Am vazut titlul articolului si mi-am adus aminte de o patanie a mea la serviciu acum vreo doi. Ca in orice firma gasesti tot felul de oameni, la noi majoritatea crestini nepracticanti (cam dezinteresati de religie), cativa mai credinciosi (ca mine), cu biblie in birou si iconite pe perete dar si unul mai ateu. Cum majoritatea din preocupari erau profesionale, discutiile religioase erau rare. Mai incercam eu sa le aduc aminte de Dumnezeu, de puterea si bunatatea lor. Colegul meu George (ateul/agnosticul) a stat tot timpul deoparte, n-a zis niciodata nimic, evita subiectul. Intr-o zi, pe finalul programului, toata firma adunata la povesti, o colega spune ceva de o matusa vindecata la o manastire, vorbim putin si de alte minuni medicale facute de Dumnezeu. George ne lasa si la final spune de fata cu toata lumea ca toti am auzit de oameni vindecati miraculos de fel si fel de boli, de cancer, de raceli severe, de boli psihice, probleme pe creier, virusi necunoscuti, reumatism etc. Cu o singura exceptie: amputatii. Niciun om caruia ii lipseste o mana, un picior sau ambele nu s-a vindecat vreodata indiferent cat de credincios a fost. Nu i-a crescut membrul la loc. Practic Dumnezeu vindeca oameni de diferite boli cu exceptia amputatilor, pe acestia ii uraste cumva de nu ii ajuta. Niciunul dintre noi nu am fost in stare sa ii raspundem in vreun fel. Bineinteles ca ne-a facut de ras total si nu s-a oprit aici. Dupa atatia ani de tacere, a exploatat momentul si a tras concluzia (pe care au aprobat-o majoritatea) ca religia e o pacaleala si o iluzie, in baza carora o multime de oameni (preotii) castiga foarte multi bani de la oamenii mai creduli (de obicei varstnici), care le dau o parte din agoniseala lor in schimbul unor sperante nepalpabile (un permis de intrare intr-un loc denumit Rai) sau pentru a scapa de anumite amenintari (gen „vei ajunge in Iad”). In fine, mare atentie cui spuneti despre miracole medicale ca s-ar putea sa aveti surprize.
Posibil raspuns: Hristos a facut membre ale corpului sa creasca la loc din moment ce ni se spune in Scriptura ca la El veneau oameni cu toate bolile existente in vremurile alea printre care si leprosi, pe care i-a vindecat, deci se admite ca le-a regenerat parti ale corpului (boala se manifesta, dupa cum se stie, prin caderea membrelor). Atingerea de Hristos a facut in mod cert ca membrele pierdute sa inmugureasca si sa creasca la loc!
Cand se spune la Carte ca veneau la El tot felul de ologi, slabi, schiloditi, printre ei poate ca se numarau si oameni cu membre amputate. Cine cunoaste greaca sau aramaica ne-ar putea spune daca exista cuvantul ‘amputat’ in vreuna din limbi la vremea aceea.
Chiar daca erau oameni cu membrele amputate, nu erau la fel de multi ca azi. Amputarea e rezultatul diabetului, bolilor cardio-vasculare, cancerului, boli congenitale, probleme genetice, boli nu cred ca prea raspandite in timpul lui Hristos pe pamant (umanitatea era mai sanatoasa decat e azi). Sau, amputarea se mai poate datora accidentelor care implica masini, utilaje, lucruri la fel de inexistente in vremea respectiva. Deci, amputarea in vremea lui Hristos pe pamant era mai rara decat azi si daca totusi se petrecea din cauza violentelor, probabil ca oamenii, din cauza medicinii care nu era atat de avansata, nu supravietuiau mult. Ranirile cu sabia vizau totdeauna trunchiul iar nu membrele, iar ranirea unui membru nu-l desprindea pe acesta de corp (astea-s filmele hollywoodiene de azi!) ci il impungea.
Apoi, cand Hristos a fost prins iar unul din ucenici a scos sabia, Hristos nu a luat urechea omului de jos sa i-o lipeasca la loc ci: „Si unul din ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta. Iar Iisus, raspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Si [b]atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat[/b].” Deci, Hristos a facut o parte a corpului sa creasca la loc!
Pr Necula a spus public la o conferinta cum unui om i-a crescut degetul mic la loc, si intalnindu-se cu chirurgul care l-a ingrijit cand a avut accidentul in urma caruia a ramas fara deget, medicului nu i-a venit sa creada ca omul are degetul intreg, mai subtire decat omologul de la cealalta mana dar intreg si perfect utilizabil. Omul insa avea credinta in Hristos! S-a intamplat in zilele noastre. Dar pe astea nu le prinde media new-age-ista.
Prin urmare, daca cineva justifica inexistenta lui Dumnezeu prin raul existent din lume, atunci orice minune ar vedea nu-l va convinge ca Dumnezeu exista, va gasi explicatii si para explicatii pt acea minune. Daca accepti ca Dumnezeu exista, lucrurile se aseaza, explicatiile se arata singure si au sens pt ce vedem noi azi si anume esecul umanitatii care a vrut sa mearga singura, de capul ei, s-a auto-amputat de la Sursa Vietii. Nu avem cum sa-l invinuim pe Dumnezeu pt asta. E tot mai greu de dus, am ajuns rau de tot ca umanitate si ca oameni, insa n-avem ce face. Putem doar spera ca in Imparatie vom fi toti intregi din toate punctele de vedere.
Daniel, ți-am citit comentariul acesta când eram în vacanță, acum o lună. Am vrut încă de atunci să-ți răspund dar abia astăzi reușesc. Încep cu remarca că foarte bine v-a făcut George: a vădit fățărnicia unora dintre colegii ”credincioși” și ignoranța sau nepriceperea altora, datori să fi adus lămuriri și luminare, ca fii ai luminii. Nu mai vorbesc de faptul că a avut curajul să înfrunte o majoritate care împărtășea altă opinie decât a sa, ceee ce creștinii noștri nu fac la locurile de muncă în care sunt în ”inferioritate”. Mai rușinos este faptul că George v-a învins în polemică pornind de la premiza că Dumnezeu există!, dar El nu ajută oricum și pe oricine, și prin urmare este fie ”rău”, fie ”nu poate”, dar pentru că Dumnezeu este bun și atotputernic prin definiție… înseamnă că Dumnezeu nu există de vreme ce nu s-a dat mărturie despre astfel de lucruri. Un sofism atât de simplu… ”după vorbă, după port.” Deci, înfrângerea aceasta să fie spre înțelepțire.
Părerea mea: faptul că membrele oamenilor nu cresc este o lege pusă de Creator în noi. La fel și la majoritatea animalelor, păsărilor, insectelor, etc.. Deci unde-i lege nu-i tocmeală! Boala în schimb, nu este o lege a creației, ci tocmai abaterea de la creația ”bună foarte”. Membrele amputate nu sunt boli în sine ci efecte/consecințe ale bolilor. Hristos Domnul și toți făcătorii de minuni, au vindecat boala, deci cauza generatoare a consecințelor. Astfel, consecințele au fost stopate de la sine, dar… cu urme, cu mărturie că acolo în trup a fost o vătămare, spre înțelepțirea tuturor oamenilor! (Vom vedea mai încolo de ce)
Minunea pe care o cerea colegul tău George o face medicina (știința) de ani buni, fără o intervenție directă a lui Dumnezeu: membrele pot fi repuse la locul lor dacă sunt recuperate (în cazul traumatismelor) și intervenția se face în regim de urgență (degete, picior, mână, nas, ureche), și de câțiva ani, unele părți ale corpului pot fi reconstituite de la aproape 0: pielea și cartilajele. De exemplu urechea se poate reconstitui fiind cultivată pe spatele și din spatele unor șoareci speciali, fără imunitate. Deci dacă medicina face treaba asta pe cale naturală, cum putem să negăm existența lui Dumnezeu pentru ”incapacitate” de a face o astfel de minune, când Domnul Hristos a înviat oameni din morți și a înviat El însuși? Cum să-L negăm pe cel care este stăpân peste viață și moarte, pe Ziditorul a toate, pentru cheremul nostru… că nu face anumite minuni? De aceea zic că deși colegul vostru a fost mai isteț și mai curajos, a fost motivat de rea-intenție.
Și totuși, revenind la discuția de față,… nu sunt de acord cu interpretările scripturistice ale Corinei cu privire la regenerarea membrelor amputate, chiar dacă vorbim de vindecările Domnului Hristos! Cei patru evangheliști nu au fost atât de expliciți încât să ne spună că Hristos Domnul a generat membre! Au precizat că toți bolnavii se vindecau, ori vindecarea de boală nu implică în mod necesar și regenerarea membrelor lipsă tocmai pentru că lipsa lor nu sunt o boală în sine ci efecte secundare ale bolilor sau urmări ale unor traumatisme:
”Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ” (Luca 7:21)
”Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat ”
”Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. ” (Marcu 6: 56)
”Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. ” (Matei 4: 24)
”Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. ” (Matei 9:35) … și exemplele continuă. Așadar, observăm că cuvântul cheie este ”a vindeca”!
La fel au stat lucrurile și cu sfinții apostoli:
”Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.” (Luca 9: 6) ”Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă devindecare îi făcea sănătoşi. (Luca 9: 11) ”
”Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat ” (Faptele Apostolilor 8:7)
”Şi întâmplându-se aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli şi se vindecau ” (Faptele Apostolilor 28:9)
În toate cazurile vindecărilor, Corina a mers pe deducții pentru demonstrarea regenerării membrelor și cu toate că și mie îmi place să merg pe deducții, ele nu sunt întotdeauna conforme cu realitatea, și nici necontestabile. Spre exemplu, când Hristos Domnul a vindecat pe cei zece leproși, nu înseamnă că în mod automat le-a generat și membrele căzute din pricina bolii respective, bine știind că din cauza leprei bolnavii pierdeau degete, urechi, ba chiar nasul. Vindecarea de lepră e vindecare și fără regenerarea membrelor. La fel și în cazul slugii căreia Sf. Petru i-a tăiat urechea: ”Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat.” Vindecarea în acest caz se poate reduce foarte simplu la faptul că Hristos Domnul a cicatrizat rana instantaneu, fără o regenerare a urechii. Și Doamne ferește, nu vreau să sugerez că Domnul Hristos n-ar fi putut regenera membre, sau că Dumnezeu n-ar putea da astfel de minuni oamenilor de azi! Ci vreau să arăt că de vreme ce neregenerarea membrelor este o lege pusă în creație din început, Hristos Domnul a făcut minunile vindecării respectând totodată legea pusă de El în creație. Și asta pentru că legea e bună și dreaptă iar ceea ce era de îndreptat era boala. În această discuție mă bazez foarte mult pe însăși vindecarea Mântuitorului de rănile răstignirii. Deși Hristos a înviat din morți și cu rănile răstignirii vindecate, totuși semnele cuielor și piroanelor au rămas acolo, ca mărturie! La fel și pironirea cu sulița în coastă a rămas ca semn al vindecării, ca istorie vie despre pătimirile Mântuitorului: ”Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!“ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!“” Acum pun și întrebarea: Dacă Hristos Domnul este stăpân peste viață și moarte, dacă l-a înviat pe Lazăr care era intrat în putrefacție, de ce nu s-a vindecat pe Sine fără a mai lăsa cicatrici? Ca mărturie veșnică a întrupării și trecerii sale prin viața de om. La fel și amputările cicatrizate sunt pentru noi oameni mărturii ale trecerii noastre prin viața aceasta, ca să ne înțelepțim și să ne ferim de cauzele negative care le-au generat. Dar nu numai mărturii spre înțelepțire sunt, ci prevenție pentru mai răul care s-ar putea face în creație dacă membrele oamenilor s-ar autogenera: închipuiți-vă doar cât ar crește auto-mutilarea, cât s-ar deda oamenii la violențe și mai mari dacă n-ar vedea că există totuși o opreliște, cât s-ar auto-distruge prin patimi dacă li s-ar auto-vindeca pagubele făcute.
Deci este o mare înțelepciune a Domnului că nu a făcut ca membrele și/sau organele corpului omenesc să se auto-genereze, ci doar prin ajutorul medicinei, și cu mari eforturi omenești se poate, și asta doar în parte, și numai pe altarul jertfei și iubirii de oameni: ca să fie stavilă în calea răului.
sdaniel
iulie 31, 2014 @ 11:08 am
Am vazut titlul articolului si mi-am adus aminte de o patanie a mea la serviciu acum vreo doi. Ca in orice firma gasesti tot felul de oameni, la noi majoritatea crestini nepracticanti (cam dezinteresati de religie), cativa mai credinciosi (ca mine), cu biblie in birou si iconite pe perete dar si unul mai ateu. Cum majoritatea din preocupari erau profesionale, discutiile religioase erau rare. Mai incercam eu sa le aduc aminte de Dumnezeu, de puterea si bunatatea lor. Colegul meu George (ateul/agnosticul) a stat tot timpul deoparte, n-a zis niciodata nimic, evita subiectul. Intr-o zi, pe finalul programului, toata firma adunata la povesti, o colega spune ceva de o matusa vindecata la o manastire, vorbim putin si de alte minuni medicale facute de Dumnezeu. George ne lasa si la final spune de fata cu toata lumea ca toti am auzit de oameni vindecati miraculos de fel si fel de boli, de cancer, de raceli severe, de boli psihice, probleme pe creier, virusi necunoscuti, reumatism etc. Cu o singura exceptie: amputatii. Niciun om caruia ii lipseste o mana, un picior sau ambele nu s-a vindecat vreodata indiferent cat de credincios a fost. Nu i-a crescut membrul la loc. Practic Dumnezeu vindeca oameni de diferite boli cu exceptia amputatilor, pe acestia ii uraste cumva de nu ii ajuta. Niciunul dintre noi nu am fost in stare sa ii raspundem in vreun fel. Bineinteles ca ne-a facut de ras total si nu s-a oprit aici. Dupa atatia ani de tacere, a exploatat momentul si a tras concluzia (pe care au aprobat-o majoritatea) ca religia e o pacaleala si o iluzie, in baza carora o multime de oameni (preotii) castiga foarte multi bani de la oamenii mai creduli (de obicei varstnici), care le dau o parte din agoniseala lor in schimbul unor sperante nepalpabile (un permis de intrare intr-un loc denumit Rai) sau pentru a scapa de anumite amenintari (gen „vei ajunge in Iad”).
In fine, mare atentie cui spuneti despre miracole medicale ca s-ar putea sa aveti surprize.
Kore
august 2, 2014 @ 2:11 pm
Posibil raspuns: Hristos a facut membre ale corpului sa creasca la loc din moment ce ni se spune in Scriptura ca la El veneau oameni cu toate bolile existente in vremurile alea printre care si leprosi, pe care i-a vindecat, deci se admite ca le-a regenerat parti ale corpului (boala se manifesta, dupa cum se stie, prin caderea membrelor). Atingerea de Hristos a facut in mod cert ca membrele pierdute sa inmugureasca si sa creasca la loc!
Cand se spune la Carte ca veneau la El tot felul de ologi, slabi, schiloditi, printre ei poate ca se numarau si oameni cu membre amputate. Cine cunoaste greaca sau aramaica ne-ar putea spune daca exista cuvantul ‘amputat’ in vreuna din limbi la vremea aceea.
Chiar daca erau oameni cu membrele amputate, nu erau la fel de multi ca azi. Amputarea e rezultatul diabetului, bolilor cardio-vasculare, cancerului, boli congenitale, probleme genetice, boli nu cred ca prea raspandite in timpul lui Hristos pe pamant (umanitatea era mai sanatoasa decat e azi). Sau, amputarea se mai poate datora accidentelor care implica masini, utilaje, lucruri la fel de inexistente in vremea respectiva. Deci, amputarea in vremea lui Hristos pe pamant era mai rara decat azi si daca totusi se petrecea din cauza violentelor, probabil ca oamenii, din cauza medicinii care nu era atat de avansata, nu supravietuiau mult. Ranirile cu sabia vizau totdeauna trunchiul iar nu membrele, iar ranirea unui membru nu-l desprindea pe acesta de corp (astea-s filmele hollywoodiene de azi!) ci il impungea.
Apoi, cand Hristos a fost prins iar unul din ucenici a scos sabia, Hristos nu a luat urechea omului de jos sa i-o lipeasca la loc ci:
„Si unul din ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea dreapta. Iar Iisus, raspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Si [b]atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat[/b].”
Deci, Hristos a facut o parte a corpului sa creasca la loc!
Pr Necula a spus public la o conferinta cum unui om i-a crescut degetul mic la loc, si intalnindu-se cu chirurgul care l-a ingrijit cand a avut accidentul in urma caruia a ramas fara deget, medicului nu i-a venit sa creada ca omul are degetul intreg, mai subtire decat omologul de la cealalta mana dar intreg si perfect utilizabil. Omul insa avea credinta in Hristos! S-a intamplat in zilele noastre. Dar pe astea nu le prinde media new-age-ista.
Prin urmare, daca cineva justifica inexistenta lui Dumnezeu prin raul existent din lume, atunci orice minune ar vedea nu-l va convinge ca Dumnezeu exista, va gasi explicatii si para explicatii pt acea minune. Daca accepti ca Dumnezeu exista, lucrurile se aseaza, explicatiile se arata singure si au sens pt ce vedem noi azi si anume esecul umanitatii care a vrut sa mearga singura, de capul ei, s-a auto-amputat de la Sursa Vietii. Nu avem cum sa-l invinuim pe Dumnezeu pt asta. E tot mai greu de dus, am ajuns rau de tot ca umanitate si ca oameni, insa n-avem ce face. Putem doar spera ca in Imparatie vom fi toti intregi din toate punctele de vedere.
sdaniel
august 3, 2014 @ 2:11 pm
@Kore
Multumesc mult pentru comentariu, imi este de folos.
Dan Tudorache
septembrie 3, 2014 @ 12:14 pm
Daniel, ți-am citit comentariul acesta când eram în vacanță, acum o lună. Am vrut încă de atunci să-ți răspund dar abia astăzi reușesc.
Încep cu remarca că foarte bine v-a făcut George: a vădit fățărnicia unora dintre colegii ”credincioși” și ignoranța sau nepriceperea altora, datori să fi adus lămuriri și luminare, ca fii ai luminii.
Nu mai vorbesc de faptul că a avut curajul să înfrunte o majoritate care împărtășea altă opinie decât a sa, ceee ce creștinii noștri nu fac la locurile de muncă în care sunt în ”inferioritate”.
Mai rușinos este faptul că George v-a învins în polemică pornind de la premiza că Dumnezeu există!, dar El nu ajută oricum și pe oricine, și prin urmare este fie ”rău”, fie ”nu poate”, dar pentru că Dumnezeu este bun și atotputernic prin definiție… înseamnă că Dumnezeu nu există de vreme ce nu s-a dat mărturie despre astfel de lucruri. Un sofism atât de simplu… ”după vorbă, după port.”
Deci, înfrângerea aceasta să fie spre înțelepțire.
Părerea mea: faptul că membrele oamenilor nu cresc este o lege pusă de Creator în noi. La fel și la majoritatea animalelor, păsărilor, insectelor, etc.. Deci unde-i lege nu-i tocmeală!
Boala în schimb, nu este o lege a creației, ci tocmai abaterea de la creația ”bună foarte”. Membrele amputate nu sunt boli în sine ci efecte/consecințe ale bolilor. Hristos Domnul și toți făcătorii de minuni, au vindecat boala, deci cauza generatoare a consecințelor. Astfel, consecințele au fost stopate de la sine, dar… cu urme, cu mărturie că acolo în trup a fost o vătămare, spre înțelepțirea tuturor oamenilor! (Vom vedea mai încolo de ce)
Minunea pe care o cerea colegul tău George o face medicina (știința) de ani buni, fără o intervenție directă a lui Dumnezeu: membrele pot fi repuse la locul lor dacă sunt recuperate (în cazul traumatismelor) și intervenția se face în regim de urgență (degete, picior, mână, nas, ureche), și de câțiva ani, unele părți ale corpului pot fi reconstituite de la aproape 0: pielea și cartilajele. De exemplu urechea se poate reconstitui fiind cultivată pe spatele și din spatele unor șoareci speciali, fără imunitate.
Deci dacă medicina face treaba asta pe cale naturală, cum putem să negăm existența lui Dumnezeu pentru ”incapacitate” de a face o astfel de minune, când Domnul Hristos a înviat oameni din morți și a înviat El însuși? Cum să-L negăm pe cel care este stăpân peste viață și moarte, pe Ziditorul a toate, pentru cheremul nostru… că nu face anumite minuni?
De aceea zic că deși colegul vostru a fost mai isteț și mai curajos, a fost motivat de rea-intenție.
Și totuși, revenind la discuția de față,… nu sunt de acord cu interpretările scripturistice ale Corinei cu privire la regenerarea membrelor amputate, chiar dacă vorbim de vindecările Domnului Hristos!
Cei patru evangheliști nu au fost atât de expliciți încât să ne spună că Hristos Domnul a generat membre! Au precizat că toți bolnavii se vindecau, ori vindecarea de boală nu implică în mod necesar și regenerarea membrelor lipsă tocmai pentru că lipsa lor nu sunt o boală în sine ci efecte secundare ale bolilor sau urmări ale unor traumatisme:
”Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ” (Luca 7:21)
”Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat ”
”Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. ” (Marcu 6: 56)
”Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. ” (Matei 4: 24)
”Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. ” (Matei 9:35)
… și exemplele continuă. Așadar, observăm că cuvântul cheie este ”a vindeca”!
La fel au stat lucrurile și cu sfinții apostoli:
”Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.” (Luca 9: 6)
”Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă devindecare îi făcea sănătoşi. (Luca 9: 11)
”
”Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat ” (Faptele Apostolilor 8:7)
”Şi întâmplându-se aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli şi se vindecau ” (Faptele Apostolilor 28:9)
În toate cazurile vindecărilor, Corina a mers pe deducții pentru demonstrarea regenerării membrelor și cu toate că și mie îmi place să merg pe deducții, ele nu sunt întotdeauna conforme cu realitatea, și nici necontestabile. Spre exemplu, când Hristos Domnul a vindecat pe cei zece leproși, nu înseamnă că în mod automat le-a generat și membrele căzute din pricina bolii respective, bine știind că din cauza leprei bolnavii pierdeau degete, urechi, ba chiar nasul. Vindecarea de lepră e vindecare și fără regenerarea membrelor.
La fel și în cazul slugii căreia Sf. Petru i-a tăiat urechea: ”Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat.” Vindecarea în acest caz se poate reduce foarte simplu la faptul că Hristos Domnul a cicatrizat rana instantaneu, fără o regenerare a urechii.
Și Doamne ferește, nu vreau să sugerez că Domnul Hristos n-ar fi putut regenera membre, sau că Dumnezeu n-ar putea da astfel de minuni oamenilor de azi! Ci vreau să arăt că de vreme ce neregenerarea membrelor este o lege pusă în creație din început, Hristos Domnul a făcut minunile vindecării respectând totodată legea pusă de El în creație. Și asta pentru că legea e bună și dreaptă iar ceea ce era de îndreptat era boala.
În această discuție mă bazez foarte mult pe însăși vindecarea Mântuitorului de rănile răstignirii. Deși Hristos a înviat din morți și cu rănile răstignirii vindecate, totuși semnele cuielor și piroanelor au rămas acolo, ca mărturie! La fel și pironirea cu sulița în coastă a rămas ca semn al vindecării, ca istorie vie despre pătimirile Mântuitorului: ”Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!“ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!“”
Acum pun și întrebarea: Dacă Hristos Domnul este stăpân peste viață și moarte, dacă l-a înviat pe Lazăr care era intrat în putrefacție, de ce nu s-a vindecat pe Sine fără a mai lăsa cicatrici? Ca mărturie veșnică a întrupării și trecerii sale prin viața de om.
La fel și amputările cicatrizate sunt pentru noi oameni mărturii ale trecerii noastre prin viața aceasta, ca să ne înțelepțim și să ne ferim de cauzele negative care le-au generat.
Dar nu numai mărturii spre înțelepțire sunt, ci prevenție pentru mai răul care s-ar putea face în creație dacă membrele oamenilor s-ar autogenera: închipuiți-vă doar cât ar crește auto-mutilarea, cât s-ar deda oamenii la violențe și mai mari dacă n-ar vedea că există totuși o opreliște, cât s-ar auto-distruge prin patimi dacă li s-ar auto-vindeca pagubele făcute.
Deci este o mare înțelepciune a Domnului că nu a făcut ca membrele și/sau organele corpului omenesc să se auto-genereze, ci doar prin ajutorul medicinei, și cu mari eforturi omenești se poate, și asta doar în parte, și numai pe altarul jertfei și iubirii de oameni: ca să fie stavilă în calea răului.