[Dialoguri de suflet] Vinerea Mare – Dumnezeu moare împăcat pe Cruce, neacuzând pe nimeni pentru moartea Lui
Mai jos am extras ideile principale din aceast dialog. Să vă fie de folos duhovnicesc:
Nimic în Biserică nu se trăiește comemorativ. Astăzi la scoaterea sfintei Cruci în mijlocul bisericii cu toții am cântat: „Astăzi S-a răstignit pe lemn, Cel ce a răstignit pământul pe ape…”. Textul evanghelic, slujbele, cântările toate vorbesc la prezent.
Taina aceasta a răstignirii și a Crucii este taina timpului creat.
Astăzi s-a făcut mântuire în mijlocul pământului. Cât timp v-a exista istoria și Pământul, Hristos este răstignit în mijlocul Pământului. Sfinții spun că mijlocul Pământului este chiar în persoana mea, în sufletul meu. Omul este mijlocul Pământului.
Hristos pentru tine se răstignește. Eu sunt cel pentru care Hristos încă stă pe Cruce. Câtă vreme oamenii nu înțeleg rostul lui Hristos pe Cruce, El se răstignește zilnic. Hristos la sfârșitul veacurilor, la transfigurarea istoriei vine tot cu semnul crucii, semnul iubirii Sale pentru întreg neamul omenesc.
Hristos pe Cruce așa cum Îl avem astăzi este semnul dragostei desăvârșite, totale.
De ce trecătorii pe lângă Crucea Domnului îi reproșau că pe Sine nu se poate mântui, că dacă ar fi Fiul lui Dumnezeu s-ar putea ajuta pe El însuși?
Dacă Hristos se dă jos de pe Cruce, oamenii au toate scuzele din lume. Cât timp Hristos stă pe Cruce, iubirea Lui ne obligă pe fiecare dintre noi la răspuns de iubire. Hristos pe Cruce moare îmbrățișând pământul întreg. Hristos nu moare oricum ci cu mâinile întinse. Chinul Lui este viața noastră. Toate suferințele trupului Său sunt defapt modul în care asumă Hristos tot destinul omenirii. Hristos moare îmbrățișându-ne.
Rezumatul înțelesului lui Hristos pe Cruce constă în ceea ce spune Domnul în Evanghelia după Ioan: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi.”
Și cum ne-a iubit Hristos pe noi? S-a răstignit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi. Hristos pe toate le-a răbdat. Hristos nu s-a împotrivit. Hristos n-a căutat slăvire de la oameni, și toate multe altele…
La fel trebuie să fac și eu pentru viața aproapelui meu.
Hristos n-a făcut ceva imposibil. Hristos a adus viața dumnezeiască în așa fel încât să-i fie disponibilă omului.
Cum câștig eu viața lui Hristos? Cum devin eu Hristos, ca să pot să iubesc așa cum El m-a iubit și să fiu împlinitor al poruncii, pentru că nu este grea porunca? Trăind viața lui Hristos. Dar cum? Prin Sfintele Taine, prin toate lucrările Bisericii, așa cum ne spune Nicolae Cabasila. Sfintele Taine, dacă ne conectăm la ele, dacă ne încadrăm la modul serios în practica Bisericii, ne încorporăm în Hristos, și viața lui Hristos curge în mine prin Sfintele Taine. Sângele lui Hristos curge în sângele meu. Ochii lui Hristos privesc în ochii mei. Gura lui Hristos se mișcă prin gura mea. Mintea lui Hristos se mișcă în mintea mea.
Sfântul Simeon Noul Teolog zicea: „Mișc mâna mea și îl văd pe Hristos mișcător în mine. Mișc ochii mei și îl văd pe Hristos privind lumea cu ochii mei. Mișc buzele mele și nu înțeleg cum te miști Hristoase prin buzele mele.” Hristos devine viața mea!
Cum a murit Hristos pe Cruce? Dumnezeul nostru pe cruce nu moarte supărat! Dumnezeul nostru pe cruce, în Grădina Ghetsimani, și-a frânt inima, când Tatăl nu i-a mai răspuns, și-a frânt inima de dor de Tatăl și și-a acceptat moartea. A vrut să moara, ca pe nimeni să nu acuze pentru moartea Lui. Și Dumnezeul nostru moare rugându-Se împăcat. Adoarme liniștit. Închide ochii în semn de mulțumire spunând: „Săvârșitu-s-a. Împlinitu-s-a. Tată vin la Tine. Tu nu mi-a răspuns și știu de ce nu mi-a răspuns dar Eu împlinesc porunca și iubirea Ta cea nouă.”
Hristos când spune la Evanghelia după Ioan: „Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi.”, El se grăbea s-o împlinească și a împlinit-o pe Cruce.
Eu nu voi putea împlini porunca cea nouă, și noi voi putea iubi pe aproapele meu decât pe cruce, pe crucea mea. Asumându-și fiecare viața lui împreună cu Hristos.
Crucea înseamnă realismul vieții așa cum îți este dat de zi cu zi de la Dumnezeu. Nu vine nicio clipă a vieții fără pronia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Trăind la modul realist nu idealist, primind viața așa cum este ea, cu tot ce are ea, asta este crucea mea. Primind-o, îmbrățișând-o, eu fac precum a făcut Simon Cirineanul cu Hristos. Ne îmbrățișăm amândoi și ducem crucea, că și omul a pus umărul la crucea lui Hristos și Hristos pune umărul la crucea omului.
Întâmplările de zi cu zi din viața noastră sunt modalități prin care Dumnezeu comunică cu noi, prin care ni se descoperă. Crucea ne deschide ochii să înțelegem taina vieții.
Ne întâlnim odihnitor pe Crucea lui Hristos.
Și eu bat un cui la Crucea lui Hristos. Dacă simt real și cu durere că Hristos se urcă pe Cruce și din cauza mea, atunci Hristos îmi dă putere din durerea mea și mă iartă pentru asta. Mă iarta atât timp cât eu trăiesc durerea Lui și El îmi dă iertarea Lui. E un schimb extraordinar de iubire.
Crucea este respingerea lui Dumnezeu din lume, din viața oamenilor. Eu prin fiecare păcat îl resping pe aproapele și implicit pe Dumnezeu care se identifică cu aproapele.
Hristos nu stă pe Cruce pentru că lumea Îl iubește. Hristos stă pe Cruce pentru că lumea Îl respinge. Hristos dacă și astăzi S-a răstignit, S-a răstignit real, pentru că noi respingem iubirea Lui. Hristos ar fi în stare să coboare de pe Cruce dacă lumea L-ar primi și să ne îmbrățișeze și să ne ia pe toți în spate.
Hristos pe Cruce este taina tainelor. Dar din partea lumii, Hristos pe Cruce este respingerea respingerilor, adica taina fărădelegii se întâlnește cu taina iubirii. Eu sunt Iuda. Eu sunt Petru. Se lucrează taina fărădelegii și prin mine.
Pentru că moartea nu avea nimic în Hristos și Diavolul nu avea nimic în Dumnezeu, Hristos a înșelat moartea, diavolul și iadul, trăind El adâncul morții mele din cauza păcatelor mele.