Diavolul – un mare electronist
Îmi vine adesea în minte o întâlnire avută cu ani în urmă cu un părinte de la mănăstirea Sihăstria. Eram student și împreună cu câțiva colegi de facultate la intervale de timp pelerinam pe la lavrele din zona Neamțului. Într-o astfel de incursiune am intrat în dialog cu un monah în vârstă care printre altele ne-a mărturisit convingerea lui cum că aghiuță este un mare electronist.
– Daaa… Mare electronist. Are mai multe feluri de șurubelnițe și tot desface, și tot desface… Deșurubează cât este ziulica de lungă.
– Ce desface? Cum să fie dracul electronist?, am întrebat noi curioși.
– Electroniiiist. Mare electronist. Umblă încet cu șurubelnița ca să nu ne dăm seama și desfiletează omul. Ușor, ușor…îl desfiletează până încep să joace toate tablele pe el. Când creștinul săracul își dă seama că ceva nu e în regulă, când simte că se clatină, că nu mai este sigur pe el, aghiuță, hop…se oprește. Își trage șurubelnița și așteaptă pitit. Așteaptă să te obișnuiești cu zdrăngăneala pieselor, cu păcatele. După o vreme ți se pare că așa trebuie să fie, că așa sunt toți oamenii. Apoi ăla rău iar mai desfiletează câteva spire, încet, finuț ca să nu observi și să iei seama și să te remontezi. Și uite așa, ajungi din om neom. Te șubrezește de nu te mai recunoști. Îți slăbește toate legăturile și toate încheieturile.
– Și noi? Ce trebuie să facem?
– Ce să facem, ce să facem? Să fim și noi electroniști. Auzi! Dar el nu slăbește numai legăturile din om ci și legăturile dintre oameni. Daaa… Desface și firele dintre oameni, de nu se mai înțelege om cu om. Strică și legăturile dintre oameni și Dumnezeu. Păi și normal. Nu mai circulă curentul și gata cu aparatul; nu mai merge.
– Care aparat?
– Cum care aparat? Biserica. Credincioșii, nu se împacă între ei, nu mai comunică, nu mai circulă duhul lui Dumnezeu de la unul la altul.
– Bine, și noi cum să fim electroniști? Eu vreau să fiu electronist.
– Electroniștii Duhului Sfânt. Să reparați aparatul. Să lipiți firele. Să lipiți piesele, să faceți legătura între oameni, să circule Duhul. Punem oleacă de cositor aici și mai lipim două fire. Mai punem puțină iertare dincolo… În altă parte puțină iubire. Uite așa unim credincioșii cu dragostea lui Dumnezeu și merg circuitele și funcționează aparatul. Ei! Uite-așa putem și noi să ascultăm cântarea lui Dumnezeu. Păi dacă merge aparatul?! De-a mai mare dragul să trăiești.
(Pr. Nicodim Petre)
Ciprian-Vasile Lupșa
noiembrie 4, 2015 @ 8:54 am
Foarte frumos descris!