Diferenţa dintre rai şi împărăţia lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Damaschin, în Dogmatica sa, spune că „raiul este material şi spiritual şi în el stau sfinţii până la sfârşitul lumii”. După Judecata de apoi, drepţii vor intra împreună cu Hristos întru împărăţia cerurilor. În rai, sfinţii şi drepţii nu se împărtăşesc direct de slava Prea Sfintei Treimi, ci numai în parte. Iar când vor „intra întru slava Sa”, atunci „vor fi puru­rea cu Domnul”.

În rai stau drepţii numai provizoriu, tempo­rar, până la înfricoşata judecată generală; iar în împărăţia lui Dumnezeu petrec veşnic împreună cu îngerii, în lumina cea neînserată a Prea Sfintei Treimi. În rai, sufletele pot fi mutate dintr-o stare de fericire în alta, potrivit cu faptele făcute pe pământ, care ajută la mântuirea altora în vreme îndelungată şi potrivit cu rugăciunile şi milosteniile ce se fac pentru ele; iar în împărăţia lui Dumnezeu toate sunt desăvârşite şi veşnice.

Raiul este o grădină dumnezeiască, cu pomi, cu flori, cu păsări cereşti, cu fericire nedeplină, situată „în cer”. Iar împărăţia lui Dumnezeu este însuşi locul slavei, unde se află scaunul Prea Sfintei Treimi, situată deasupra cerurilor, în „cerurile cerurilor”, despre a cărei slavă nimeni nu poate vorbi; nici om, nici înger, nici însuşi Sfântul Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer (II Corinteni 12, 3-4). Aşadar, primul om a pierdut, prin păcat, raiul, o grădină cerească, iar prin credinţa în Iisus Hristos şi prin sfinţenie va dobândi nu o grădină, nu raiul cel dintâi, ci însăşi împărăţia slavei lui Dumnezeu.

„Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie, că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.”

(Părintele Cleopa)