Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

În faimosul capitol 13 din Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Pavel în care marele apostol vorbește despre iubire există mai mult versete în care iubirea este pusă față-n față cu alte virtuți.

În versetul 2 se spune așa:

Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt.

Haideți să analizăm în detaliu fiecare expresie și să raportăm la lumea în care trăim pentru a percepe mai bine mesajul Sfintei Scripturi pentru noi cei de astăzi. Mai întâi de toate aș face precizarea că acest verset atinge în primul rând pe bărbați, cei care sunt mereu dornici de a fi cei mai puternici, cei mai inteligenți, cei mai tari...

a.) La început se vorbește despre darul profeției care presupune a prevesti dinainte ce se va întâmpla. În Vechiul Testament profeții erau cei prin care Dumnezeu vorbea poporului lui Israel mustrându-i pentru fărădelegile lor și anunțându-i ce se va întâmpla de nu se vor pocăi și nu-și vor schimba viața. Deasemenea prin profeți se anunța dinainte cum va lucra Dumnezeu în viața poporului și ce minuni va face cu ei. Astăzi acest dar este unul foarte rar, și poate fi găsit doar la oamenii cu viață sfântă, la cei îmbunătățiți duhovnicește.

Totuși versetul este o presupunere, adică ar trebui să ne imaginăm fiecare în această postură, chiar dacă în realitatea nu suntem. Adică dacă eu aș avea darul profeției, ce s-ar întâmpla? Mergând mai departe, daca aș ști dinainte ce se întâmplă cu viața mea și a celor din jur? Dacă aș ști dinainte care va fi cursul istoriei până la sfârșitul lumii, ce aș face oare?

Poate mulți ar putea putea da răspunsul foarte repede: „Aș face bani! Aș investi dinainte în afacerile care știu că vor prinde bine la public în viitor. Aș cumpăra terenurile care pe viitor vor deveni atractive și astăzi sunt nebăgate în seamă. M-aș apropia de oamenii care astăzi par neimportanți dar mâine vor fi viitorii conducători ai țării. M-aș folosi de acest avantaj al prevestirii pentru a căpăta capital economic, politic, social... pentru a-mi fi bine mie și familie.”

Dar paradoxal Sfântul Apostol Pavel spune că de ai avea acest dar al profeției și te-ai folosi de el așa cum vrei, nu ți-ar fi de folos dacă n-ai avea iubire. Ai fi un nimic! Dar cum oare? Dacă eu prin acest dar pot deveni foarte important în ochii oamenilor și pot avea chiar funcții înalte... cum să fiu un nimic?

Sfântul Apostol Pavel raportează tot ce face, la Dumnezeu, și când spune că „ai fi nimic” e de înțeles că „ai fi nimic înaintea lui Dumnezeu.” În ce sens? În sensul că dacă te folosești de acest dar al profeției doar pentru plăcerile proprii, în mod egoist, și nu-ți faci prieteni, și nu ajungi să-i iubești, atunci nu te-ai asemănat lui Dumnezeu, Care face totul din iubire și se folosește de toate ale Lui pentru a-i înconjura pe oameni cu grijă. Ba dimpotrivă, te-ai asemănat diavolului și te-ai depărtat de Izvorul acestui dar și ușor-ușor vei simți moartea și vei vedea consecințele ei asupra sufletului și trupului tău.

b.) Apoi Apostolul spune de-aș cunoaște toate tainele”... adică de am ști toate secretele acestei lumi. Se referă în primul rând la tainele așezate de Dumnezeu în creație, în Univers, la tot ceea ce astăzi noi nu știm, sau știm doar în parte. Se referă la toate acele lucruri care dacă le-am afla ne-ar schimba percepția asupra realității și asupra vieții noastre. Se referă la acele taine ale creației care dacă ni s-ar descoperi am crede instant în Dumnezeu, ne-am minuna! Am striga cu glas mare în mijlocul tuturor: „Minunat ești Doamne și nu este niciun lucru asemenea minunilor Tale!”

Dar se referă probabil și la toate secretele oamenilor, la gândurile lor ascunse, la planurile lor minunate sau dimpotrivă la planurile lor egoiste și diabolice. Se referă probabil și la tot ce s-a întâmplat în istorie, la ce au gândit și făcut alții înaintea noastră... dacă le-am ști altfel am vedea lumea din jurul nostru.

Prin urmare, de am ști toate tainele lumii, tot ce este ascuns ochilor noștri, dar n-am avea dragoste, nimic nu suntem. Așa zice Apostolul. Scopul omului pe pământ e unul mai înalt decât cunoașterea... Omul e chemat să iubească pe Dumnezeu, pe toți oamenii și întreaga creație! 

c.) Și mai departe zice de aș cunoaște și toată știința”...lumii. Acum 2000 de ani știința se rezuma la câteva obiecte de studiu: filozofia, logica, matematica, astronomia, limbile străine, dialectica, etc. Astăzi nu mai poți spune că studiezi Matematica, pentru că ea însăși are multe ramificații care la rândul lor au alte și alte ramificații. La fel și cu Informatica, și cu Fizica, și Muzica... și toate ale lumii. Astăzi știința este un noian infinit de cunoștințe care pare că nu se mai termină și mereu se îmbogățește. 

Totuși ce-ar fi dacă eu le-aș ști pe toate... toate științele... toate formulele... toate teoriile... toată cazuistica... toate erorile... toate conexiunile între științe... tot.... absolut tot... ce-ar fi oare? 

În primul rând m-aș mândri foarte mult, mulți s-ar uita la mine ca la cel mai mare geniu de pe planetă. Aș beneficia de toată atenția din lume, de toată slava, de toate beneficiile materiale care există... dar oare m-ar ajuta acest lucru? 

Dragul nostru Apostol Pavel spune că de-aș avea toată știința lumii dar iubire n-am, nimic nu sunt. Dacă nu folosesc toată știința pe care o am în cap pentru a-i ajuta pe oameni, pentru a-i scoate din mizeria trupească și sufletească, nimic nu sunt.

d.) În final termina cu o altă mare virtute:de-aș avea credința toată să pot muta și munții”.

Ce-ar fi dacă eu aș avea credință în Dumnezeu încât să cer orice și El să-mi dea? Dar oare dacă aș cere ceva rău mi-ar da? Dacă i-aș cere ceva care să-mi facă mie rău sau celor din jur, oare mi-ar da? În general nu, dar ar fi și momente când pentru a mă înțelepți mi-ar da și ce nu-mi este de folos.

Dacă aș crede cu tărie că Dumnezeu există și lucrează în viața mea, și tot ce am trăit în anii precedenți îmi este mie confirmare temeinică și tare că Dumnezeu e prezent între noi, dar nu folosesc această credință spre binele aproapelui ci spre mine, atunci credința îmi este în zadar.

Sfântul Apostol Pavel pentru a da un ecou și mai puternic mesajului le unește pe toate la un loc și spune că dacă am dacă am putea prevesti tot ce se întâmplă în lume, dacă am ști toate secretele creației, dacă am ști toate științele și am avea și toată credința... dar n-avem iubire, nimic nu suntem.

Gândiți-vă ce fel de om ești atunci când știi tot... absolut tot ce ține de Rațiune!

Ce vrea să spună Sfântul Apostol Pavel este că toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu, trag toate la aceeași căruța: a iubirii. Dacă ai primit atât de multe daruri dar din tine nu se revarsă iubirea ca dintr-un izvor nesecat spre cei lipsiți, atunci le ai degeaba.

E foarte interesant că prin acest verset înțelegem că există o singură cheia de a înțelege lumea în care trăim: iubirea.

Orice ai fi și orice ai face, oriunde ai fi și oricâte ai avea, dacă nu iubești pe aproapele tău, în fața lui Dumnezeu n-ai făcut nimic notabil.

Concluzia o va trage scur și la obiect, în mod minunat Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici:

Un ţăran fără carte ştie mai multe decât îşi închipuie un orăşean cu carte. Dumnezeu îl învaţă. Un orăşean cu carte ştie mai puţin decât îşi închipuie un ţăran fără carte. Mândria scade ştiinţa lui. Învaţă ce vrei şi cunoaşte ce poţi; însă un lucru trebuie să ştii: întotdeauna este mai de preţ purtarea cea bună, decât ştiinţa cea multă.

Omul învăţat, îmbrăcat în haine de puşcăriaş, stârneşte scârba, dar cel fără carte îmbrăcat în haine de puşcăriaş stârneşte mila. Când se află că un om învăţat a făcut o faptă rea, pe buzele tuturor stă aceeaşi întrebare: cum a putut cunoaşte acest om nenumărate lucruri, dar n-a putut învăţa două lucruri de căpătâi: să se teamă de Dumnezeu şi să-i cinstească pe oameni?

Învaţă ce vrei şi cunoaşte ce poţi; însă un singur lucru nu trebuie să înveţi: să foloseşti rău ştiinţa ta. De atâtea ori s’a spus: e mai bine să nu ştii decât să ştii şi să foloseşti rău ştiinţa ta!” (Gânduri despre bine și rău. Gândul 91.)

 

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești