Din temniţe spre Sinaxare

Din temniţe spre Sinaxare
Voi aţi purces cu paşi nevinovaţi
Necunoscând ce planuri Domnul are
V-aţi fericit cu spini, încununaţi,

Precum Iisus, odinioară stând
Cu braţe-ntinse şi cuprinzând tot neamul,
V-aţi îndreptat privirea la pământ,
Şi v-aţi smerit, mocnindu-vă aleanul…

Aleanul întâlnirii Celei de pe urmă
Cu Mirele Puterilor Cereşti
Unde în orice colţ de Rai răsună:
„Osana! Ce binecuvântat Tu eşti!”

V-aţi înrolat la veacuri de suspine
Urcând Golgota, voi, ai mei străbuni,
V-aţi înălţat la Cer, pe-o scară care vine
Purtând la finele-i frumoasele cununi.

Cununi cu străluciri prealuminate,
Nu spini şi laude primiţi în dar
Eroi de neam, ci frunţi încununate
De prigoniri ce n-au fost în zadar.

Năpraznic chin şi bice de ocară
Pe-al vostru drum prea mult aţi suferit…
Dar v-aţi smerit, lăsând ca să răsară
Un crin curat, în suflet de copil.

Cu gând curat şi-n suflet nepătaţi,
Aţi fost purtaţi de-a Domnului chemare
Mergând cu paşi nevinovaţi,
Din temniţe, smeriţi, spre Sinaxare…

(Rusu Denisa Felicia)