Poziția APOR ca urmare a dezbaterii „Educația pentru Sănătate” găzduită de Președinția României
Asociația „Părinți pentru Ora de Religie” (APOR) a remis administrației prezidențiale un punct de vedere scris, ca urmare a participării la dezbaterea „Educația pentru Sănătate” găzduită de Președinția României pe 26 noiembrie.
Reproducem integral această luare de poziție.
București, 1 decembrie 2015
Către Administrația Prezidențială
D-nei Consilier de Stat Ligia Deca, Departamentul Educație și Cercetare
D-nei Consilier de Stat Diana Păun, Departamentul Sănătate
Ref. la: Dezbaterea „Educație pentru Sănătate” – 26 noiembrie 2015, Palatul Cotroceni
Stimate doamne Consilier,
Vă mulțumim pentru invitația adresată reprezentanților noștri de a participa la dezbatere. Vă transmitem mai jos, sintetizat, poziția Asociației „Părinți pentru Ora de Religie” (A.P.O.R.) față de educația pentru sănătate în școlile publice, cu rugămintea de a o include în raportul evenimentului:
1. Având în vedere scopurile asociației noastre (susținerea și îmbunătățirea predării Religiei în școală, promovarea și monitorizarea respectării deopotrivă a drepturilor parentale și a intereselor copiilor în educație și în viața de familie) suntem interesati de promovarea acelor principii si valori care vor permite copiilor sa fie fericiți și împliniți în viața profesională cât și în cea de familie.
Ca atare, ne manifestăm interesul pentru existența unei educații pentru sănătate adecvate în învățământul românesc.
2. Totuși, trebuie de la început făcută distincția între educația pentru sănătate și „educația sexuală”, promovată insistent în ultimii ani de unele curente și organizații cu tentă ideologică. Diferențele de puncte de vedere din interiorul societății românești și al grupurilor de experți pe această temă sunt foarte semnificative, pornind chiar de la denumire: A.P.O.R., spre exemplu, consideră că trebuie vorbit despre „educație pentru viața de familie” și nu despre „educație sexuală”.
Dorim să oferim copiilor noștri o educatie axată pe promovarea unor relații personale, profunde, care să încurajeze și să pregătească viitorii adulți în vederea vieții de familie, mai ales în contextul în care România trece printr-o criză demografică de o gravitate deosebită, considerate risc la adresa siguranței naționale. În același timp, respingem modelul „educației sexuale” comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual și a mijloacelor de protejare contra sarcinii și care exclude moralitatea din intimitate. Din experiența altor țări, acest „model” s-a dovedit falimentar ca rezultate și a generat conflicte acute între unele comunități și autoritatea de stat. Replicarea sa în România ar fi o gravă eroare.
3. Considerăm necesar un echilibru între educația în școală și educația în familie, fiecare având rolul său. Totuși, în problemele atât de importante precum viața intimă, familia trebuie să-și păstreze rolul de formator principal al caracterului copiilor, având acest drept.
Sub aspect juridic, educația privind sexualitatea antrenează două drepturi fundamentale: dreptul la educaţie şi dreptul la viaţă privată. Ea devine astfel atât parte componentă a procesului educațional, cât şi un domeniu intrinsec vieții private. Dată fiind aceasta dublă valenţă, introducerea unei astfel de discipline de studiu trebuie raportată la drepturile părinţilor.
Privind educația, părinţii sunt cei care au dreptul și îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea, educaţia şi pregătirea profesională a copiilor, potrivit propriilor lor convingeri (art. 29 alin. 6 Constituție și art. 487 Cod Civil).
Privind viața intimă și de familie, Constitutia prevede (art. 26 alin. 1) ca autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Întrucât este evident că ceea ce se petrece cu trupul unei persoane este indisolubil legat de planul său afectiv şi intelectual, există o strânsă legătură între viaţa intimă a persoanei şi conştiinţa sa, a cărei libertate este de asemenea protejată constituțional (art. 29).
4. Concluzie:
Având în vedere că perspectivele grupurilor sociale asupra sexualității sunt foarte diferite și ireductibile, solicităm ca disciplina „educație pentru sănătate”, în măsura în care aceasta își propune să includă „educație sexuală” să rămână opțională, după modelul orei de religie. Este singura cale democratică de a rezolva solicitările legitime legate de acest subiect.
Precizăm că A.P.O.R. are o puternică legitimitate socială, fiind născută prin voința de asociere a reprezentanților celor peste 90% dintre părinții ce au optat pentru înscrierea copiilor lor la ora de religie. APOR are circa 40 de organizații județene, cu un număr important de părinți ca membri activi.
Președinte Asociația Părinților pentru Ora de Religie
Liana Stanciu
Anna Maria Danilescu
decembrie 3, 2015 @ 10:52 pm
Din câte am citit in articolul de mai sus, mi-am dat seama ca nu se înțeleg un lucru: adolescenții fac si vor face in continuare sex, indiferent de ce educație se va face in scoli.Macar prin educație pentru viata, dar nu îndoctrinare ci educație sexuală adevarata, predata de un medic sau de profesorul de biologie, vor sti cum sa se protejeze si cum sa o facă corect. Educația pe care APOR o propune, nu pare decat o alta forma de îndoctrinare, transmițând veșnicul mesaj: sa va abțineți pana la căsătorie, ca si-asa noi va spunem ca e bine sa va căsătoriți la 20 de ani, ca doar cariera, viata trăită din plin, realuzarile profesionale, astea nu contează. Contează sa te măriți repede, sa nu ai timp sa te emancipezi, sa faci câțiva copii si gata.
Veți promova din nou abstinenta sexuală presupun, cum voia Romeo Mosoiu, daca va aduceți aminte de scrisoarea președintei Consiliului Național al Elevilor referitoare la acest subiect( educație sexuală vs. promovarea abstinentei sexuale pana la căsătorie).
Va rog sa va documentați mai bine inainte de a publica aberații, sunt persoane care chiar cred acele lucruri nedemonstrate. Educația sexuală se dovedește a fi benefică pentru elevii din străinătate(Germania, Franța, de exemplu), iar o multitudine de studii( https://www.optionsforsexualhealth.org/education/becoming-askable-adult/why-sexuality-education-important) dovedește ca educația sexuală e importanta in scoli. Un copil trebuie sa își conștientizeze sexualitatea înca din vremea pubertății.
Totuși, susțin faptul ca aceasta educație ar trebui sa fie opțională, dar si ora de religie sa fie opțională. Nu am fos consultați in decursul acestui an cu nimic in privința acestui lucru. Personal, găsesc ora de religie o ora a care-i utilitate variază, depinde si de profesor. Totuși, prefer sa fac pregatire la un obiect mai important in acea ora.
Dan Tudorache
decembrie 4, 2015 @ 10:56 am
Bună-ziua domnișoară Ana Maria.
Întâi de toate vă mulțumesc pentru osteneala de a ne scrie.
Și eu pretind că nu se înțelege un lucru. Ba mai multe, dacă stau bine și mă gândesc.
De exemplu, ați pretins că „adolescenții fac și vor face în continuare sex, indiferent de ce educație se va face în școli”. Pe lângă faptul că afirmația este fatalistă, (https://dexonline.ro/definitie/fatalism), ea contestă principial orice efect benefic al educației (morale) în această privință și deci utilitatea acestei educații, implicit cea dată de părinți acasă!
Întrebarea precisă este: [i]care și câți adolescenți fac și vor face în continuare sex, indiferent de educația primită? [/i]
Desigur, cei care de obicei nu se împacă cu educația. Cei care de obicei nu ascultă. De „dragul” acestora să ne conformăm la… resemnare?
Din fericire însă, există și copii care doresc să asculte sfaturile celor mari, care sunt dispuși să aștepte, care sunt dornici să-și însușească modelul tradițional de familie. Și nu puțini sunt aceștia.
Desigur, în orice pădure există uscături. Întotdeauna vor fi și adolescenți care indiferent ce le spui, o țin pe-a lor. Așa cum există și adolescenți care sunt educați (atât acasă, cât și la școală) că fumatul sau abuzul de alcool sunt dăunătoare, dar ei tot fumează și se îmbată când dă bine la public. Așa cum sunt adolescenți care sunt educați (atât acasă, cât și la școală) că chiulitul de la ore ori neînvățarea lecițiilor este ceva rău, dar ei tot chiulesc și tot nu învață, în mod sistematic.
Dar toate aceste fragmente ale realității nu ne duc la falsa concluzie că indiferent de ce educație primesc în școli, adolescenții tot vor fuma, tot se vor îmbăta, tot vor chiuli, ș.a.m.d.., și ca atare nu-și are rost vreun efort educațional în această privință.
Premiza că „indiferent de ce educație se va face în școli, adolescenții fac și vor face în continuare sex” este defapt o preconcepție, care odată asimilată produce efecte distructive pentru adolscent. Pentru că tocmai aceasta este preconcepția care îi face pe unii părinți să fie defetiști și indiferenți la acest capitol, lăsându-și copiii la mintea lor (mai bine zis la instinctul lor exacerbat în perioada pubertății). Pentru că tocmai aceasta este preconcepția care îi face pe mulți adolescenți să „intre în rând cu lumea”, deși în sinea lor nu-și doreau o așa grabă.
Pentru că tocmai aceasta este preconcepția cu care revistele Bravo sau Popcorn au manipulat din greu conștiințele tinerilor: adolescenții fac și vor face sex! Toată lumea o face! Intră și tu „în rând cu lumea!”.
Cât privește educația sexuală „adevarată”, predată de un medic sau de profesorul de biologie, care-i cea adevărată? Că fiecare tabără, dintre cele două principale, susține că e singura adevărată. Uite-așa mergem la discuția de bază! a acestei controverse, adică la valorile care definesc viziunea eventualei discipline.
Iar medicul… care medic să fie și profesor de eventuală „educație sexuală”? Că sistemul medical românesc duce o lipsă acută de cadre medicale, datorită exodului masiv din ultima decadă. Unde să se mai împartă cei care deja sunt prea puțini în spitale?
Cât privește profesorii de biologie din școlile românești ei deja oferă informații cu privire la sexualitate, în baza manualului de anatomie umană. Sistemul de învățământ din România este prevăzut de zeci de ani cu lecții elementare despre diferențierea sexuală, aparatul reproducător la bărbat și femeie, scopul și rostul lor.
Toate aceste informații despre natura sexuală umană sunt prezente în curicula școlară fără a fi înregimentate într-o viziune de viață, fie ea religioasă sau secularistă. Așadar, adolescenții primesc deja informații generale despre sexualitatea umană de la profesorii de biologie. Prin urmare, se pune întrebarea: de ce promotorii „educației sexuale” fac abstracție de această realitate din școli și vor un obiect „specializat” în acestă privință? Pentru că DEFAPT, vor să intre în sistemul de învățământ cu o viziune de viață! Care viziune? Cu viziunea perversiunilor sexuale pe post de normative sociale.
Și dacă „alternativa” APOR „nu pare decat o alta forma de îndoctrinare” eu am să vă rog ca atunci când treceți pe la mormintele bunicilor și străbunicilor dumneavoastră ca să le aprindeți o lumânare de Paști, să le spuneți cât de îndoctrinați au fost la viața lor cu abstinența până la căsătorie. Sărmanii de ei, n-au știut să se bucure de viață. Știu însă mai bine „specialiștii” în „educație sexuală”, care pretind să-i educe pe copiii altora dar habar n-au să schimbe un pampers unui bebeluș, la fel știu și adolescenții care stau disperați la coada cabinetelor de ginecologie pentru un avort la cerere, ca să nu-și rateze „viitorul”. Ca să nu mai vorbim de cei care trec prin depresii și deziluzii majore după ce s-au consumat în relații sexuale cu „marea fostă iubire”.
Cât privește propunerile APOR, cum că [i]„noi va spunem ca e bine sa va căsătoriți la 20 de ani, ca doar cariera, viata trăită din plin, realuzarile profesionale, astea nu contează. Contează sa te măriți repede, sa nu ai timp sa te emancipezi, sa faci câțiva copii si gata”[/i], defapt vorbiți despre preconcepțiile dumneavoastră cu privire la APOR, nu despre ceea ce propune APOR în fapt.
Ar fi cazul să arătați unde a afirmat APOR că realizările profesionale (cariera) nu contează! Că tot ați adus vorba, profesiunea contează, numai că cel mai mult contează ordinea în care o punem. Și profesiunea și familia sunt necesare și împlinitoare pentru oameni, numai că unii exaltă profesiunea (cariera) în dauna familiei iar statisticile reflectă tristețe în această privință.
Cât privește „viața trăită din plin”, mie unuia mi se pare o expresie atât de găunos-triumfalistă încât mă lasă rece. Ce înseamnă „viața trăită din plin”? Evident, poate însemna ceva foarte diferit de la o persoană la alta, fiecare având anumite așteptări de la viață: pentru unii viața trăită din plin înseamnă a călători unde văd cu ochii, călare pe un Harley Davidson, pentru alții înseamnă a consuma la discreție „băutură și femei, pentru toți băieții mei”, iar pentru alții înseamnă a-și întemeia o familie cu copii, și eventual a-și satisface un hobby. Numai că dacă tot vorbim de viață trăită [b]din plin[/b], poate fi viața trăită din plin fără copii? Sau cu unul făcut la 35-40 de ani că au fost prioritare „cariera” și „călătoriile”? Care-i marele „plin” fără roadele iubirii dintre un bărbat și o femeie?
Afirmația despre APOR, cum că [i]„contează sa te măriți repede, sa nu ai timp sa te emancipezi, sa faci câțiva copii si gata”[/i], se desființează prin ea insăși deoarece [i]a te emanicipa[/i] înseamnă a-ți câștiga independența, ori „să faci câțiva copii” presupune pentru orice părinte responsabil a fi deja emanicipat. https://dexonline.ro/definitie/emancipat
Pe scurt, nu se poate căsătorie și eventual copii fără o eventuală emanicipare. Prin urmare, din contră, o educație pentru viața de familie, așa cum propune APOR, este un tip de educație care încurajează emaniciparea, mai ales a adolescenților care la 18 ani visează sex oral cu colega de clasă, iar acasă joacă Counter Strike în rețea până la 2-3 noaptea.
Din păcate, uzând de preconcepții și folosind raționamente false, ați ajuns la concluzia inversă, numai că nu abstinența până la căsătorie este o aberație, ci masturbarea, homosexualitatea, sexul oral, swingul, poligamia, etc, sunt aberații ale naturii umane degradate, aberații care se doresc a fi propagate pe post de normalitate în sistemul public de învățământ, de către inițiatorii ideii de „educație sexuală”.
În final, cu riscul de a fi imfatuat (recunosc că sunt, îmi cer iertare), eu vă rog să nu mai faceți recomandări de lectură unor părinți cu privire la cum să-și educe copiii în privința sexualității, dacă dumneavoastră nu aveți nici calitatea sau experiența naturală de educator (părinte), nici pe cea profesională, și mai ales în condițiile în care aveți câteva carențe elementare despre sexualitatea umană.
Vă rog aceasta nu pentru a vă ofensa dreptul la opinie și libera exprimare, căci sunteți oricând binevenită să discutăm, ci vă rog pentru a vă scuti de situațiile jenante, deoarece vă faceți de râs cu afirmații de genul [i]„un copil trebuie sa își conștientizeze sexualitatea înca din vremea pubertății”[/i]. Dar până atunci nu a conștientizat nimic din sexualitatea lui?
Eu ca părinte vă spun că un copil începe să-și contșientizeze sexualitatea încă din primii ani de viață, adică de la 2-3 ani, chiar și mai devreme, începând cu genul sexual. El învață/conștientizează treptat, în mod natural, pe măsură ce se dezvoltă biologic, dacă este băiat sau fată, ce diferențe biologice există (lungimea părului, tonalitatea vocii, înălțimea corporală), ce comportamente sociale rezultă din această diferențiere (băieții mai puternici fizic, fetele mai delicate, etc.), sentimentul pudorii, ș.a.m.d.. Toate acestea le învață mai ales prin observație, și mai ales de la relația tată-mamă. La pubertate conștientizează nu sexualitatea (generic vorbind) ci funcția ei principală, aceea de reproducere.
Cam asta ar fi pe scurt.
O zi frumoasă!
PS: e dreptul oricărui elev/student să aibe preferințe de studiu, dar ar fi în dauna sa să instrumenteze științele umane împotriva științelor naturale, când ele sunt defapt complementare.
sharbinsk
decembrie 4, 2015 @ 8:03 pm
Pt Ana-Maria
E un fatalism argumentul tău, din același registru : dacă elevii fac sex în toalete, nu reprezintă un argument să li se amenajeze separeuri pt desfășurarea activității sub motivul că [i]„ oricum fac sex și e dreptul lor”.[/i]
Cu atât mai puțin nu trebuie permise experimentele, de către niște persoane care nu sunt nici dascăli, nici medici sau care ideologizează programele spre sexualizare, prin plagiatul din Occident ale unor abordări discutabile și criticabile în rezultatele lor; totul pe decontul banului public.
APOR are interes să protejeze în special impuberii și copiii până în clasa a-10-a, [fără a exclude restul],doar că de la 16 ani copiii au deja o oarecare responsabilitate recunoscută legal.
Cam toți președinții Consiliului Elevilor erau în pragul majoratului dacă nu majori.
În situația în care programa sexuală se impune copiiilor de la vârste cât mai fragede oare [b]cine e mai îndreptățit să se pronunțe[/b] : părinții care rămân să suporte pe mai departe implicațile oricăror excese în dezvoltarea firească a copilului sau niște președinți majori, care au depășit anumite crize legate de sexualitate [fără să fie supuși educației sexuale!] și care stabilesc necesitatea cu argumente care se aplică doar unui segment de 16-19 ani ?
[b]În al doilea rând [/b]Consiliul Elevilor [u]reprezintă doar într-o mică măsură elevii[/u], se știe că nu câștigă niciodată elevi care nu au pedigree, care nu sunt agreați de profesori sau care nu sunt copiii oamenilor sistemului.
Alegerile sunt un simulacru, făcute doar pt organigramă și pt [b]propulsarea carieristică[/b] a persoanelor în cauză, nu are [i]„electoratul”[/i] timp să cunoască acești oameni.
E destul de limpede că de fapt elevii nu aleg președintele acestui consiliu la nivel național ci eventual doar pe județ, deci [b]nu sunt implicați activ[/b] în alegerea lui cum se implică cetățenii în alegerea președintelui.
[b]Practic o castă sigilată ermetic își alege ea conducătorul, iar accesul e preponderent determinat nu de vot ci de selecția puterii politice și profesorale.
Ar fi curios dacă tot se fac sondaje despre cât cunosc românii despre B.O.R. să se vadă câți elevi cunosc ceva despre acest consiliu care cică îi reprezintă.
[/b]
În al treilea rând [b]APOR e un ong privat cu personalitate juridică[/b], pe când consiliul elevilor are un statut obscur, este finanțat și reglementat de Guvern, deci o organizație bugetofagă care profită de logistica statală să se erijeze în opinia unanimă a tineretului român.
Urmează să se stabilească printr-un proces aflat pe rol – statutul juridic, dacă este un ong sau o instituție în subordinea statului, fiind în subordinea cuiva e limpede că e influențată.
Nu-ți imagina că fosta președintă care a trimis scrisoarea lui Romeo Moșoiu, a acționat în judecată pe chestia asta în 2013 când era ea președintă, de unde rezultă că se întreținea bine consiliul pe banii statului, iar dacă acest consilier guvernamental nu îndrăznea să se pună în contra curentului globalist, și-ar fi pus vreodată cineva problema independenței consiliului.
De fapt era aplaudat și nu exista niciun proces dacă susținea educația sexuală în școli, ci se folosea forța guvernamentală și consensul Guvern-consiliu pentru o impunere despotică.
[b]În al patrulea rând[/b], actualul președinte al Consiliului Elevilor a fost pe lista consultărilor de la Cotroceni denumită și lista lui Soros și s-a angajat să colaboreze cu Mungiu-Pippidi altă soroșistă [b]în numele Consiliului[/b] pentru a îndeplini scopurile acestui „organism”.
Dă-mi voie să cred că acest consiliu nu era demult independent și probabil a trăit bine luând bani și de la guvern și de la privat, sau o fi venit o ofertă mai bună de la privat, într-un moment în care interesele statului nu au corespuns cu cele ale privatului care-i ghidona, motiv pt care se pedalează pe statutul de ong cu personalitate juridică.
În ultimul rând dacă acest organism devine ong, nu mi se pare corect să beneficieze în continuare de logistica statului și să se subsumeze în fața elevilor ca fiind singura soluție, iar în fața statului și opiniei publice ca fiind forul tuturor elevilor, ci să poată fi oricând concurat de alt ong făcut din inițiativa părinți-copii.
Altfel spus de la declararea ca fiind ong- adio! privilegii unilaterale de la stat și angajarea unuia de la sine putere ca fiind opinia generală a tuturor deși factual se va oferi doar o acoperire legală dar interesele vor fi tot ale finanțatorului particular în niciunul dintre cazuri ei nefiind independenți.
LuciaS
decembrie 4, 2015 @ 10:50 pm
Buna Ana Maria,
Dupa tot ce a scris Dan chiar simteam ca subiectul este epuizat. A ramas insa un mic amănunt nediscutat, si anume cat de mult bine le face copiilor din țările dezvoltate aceasta atat de „râvnita” educație sexuala. Am mai marturisit despre acest subiect chiar mai detaliat, insa aici voi fi scurta. Am trait noua ani in MB si am văzut si simțit pe pielea mea efectele secundare ale acestei educații sexuale la o vârsta prea frageda. Asa ca am ales sa las MB cu casa, prieteni, situație materială garantata, si am ales sa vin in Romania unde copilul meu mai are o șansa la o educație sănătoasa care sa nu-i amestece creierii cu hormonii si neputința de a pune frâna. Si culmea, eu m-am căsătorit aproape de 30 de ani si fecioara, desi mi-am dorit mult sa fiu o mama tânara. Dupa prezicerile tale ar fi trebuit sa fiu o frustrata si o mediocra care si-a pierdut tinerețile degeaba.. Dar cand da Dumnezeu…trebuie sa si vrei sa tii si sa apreciezi. Eu am o viata împlinita, nici nu pot îndrăzni sa cer mai mult. Am timp si pentru mine si pentru familia mea, si de dat si altora.
Dragilor, nu tot ce zboară se mănâncă, si o spun din experiența mea si a altora si o spun cu multa dragoste pentru tinerețea, frumusețea si inocenta copiilor si a tinerilor care inca tin la aceste neprețuite nestemate.
Așadar, cu Doamne ajuta inainte! Nu exista „Nu am de ales!”