Rugaciune pentru vrajmasi
“Nu trebuie să dorim moartea păcătosului, ci pocăinţa sa. Nimic nu-L îndurerează mai mult pe Domnul, Cel ce pentru păcătoşi a pătimit pe Cruce, ca atunci când Îi cerem moartea unui păcătos, să-l înlăture pe acesta din calea noastră. Apostolul Carp şi-a pierdut odată răbdarea şi s-a rugat lui Dumnezeu să trimită moartea asupra a doi păcătoşi: un păgân şi un lepădat de credinţă. Atunci însuşi Domnul Hristos i s-a arătat lui Carp şi i-a zis: ‘Loveşte-mă! Sânt gata să mă răstignesc din nou pentru mântuirea oamenilor’. Sfântul Carp i-a povestit această întâmplare Sfântului Dionisie Areopagitul, care a aşternut-o pe hârtie, drept învăţătură tuturor celor din Biserică că trebuie să ne rugăm pentru mântuirea păcătoşilor, nu pentru nimicirea lor – fiindcă nici Domnul nu vrea să piară cineva, ci toţi la pocăinţă să vie (2 Petru 3:9)” — Prologul de la Ohrida
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare! Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!
(Marele Mitropolit Sârb Nicolae Velimirovici,un martir al comunismului ateist — Din Rugăciuni pe ţărmul lacului)
CristinaL
octombrie 6, 2010 @ 5:53 pm
Doamne ajuta ,foarte frumoasa si folositoare acesta rugaciune ,ori de cate ori o rostesc simt o mare liniste ….A fost o perioada in care o ziceam mult mai des ,acum chiar daca o zic mai rar ,ori decate ori sunt suparata sau nu reusesc sa-l inteleg pe cel de langa mine i-mi place sa spun doar inceputul „Doamne binecuvinteaza pe…. si eu ii(il) binecuvintez si nu-i blestem „.Ori de cate ori i-mi amintesc de aceasta scurta rugaciune reusesc sa ma linuistesc imediat ,problema este ca uneori uit de aceasta rugaciune ,totusi, pentru mine ramane o rugaciune foarte folositoare si chiar daca la inceput o rosteam doar ca facea parte dintr-o tema pe care trebuia sa o fac cu timpul am inceput sa-i simt folosul ,nu pot decat sa multumesc Domnul ca mi-a scops in cale aceasta rugaciune
Ana
octombrie 7, 2010 @ 8:14 am
Intr-o perioada grea a vietii mele, spuneam rugaciunea asta, la recomandarea de atunci de pe blogul maicii Siluana. Cand am citit-o prima data nu mi-a venit sa cred. Cum sa ma rog eu la ceva si mai rau decat am? In timp insa am inteles si folosul pe care l-am avut de pe urma acestei rugaciuni, a fost uimitor de mare.
Recomand din suflet rugaciunea asta.
Beniamin Stoianov
ianuarie 29, 2011 @ 8:14 pm
Mă închin cu smerenie înaintea oricărei victime a ciumei roşii, dar binecuvântarea duşmanilor dată de mitropolitul sârb Nicolae Velimirovici duşmanilor lui este o atitudine personală; Isus ne învaţă să iubim pe duşmanii noştri, ceeace nu rezultă din rugăciune.Este adevărat că până şi celui mai vajnic apostol al Mântuitorului i-a căzut greu această sublimă poruncă, motivând-o: Pentru a îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul duşmanilor…
Beniamin Stoianov
ianuarie 29, 2011 @ 8:15 pm
P.S.: M-am referit la apostolul Pavel.
Laura-optimista
ianuarie 29, 2011 @ 9:46 pm
Beniamin,
Mântuitorul Însuşi S-a rugat pentru vrăjmaşii Săi, spunând: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac". Urmându-I exemplul, Sfântul Ştefan, primul martir creştin s-a rugat pentru cei care-l ucideau cu pietre pentru credinţa sa: "-)oamne, nu le socoti lor păcatul acesta", iar ulterior, după puţin timp, Saul din Tars, unul dintre ucigaşii Sfântului Ştefan s-a întors la Domnul Hristos, devenind marele Apostol al neamurilor, Pavel. Aceasta înseamnă că rugăciunea smerită şi sinceră a Sfântului Martir Ştefan pentru vrăjmaşii săi a fost auzită de Cel Ce Însuşi S-a rugat pentru duşmani, căci altfel, dacă Sf. Ştefan nu ar fi rostit acea rugăciune… probabil că Saul nu s-ar fi convertit niciodată la creştinism. Domnul ascultă rugăciunile pentru vrăjmaşi, căci aceasta este, din partea noastră, o dovadă de iubire faţă de ei. Spuneai că Sfântul Apostol Pavel nu prea era de acord cu rugăciunile pentru duşmani şi le considera a fi doar un mijloc de a le face acestora mai mult rău? Cred că acel text ar trebui înţeles altfel, mai profund pentru că, de vreme ce Mântuitorul Hristos Însuşi ne-a poruncit să-i iubim pe duşmani, ar fi fost imposibil ca apostolul Său să aibă o atitudine răzbunătoare şi să denatureze sensul poruncii divine. În opinia mea, textul Sfântului Apostol Pavel ar trebui înţeles astfel: rugaţi-vă pentru duşmani, căci făcând aşa, îi veţi determina să-şi regrete faptele, să se întristeze pentru ele şi, neputând suporta focul dorului de Dumnezeu, se vor pocăi şi se vor întoarce la El.
Dacă nu ne putem ruga pentru duşmanii noştri… atunci, măcar să nu ne rugăm împotriva lor şi să-I cerem Domnului să ne ajute să-i iertăm şi să-i iubim.
Domnul să fie cu tine!
Doamne ajută!
Laura Stifter
Laura-optimista
ianuarie 29, 2011 @ 9:51 pm
Beniamin, aş vrea să-ţi mai spun ceva. 🙂 Ai spus că, din punctul tău de vedere, iubirea nu rezultă din rugăciune. Bine, dar… rugăciunea poate rezulta din iubire. 🙂 În plus, cred că şi iubirea rezultă din rugăciune, pentru că Dumnezeu, pentru dorinţa noastră de a ne ruga pentru adversari chiar dacă nu-i putem iubi de la început, ne va dărui şi capacitatea de a simţi dragoste faţă de ei.
Doamne ajută!