Dacă omul nu păcătuia mai exista o diferențiere sexuală?

Diferențierea sexuală e constitutivă persoanei umane și nu e o consecință postlapsarială, adică apărută în urma păcatului. Pentru că Dumnezeu a format prima comunitate umană dintr-un bărbat, Adam și o femeie, Eva [Fac. 2, 27], ca persoane raționale depline, inclusiv sub raportul organelor lor sexuale, dar pline de har și în relație de comuniune și de vedere extatică cu Dumnezeu.

În urma păcatului, Protopărinții noștri și-au activat sexualitatea pentru a procrea, lucru care nu s-a petrecut în Paradis, cf. Fac. 2, 25, când relația cu Dumnezeu era foarte intimă.

De aceea, teoria păgână a androginismului, care spune, în esență, că omul primordial era bisexual, de unde, până acum, sintagma: îmi caut jumătatea pentru ca să mă căsătoresc e una falsă, nonrevelațională, pentru că ambii  Protopărinți, de sexe diferite, au fost creați ca persoane depline, cărora nu le-a lipsit nimic pentru ca să fie bărbat și femeie.

Dumnezeiasca Căsătorie face din bărbat și femeie o unitate duhovnicească de gândire, simțire și acțiune, pe măsura înaintării lor în viața de sfințenie, care nu presupune anularea personală a celor doi ci potențarea personală a cuplului în iubire, dăruire și ascultare reciprocă.

(Părintele Dorin Picioruş – Seria „Întrebări incomode”)