Christmas Party-urile

În apropierea Naşterii Domnului toate firmele au un obicei de a face o petrecere de Crăciun (Christmas Party) la care sunt invitaţi toţi angajaţii companiei. Până acum câţiva ani nu se auzea în România de aşa ceva, dar multinaţionalele au adus cu ele „tradiţiile” lor şi stilul de viaţă egoist occidental.

La prima vedere pare ceva frumos, o petrecere de Crăciun la care toţi colegii se-ntâlnesc şi se bucură unii cu alţii, se cunosc mai bine, se familiarizează, ca pe viitor la servici să se ajute mai mult. Numai că petrecerea de Crăciun nu se face de Crăciun (deşi n-am auzit la români, de când e neamul nostru de o asemenea petrecere) ci se face în post într-un restaurant sau de cele mai multe ori într-un club. Ţin minte că la una din companiile la care am lucrat petrecerea s-a făcut într-un club house.

Şi ca totul să fie „deplin” colegii nu pot veni cu soţul sau soţia cu prietenul sau prietena ci singuri.

Nu văd care ar fi legătura cu Naşterea Domnului Hristos şi cu bucuria pe care el ne-o aduce în ziua de Crăciun.

Astfel mâncărurile copioase de la Christmas party n-au legătură cu mâncarea simplă şi înfrânarea din post. Muzica zgomotoasă şi îmbrăcămintea îndrăzneaţă contrasteză total cu liniştea şi smerenia postului. Motivul întâlnirii nu are legătură cu Naşterelui Domnului Hristos ci e total pe lângă, e un motiv de a mânca, a bea şi a te distra, mai ales că toate sunt gratis. Familia este exclusă din acest peisaj pentru că „angajaţii nu pot veni cu partenerii” şi astfel unii au ocazia să „fie mai liberi” şi să facă ce vor. Nu cred că la petrecere se ascultă colinde într-un club house.

Companiile nu au interes să promoveze familia ci doar să-şi ajute angajaţii să producă mai mult pentru profit. De multe ori viaţa de familie nu este în acord cu stilul de viaţă al unui roboţel corporatist ci dimpotrivă.

Anul acesta ca şi-n alţi ani nu voi merge la petrecerea de Crăciun.

Într-un an la una din firmele la care am lucrat toţi colegii s-au gândit să strângă bani şi să facă cadouri copiilor care sufereau de autism. Astfel fiecare trebuia să-i cumpere un cadou unui copil. A fost frumos, după ce s-au strâns toate cadourile s-au dus la copii la orfelinat şi le-au dăruit, au făcut poze, au cântat colinde şi s-au bucurat împreună.

Sunt mulţi copii pe stradă care n-au ghetuţe, mănuşele, o căciuliţă-n cap, copii care n-o să aibă nici măcar o ciocolată de Crăciun, copii care n-au părinţi şi nu cunosc liniştea şi căldura unei familii.

Sunt mulţi copii care suferă, oare n-am putea face mai mult pentru ei?

Poate resursele şi organizarea petrecerii de Crăciun de la servici ar putea fi îndreptate altfel, spre lucruri mai folositoare, mai în acord cu voia Bunului nostru Dumnezeu.

Prin aceste practici de a te „distra” fără soţ sau soţie este încurajat libertinajul: „eu mă duc în treaba mea iar tu într-a ta”. Soţul şi soţia au jurat că vor fi împreună şi la bine şi la rău, deci urmeaza intrebarea firească: E normal ca un soţ să stea acasă iar celălalt să vină noaptea târziu duhnind a fum de ţigară şi fericit că a mai avut o „escapadă”, un moment de „libertate”? Iată cum apar fisurile în famile care mai târziu se transformă în rupturi, de la nimicuri ca acesta.

Postul Naşterii Domnului este un post al darurilor, în special faţă de cei neajutoraţi, nu unul in care să ne „distram” in cluburi, iar pe deasupra fără soţ, soţie, prieten sau prietenă.

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”

(Balan Claudiu)