Divorţul nu e niciodată o variantă, pentru un creştin
Am observat că societatea în care trăim astăzi este foarte permisivă şi încurajează divorţul prin pârghiile şi concepţiile ei. Divorţul nu este o opţiune, divorţul nu e „asul din mânecă” când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie.
Dacă te-ai certat o dată – de două ori cu cel iubit, asta nu înseamnă că gata! s-a terminat. Dacă soţia te-a supărat şi nu face ce crezi tu că e bine, asta nu înseamnă că trebuie să divorţezi. Dacă soţul nu spală vasele sau se uită prea mult la televizor, sau iese prea des cu prietenii în oraş, soluţia nu e ruperea căsniciei. Dacă relaţia dintre voi doi a devenit monotonă asta nu înseamnă că totul s-a terminat, sau că de acum lucrurile vor sta şi mai rău.
Ce frumoasă e această unire dintre bărbat şi femeie. Chiar şi marele Apostol Pavel se miră zicând: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” Cine poate şti ce e în sufletele a doi tineri îndragostiţi care se gândesc zi şi noapte unul la celălalt, şi care-şi doresc să rămână împreună mereu, pe veşnicie? Numai Dumnezeu ştie şi numai El îi uneşte cu harul Său.
În cartea „Cântarea Cântărilor” din Vechiul Testament se vorbeşte despre un tânăr şi o tânără şi de dulcea lor poveste de dragoste. Sfinţii Părinţi ne spun că frumoasă tânara e Mireasa lui Dumnezeu: Biserica iar tânărul minunat este Hristos. Astfel relaţia dintre bărbat şi femeie este folosită pentru a explica relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său (în Vechiul Testament) sau dintre Hristos şi Biserica Sa (în Noul Testament). Oare e puţin lucru? Ce mare minune e iubirea dintre un bărbat şi o femeie încât poate să fie luată ca model pentru legătura dintre Dumnezeu cu Biserica Sa. Ce onoare acordă Domnul căsătoriei şi familiei, iar noi îi dăm aşa repede cu piciorul.
Dacă Hristos Domnul ne spune „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” îndemnându-ne să recumperăm chiar relaţia cu duşmanii noştri, sau cu persoanele cu care nu ne-nţelegem prea bine, sau cu cele care ne fac rău, cum să nu facem tot posibilul să recupărăm sau să reparăm relaţia cu soţul sau soţia noastră.
Dacă Domnul îmi spune să-mi iubesc vrăjmaşii, cum oare să nu-mi iert soţia (soţul) dacă m-a supărat o dată, de două ori, sau de zece ori? O iert şi comunic cu ea, şi împreună putem trece peste asta. O iert şi apoi mă rog lui Dumnezeu să ne ajute. Fac tot posibilul să fie bine şi-mi cer eu iertare în faţa ei (lui) chiar dacă nu e vina mea, dar îi arăt ca o (il) iubesc.
Totul se poate rezolva. Mergem împreună la părintele duhovnic, îi spunem că de la un timp nu ne mai înţelegem, ne mărturisim păcatele, cerem ajutor, ne împărtăşim şi mergem înainte. Nu există căsnicie fără greutăţi, fără neînţelegeri, e normal, atata timp cat pacatul ne robeste, dar putem trece peste toate: „În lume necazuri veţi avea dar îndrăzniţi Eu am biruit lumea„.
Aceasta este familia, să înveţi să nu mai fii egoist, să nu mai faci ce vrei, ci să faci totul împreună cu cel iubit. Şi învăţând în familie să nu mai fii egoist, aplici asta şi-n societate, iubindu-i dezinteresat şi pe ceialalţi oameni.
Pentru un creştin adevărat nu există varianta divorţului, el nu are in minte asta niciodată, ci are doar varianta iertării. A îngăduit Domnul un singur motiv pentru divorţ, adulterul: „Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. „
Sunt multe familii în care soţul îşi bate soţia, sau bea foarte mult, sau stă mult plecat şi nu prea dă pe acasă, sau câte şi mai câte, dar toate acestea nu apar deodată ci în timp, şi ele trebuiesc rezolvate imediat ce au apărut primele simptome ale răului în familie. Maica Domnului este mereu aproape de familia creştină şi a făcut multe minuni, a întors multe inimi, a adus multă pace în familii. Nimic nu-i este cu neputinţă.
„Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă” pentru că are putere Domnul să rezolve toate necazurile şi toate neînţelgerile din familie.
(Claudiu)
adriana
august 4, 2009 @ 9:59 am
ce bine ar fi daca ar medita cat mai multe cupluri la cele scrise de tine
cabira
august 4, 2009 @ 12:29 pm
ce bine ar fi daca cei ce vor sa se casatoreasca ar intelege esenta Tainei Cununiei, si implicit, asumarea vietii de familie, si nu ideea de participare la o loterie, la care daca n ai castigat lozul castigator, mai poti face o incercare.
ce bine ar fi daca ne am pune mereu intrebarea „oare Hristos ce ar fi facut in locul meu?”
un calin - tm
august 4, 2009 @ 12:57 pm
Hristos a venit in lume din iubire coborând din slava cereasca in praful pamântesc!
Intr-o casnicie cei doi soti sunt diferiti (ar fi chiar plictisitori sa fie identici!). Deci unul e „mai bun” si altul e „mai slab”, si asta pentru fiecare lucrusor.
Daca se pleaca intr-o casnicie cu ideea ca esti mai bun decât partenerul si ca o sa faci tot posibilul sa-l schimbi – in cazul asta „meciul e pierdut”.
Dar casnicia NU e o competitie sau o intrecere.
Casatoria e TAINA tare mare si o simti doar dupa ce o gusti (ca TAINA).
Daca-ti iubesti partenerul cu adevarat si traiesti viata intr-un mod cât mai duhovnicesc – atunci … se intâmpla ceva! Vine Duhul Sfânt in sufletele sotilor si acestia se „nevoiesc” care sa fie mai bun si iubitor! E superb ! Ajungi sa-ti iubesti partenerul tot mai mult, mai mult chiar decât in ziua casatoriei!
Doamne, ajuta!
Semnat : „cineva” cu parinti divortati si casatorit cu un inger
florinm
august 4, 2009 @ 1:05 pm
Asa este, Calin!
„Ajungi sa-ti iubesti partenerul tot mai mult, mai mult chiar decât in ziua casatoriei!”
Copiii ajuta foarte mult la asta, la cresterea iubirii dintre soti.
Andrei
august 4, 2009 @ 7:03 pm
in prezent se ajunge la divort si din cauza unei probleme de pastoratie a clericilor. foarte putini preoti mai tin cateo mica cateheza tinerilor inainte de casatorie sa le explice ce inseamna aceasta ,, Taina mare” dupa cum e numita de Sf. Ap. Pavel. am vazut nenumarate cazuri de parohii in care nici nu se face o cercetare canonica sa se vada daca nu cumva se casatoresc rudenii, nu se mai fac acele simple vestiri prevazute de normale de drept canonic privind Nunta. astea sunt consecintele unei proaste instruiri teologice si totodata influenta obiceiurilor locului in randuielile liturgice. vedeti dragii mei, noi ne batem cu pumnul in piept, dar nu ne uitam in ograda noastra. in fine, am deviat de la subiect revenind la divort. se intampla in primul rand din cauza proastei sau lipsei, catehizari. al doilea motiv e ca in prezent nu stiu cati tineri se mai casatoresc din dragoste. pe cand materia Sfintei Taine a Cununiei este dragostea reciproca a mirilor unul fata de celalalt. proastele obiceiuri deprinse de la occidentali si de la filmele de proasta calitate privind casatoriile de proba constituie un alt factor. alt motiv este stresul cotidian generat de mediul de la servici si de tot felul de neajunsuri. alt factor relele sfatuiri ale apropiatilor care de putine ori daruiesc sfaturi bune celor aflati in impas. si mai sunt multi factori…. oricum primul pas care trebuie facut cand se ajunge in impas in casatorie este rugaciunea impreuna, fiindca cei se roaga impreuna vor ramane impreuna. apoi trebuie sa alerge la preot, nu separat ci impreuna si sa stabileasca cauzele si remediile problemelor. da…dar…acum moda e sa se alerge la psiholog, care de multe ori nu e interesat de situatia reala a oamenilor ci isi face doar meseria, pe cand preotul prin vocatia sa si harul primit poate desavarsi orice sfat.
Adriana
august 4, 2009 @ 8:10 pm
Felicitari Claudiu pentru articol! Este atat de mare nevoie de el in zilele noastre!!
Foarte mult mi-a placut: „Fac tot posibilul să fie bine şi-mi cer eu iertare în faţa ei (lui) chiar dacă nu e vina mea, dar îi arăt ca o (il) iubesc.”
Este teribil de greu sa ceri iertare tu cand vina se afla la celalalt, insa intr-adevar asa trebuie procedat din dragoste. Eu am descoperit tarziu acest „mic” adevar…
Uitati un mic fragment din cartea „Mestesugul bucuriei” a maicutei Siluana:
„Intre un baiat si o fata la care exista iubire, totusi apare odata ura, atunci cand vede in celalalt si partea negativa. De ce dragostea este coplesita de ura?
Pentru ca dragostea omeneasca este cuibarita in sentimente, in simtaminte, in afectivitate. Sufletul nostru are trei dimensiuni: mintala, sufleteasca (psihica, sentimentala) si trupeasca (poftitoare). Noi trebuie sa iubim cu tot sufletul. Daca lasam iubirea sa traiasca numai in sentimente atunci vom trece de la dragoste la ura, de la admiratie la dispret, de la bucurie la intristare, fara nici un sprijin real. Vom fi batuti de valuri si vanturi! Va fi o dragoste schizofrenica. L-am taiat in bucati pe iubitul meu, in bun si rau, si as vrea sa arunc la cos partile rele si sa iau partile bune. Insa in clipa in care iubitul meu este o persoana, eu nu-l voi mai ura. Voi ura raul din el fara sa il urasc pe el. Trebuie sa-I cer lui Dumnezeu sa-mi dea acest discernamant intre pacat si pacatos. Atunci ma voi ierta si pe mine cand voi simti ca „eu” nu sunt una cu pacatul meu. Trebuie sa ma impac cu mine, sa urasc raul din mine, si voi avea experienta cum sa-l iubesc pe el si sa urasc raul din el, fara sa-l arunc pe el odata cu raul din el. M-ai mintit, urasc minciuna din tine, nu te urasc pe tine; si atunci el va simti ca in el mai am incredere si pot sa trec peste minciuna, pentru ca nu-l confund cu pacatul. Aceasta onoare, aceasta cinste pe care i-o fac, de a nu-l confunda cu pacatul, va fi rasplatita de iubirea lui”
Liana
noiembrie 21, 2009 @ 11:38 am
un calin – tm,
foarte frumos commentul tau ! Minunat !
ADINA
decembrie 14, 2009 @ 8:22 am
Dintre cei care citesc acest site, vreau sa intreb daca este cineva care are meseria de pshiholog.As vrea sa-mi lamuresc o problema cu cineva care este pshiholog, este crestin, si de preferinta femeie. Va rog ajutati-ma.
sam
martie 24, 2010 @ 11:29 am
faoarte bun articolul, bine zis Andrei, preotii ar putea sa faca o mica cateheza inainte de cununie. Adriana, nu mai da inainte cu vina. Iarta si atat. Vei crede la un moment dat ca „adevarul” il detii numai tu si ca „vina” este numai la celalat. A comunica este apanajul nostru, a relationa ca fiinte inteligente si cu sufletesc dumnezeiesc a tine aproape de biserica apostolica suntem cele mai elementare aspecte ale succesului vietii noastre . In rest numai de bine tuturor care se afla pe aici. SILVIU
Ana
martie 24, 2010 @ 2:58 pm
Andrei @ ” foarte putini preoti mai tin cateo mica cateheza tinerilor inainte de casatorie sa le explice ce inseamna aceasta ,, Taina mare” dupa cum e numita de Sf. Ap. Pavel.”
Adevarat. In afara de asta ar trebui sa le vorbeasca si despre anticonceptionale si avort, problema majora astazi. Daca cei doi ar constientiza ca este pacat, altfel ar intra in viata de familie.
Simo
aprilie 13, 2010 @ 5:42 pm
ce sa fac daca sotul nu face nimic decat prostii? (si cand spun prostii, ma refer la prostii care costa bani multi, si ma costa si pe mine implicit?).
el nu se poate schimba si are pretentia ca eu sa ma multumesc cu ce imi ramane si cu dragostea lui.
ce parere aveti?
a ramas cu datorii pe ani de zile facute din prostii si acum are pretentia ca eu sa ma impac cu asta.
Ana
aprilie 13, 2010 @ 9:51 pm
Simo, tu ai nevoie sa vorbesti cu un duhovnic.
dalila
aprilie 13, 2010 @ 11:33 pm
Simo, bine ar fi sa scapati mai intai de datoriile (care, neachitate, pot ţine si o vesnicie) pentru „dincolo”, prin Spovedanie… fa tu primul pas!
Nu-ti face griji, cea mai de pret avere a voastra ramane – pentru vesnicie – DRAGOSTEA !!!
Duhovnicul iti va da si sfatul cel mai bun spre a scapa inclusiv de datoriile astea trecatoare…
Maria
aprilie 14, 2010 @ 2:46 pm
Simo
roaga-te pentru sotul tau. vorbeste cu Dumnezeu despre sotul tau.
spovedeste-te.
Domnul sa fie cu tine.
Adrian
octombrie 17, 2010 @ 4:03 pm
Va rog, rugati-va si pentru mine si familia mea. Eu am obosit. Multumesc si fiti iubiti.
CristinaL
octombrie 17, 2010 @ 4:42 pm
Doamne ajuta (ptr Adrian) ,este stiut faptul ca nu stiu sa dau sfaturi totusi pot sa incerc sa spun cateva cuvinte sper sa fie de incurajare ,nu stiu ce probleme ai si cred ca nu aceasta conteaza acum ,stiu insa ca sunt multe persoane care au probleme ,asa cum majoritatea stiu desii este greu cu timpul i-ti dai seama ca ar fii mult mai greu singur ,nu stiu alte persoane cum trec prin grelele incercari care le au o sa scriu putin din ceea ce fac eu ca sa mi se para mai usor (desii am mai scris despre acestea ),incerc pe cat se poate sa nu deznadajduiesc ,sa spun cateva rugaciuni atunci cand se poate cand nu incerc macar sa fiu cu gandul la Domnul si ceva care pentru mine este foarte inportant incerc sa merg sa ma impac cu El prin Taina Spovedaniei ,pentru mine este o mare usurare si chiar daca nu reusesc sa gasesc solotii la problemele mele fiind mult mai linistita vad altfel lucrurile ,de un mare ajutor sunt si prietenii care au putere de a se ruga un pic mai mult decat cei care sufera si nu gasesc nici o iesire … totusi stiu ca nu trebuie sa ma simpt obosita iar cand totusi se intampla il rog pe Domnul sa ma ajuta sa gasesc odihna alaturi de El ,nu spun ca este usor dar merita incercat deoarece nu este mereu suferinta sunt si zile frumoase desii sunt mult mai putine ,totusi in zilele grele incerc sa ma gandesc la clipele frumoase ,la inceputul relatiei ,acestea pe mine ma ajuta foarte mult ,ar mai fii multe de spus nu doresc sa plictisesc sa spun mereu aceleasi lucruri ,cred ca majoritatea le stii ,asa cum este titlul articolului divortul nu este o solutie pentru mine (desii uneori au mai fost ganduri ),o sa ma rog pentru familia ta si nadajduiesc sa reusiti sa teceti cu bine peste incercari si alaturi de Domnul sa reusesti sa gasesti odihna ….Duhovnicul este de mare ajutor ,multe bucurii ,scuze daca am suparat cu ceva
Lia
martie 6, 2011 @ 1:36 pm
Uneori este.Stiu un cuplu care a vrut sa divorteze pentru ca el nu-si dorea copiii,iar ea a decis ca nu vrea sa stea maritata cu un barbat care nu vrea copiii.Au suferit mult pe tot parcursul divortului,au facut greseli amandodi,s-au implicat si prietenii lor si au vrut sa-i ajute,dar la final totul a depins de ei.Ea si-a dat seama ca a gresit fiind prea categorica iar el si-a dat seama ca a fost prea incapatanat.Au ramas impreuna bineinteles,au trebuit sa ia relatia incet,dar sunt impreuna.
Dar nu sunt de acord ca femeia sa stea cu sotul chiar daca e violent.De ce?Ca sa o bata?Ca sa-i faca viata un calvar?Eu nu cred ca Dumnezeu vrea sa ne irosim viata traind in nefericire.Imi amintesc de o intamplare ce mi-a povestit-o bunica-mea.Ea traise la sat cativa ani din viata sa si intr-o zi mi-a povestit despre o femeie care era maltratata de sotul sau.Maltratata in sensul de batuta crunt.Biata femeia a mers pe ideea ca "se va schimba,e doar o faza trecatoare".Nu s-a schimbat.A mers la biserica din sat sa vorbeasca cu preotul,insusi preotul a mers sa discute cu sotul femeii,rezultatul? Ii parea rau 2 zile iar a3a zi uita de regrete si incepea iarasi.Ei bine femeia pana la urma s-a saturat si a plecat din sat,intr-un final au bagat la divort si gata.Nu cred ca se poate sustine in acest caz ca femeia a gresit.A facut tot posibilul sa schimbe situatia.Dar la final s-a gandit la sanatatea ei,la viata ei si la viata copiilor.Ce viata pot avea copiii aceia care traiesc intr-o asemenea familie?Se gandea cu groaza ca in viitorul apropiat si copiii ei ar putea deveni violenti datorita faptului ca au vazut manifestarile tatalui lor.Ideea e ca-ti risti viata stand langa un asemenea barbat.Si da,barbatul fusese violent si inainte sa fie insurat,doar ca atunci nu lovea(n-avea pe cine) era violent in vorbire si uneori se mai lua la cearta cu altii.Nu-mi pot inchipui de ce acea femeia l-a luat de sot,a fost poate greseala ei,dar pentru o greseala nu se merita sa suferim toata viata.
Guest
martie 11, 2011 @ 9:12 pm
Doamne ajuta ,raman la parerea ca divortul nu este solutia chiar si atunci cand sotul este violent si nu o spun in necunostinta de cauza ,stiu ce inseamna sa fii copil si sa fii tratat cu violenta ,stiu de asemenea ce inseamna sa fii sotie si mama si sa ai langa tine un sot destul de violent insa stiu ca atunci cand am ales sa ma casatoresc am facut-o pentru toata viata (la bine si la rau cum se spune )si mai stiu ceva foarte important, ca acolo unde este credinta si dorinta de a continua o casnicie (si in aceste conditii),ajutorul Domnului nu intarzie ,nu prea am cuvinte cu care sa multumesc Domnului insa pot sa spun ca exact asa cum este scris ca "Ceea ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu ",atunci cand crede El de cuviinta poate sa dovedeasca ca imposibilul este poibil ,ca omul (sotul) care pana mai ieri credeai ca este cel mai mare dujman al tau la un moment dat descoperi caeste cel mai frumos dar pe care l-ai primit de la Domnul ,nu pot sa spun care este secretul deoarece nici eu nu stiu pot sa spun ca este ceva minunat ,ca ma simp casi cum am divortat si de Craciun m-am casatorit cu alcineva ,trebuie sa mai spun ca desii mereu l-am acuzat si m-am plans de sotul meu in decursul acestor ani i-mi dau seama ca si eu am facut destul de multe greseli si incerc sa cred ca de multe ori si eu aveam partea mea de vina ,asa cum deja cred ca v-ati dat seama am scris toate aceasta in primul rand ca sa arat cat mult bine a trimis Domnul in viata mea (multumesc de mii de ori Doamne )apoi ca raspuns lui Lia la cateva din intrebarile pe care le-a pus ,nu stiu in alta parte cum este insa cred ca eu nu o sa reusesc niciodata sa multumesc Domnului ca nu m-a lasat sa divortez atunci cand eram sigura ca divortul este singura solutie ,inchei cu rugamintea de a ma ierta deoarece am scris cam mult,sper ca nu am deranjat,cat despre nume chiar numai conteaza (cred ca majoritatea il stiti deja ,O MARE PACATOASA DORNICA DE VINDECARE
Lia
martie 11, 2011 @ 9:27 pm
Da,Anonim iti inteleg punctul de vedere.Si eu cunosc oameni care prin credinta si lupta si dragoste au reusit sa treaca prin crizele casniciei chiar cand erau la un pas de divort.Dar,ca o relatie sa functioneze trebuie sa fie doi oameni care sa se implice.Sa-si dea ambii seama ca gresesc,nu unul sa faca tot posibilul iar altul sa-si bata joc.Eu spun ca atunci cand sotul este violent si nu vrea sub nicio forma sa se schimbe nu mai poti discuta despre o casatorie sfanta.Pentru ca Dumnezeu a spus ca barbatii sa-si iubeasca sotiile ca pe ei insisi.Deci prima cerinta ca o casatorie sa fie sfanta este iubirea reciproca!Eu sincer am credinta in Dumnezeu stiu ca el poate face minuni,dar Dumnezeu ajuta pe omul care vrea sa se schimbe,care cauta ajutor,care isi recunoaste greselile.Iar daca un barbat ramane violent si abuziv orice i-ai face atunci clar nu se poate vorbi despre faptul ca acel om cauta ajutorul lui Dumnezeu si arata ca merita sa il primeasca,de ce?pentru ca el nu incearca!Si Dumnezeu ne-a dat o viata,a vrut sa fim fericiti,nu nefericiti,ne-a dat dreptul de a alege.Nu cred ca Dumnezeu vrea sa vada cum o femeie isi risca viata a ei si a copiilor sai langa un barbat abuziv.E adevarat ca sunt cazuri fericite,in care Dumnezeu a intervenit dar a intervenit pentru ca a vazut ca acei doi oameni cauta ajutor,incearca sa-si repare greselile si merita ajutor,dar din nefericire sunt si cazuri nefericite in care femeile se imbolnavesc sau isi pierd si viata din cauza violentei sotiilor lor."Credinta si dorinta de a continua casatoria" trebuie sa vina din partea amandurora!Nu mi se pare normal ca o femeie sa stea sa indure de-a lungul anilor bataile si violentele sotului sau,pentru ca sotul sau nu are drept de viata si de moarte asupra sotiei!Femeile acelea ar trebui sa caute ajutor cat mai repede nu sa stea sa fie abuzate daca au vazut ca au trecut anii si oricat au incercat nimic nu s-a schimbat.Ma bucur ca tu ai fost un caz fericit,chiar ma bucur si-ti doresc fericire-n continuare !
Lia
martie 11, 2011 @ 9:29 pm
-El*,scuze pentru eventualele greseli,sunt cam obosita.
Guest
martie 13, 2011 @ 1:33 pm
Doamne ajuta ,Lia ai mare dreptate in ceea ce spui dar cate din femeile abuzate cer ajutor ?Foarte putine deoarece frica este foarte mare i-ti spune cineva care a trecut prin asfel de situatii ,care a inteles destul de tarziu ca este nevoie de ajutor ,crede-ma m-am simtit groaznic ca om in momentul in care am am fost nevoita sa cer politiei sa intervina ,nadajduiesc sa nu mai fie cazul vreodata ,dar am facut-o deoarece stiam ca este singura solutie ,asa cum am spus nu sunt de acord cu divortul insa sunt de acord ca trebuie cerut ajutor atunci cand este necesar ,iertare daca prin ceea ce am scris te-am suparat cu ceva ,multumesc pentru urari ,ma cam feresc de cuvantul fericire insa i-mi place cand Domnul i-mi trimite mici bucuri in viata ,multumesc pentru tot tuturor si Domnului pentru toate darurile stiute si nestiute ,multe bucuri tuturor ,mai conteaza numele ?…..majoritatea il stiti ,A…
Lia
martie 13, 2011 @ 2:51 pm
Stai linistita,nu m-ai suparat cu nimic.Este un maare si dureros adevar faptul ca femeile sunt orbite de teama si pentru asta nu cauta ajutor.Cred ca cel mai mare rau nu este violenta fizica propriu-zisa ci modul in care femeia este chinuta psihic si traieste cu teama pentru viata sa.Nu pot decat sa-ti spun ca imi pare rau ca ai trecut prin clipe urate,te cred ca ti-a fost foarte greu,dar sunt sigura ca ai facut ceea ce trebuia ! Ai actionat ! Te-ai aparat asa cum ai stiut tu mai bine si acest lucru este foarte bine.Iti doresc sa nu mai treci prin acele clipe niciodata,doresc ca nicio femeie sa nu treaca prin clipe de acest fel.Nu trebuie sa-ti fie frica de fericire,Dumnezeu a da fiecarui om fericire ! Indiferent prin ce forma sau in ce mod se manifesta aceasta.Sunt sigura ca faptul ca sotul tau s-a schimbat a fost din 2 motive: 1.Pentru ca l-a ajutat Dumnezeu si 2. Pentru ca el insusi a constientizat raul facut.Este foarte important ca agresorul sa constientizeze ceea ce face.Orice om se poate schimba in bine.Dar este cu adevarat grav atunci cand agresorul nu constientizeaza,sau mai rau,nu-i pasa.Sunt 100% convinsa ca Dumnezeu vede si intelege suferintele prin care trece o femeie abuzata,El vede acolo unde mai este speranta de indreptare si ii da atunci putere de a continua femeii,dar vede si cazurile in care casatoria a fost o greseala iar partenerul abuziv nu mai are sansa de indreptare.
un divortat
mai 2, 2011 @ 4:44 pm
praf
sotia a divortat de mine, avem un copil mic de 2 ani si jumatate, a facut datorii enorme si ma mintit, am trecut peste ele si ma mintit din nou cu banii, dupa care a divortat pe motiv cai este frica de mine (n-am atins-o niciodata) si ca urlu la ea ( cum sa nu ma cert cand a facut datorii enorme si nici nu se opreste), si eu am gresit mult poate in relatie insa tot timpul am incercat sa ne impacam, insa nu mai vrea simi spune ca toti anii de casnicie au fost un iad pentru ea (???), pentru ce a mai facut un copil cu mine atunci ? , ca sa divorteze la un an dupa ce sa nascut copilul?, eu unu nu mai inteleg nimic, ce sa mai zic asta e!!!
Daniel
mai 2, 2011 @ 8:06 pm
@un divortat
Atata timp cat simti ca ai facut tot ce tine de tine pentru a salva casnicia te poti simti impacat si cu constiinta curata. Poti face in continuare la fel in relatia cu copilul desi sunt deja convins ca vei fi un tata foarte bun. Iti urez succes in viata, e abia la inceput si in timp vei avea si alte bucurii. O seara frumoasa.
CriCri
mai 3, 2011 @ 3:18 am
@un divortat-praf
Dumnezeu vindeca unde nu este vindecare omeneasca si incet, incet aduce pace. Stiu in parte cum este sa iti reprosezi, sa regreti, sa vrei sa dai timpul inapoi, sa iti doresti sa nu se fi intamplat atatea si sa nu fi spus atatea. De ajutor este cred sa iti amintesti ca sotia ta nu facea toate datoriile respective din proprie initiativa ci la indemnul lui aghiuta. si pe el sa dai vina. e adevarat ca intr-o casnicie nu e normal sa se achizitioneze datorii fara rost insa si mai anormal este pentru un copil sa creasca avand parintii despartiti sau sa asiste la certurile dintre ei. De dragul copilasului, iart-o pe sotia ta si iarta-te si pe tine, mergi la spovedanie, roaga-te fierbinte catre Domnul, citeste acatiste (pe mine ma ajuta sa ma linistesc), petrece timp cu copilul, sa nu il neglijezi sub nicio forma, chiar daca e neplacut sa te duci sa il iei de la sotie. mergi cu copilasul la biserica duminica, impartaseste-l, inchina-l la icoane si roaga-te pentru el sa nu fie lovit de neintelegerile dintre parintii lui. in relatia cu sotia ta, cred ca cel mai bine este sa te rogi fierbinte lui Dumnezeu pentru ea. fii sigur ca si ea sufera si si ea se intreaba incotro merge, fara sot, cu un copil si cu atatea datorii. Am vazut din experienta ca atunci cand m-am rugat pentru cei cu care eram certata(chiar din familie, dar cum isi vara aghiuta coada , ne mai certam si in familie din pacate), s-a mai atenuat resentimentul si incet incet am inceput sa vad si punctul de vedere al celuilalt. nu trebuie neaparat sa ajungi sa fii de acord cu el dar in momentul cand ii intelegi motivele pentru care actioneaza sau vorbeste intr-un anumit fel, devii mai intelegator. Si tot din experienta proprie, de cate ori m-am certat pt ceva material, am vazut ca mi-am facut rau mie. la cele materiale mai bine sa renuntam de buna voie pentru cei dragi, decat sa ne certam cu dansii din cauza asta. Intelegerea face cat nu stiu cate averi. mai bine ai intelege ce anume o indeamna pe sotia ta sa faca datorii, poate are o influenta din partea unor prieteni care sunt obisnuiti sa cheltuie mai mult, nu stiu care e cauza, dar daca vrei sa o vindeci de acumulat datorii, asta nu reusesti ‘urland la ea'(dupa cum ai spus) ci gandind si actionand la cauza fenomenului. cu cat mai calm vorbesti si actionezi, cu atat mai mult succes vei avea. si nu te mai lasa dus de ganduri impotriva ei, ci din contra, aminteste-ti ce a spus frumos, ce a facut bun, ce fericit ai fost cand ti-a dat copilasul in brate prima data. e mireasa ta :-). Un preot duhovnic o sa te ajute mult mai mult decat orice iti scriem noi pe acest site, caci dansul are har de la Dumnezeu. Hristos este printul pacii, asa ca pace sa fie la voi in familie!
Dumnezeu sa aduca binecuvantari peste familia voastra si acolo unde nu mai pare ca este indreptare, sa indrepte tot, asa cum numai Unul bunul Dumnezeu poate.
Saurian
mai 3, 2011 @ 4:38 am
@un divortat: scuză-mă dar îţi voi face o critică. Problema e că nu trebuia să urli la ea. O femeie e ca o floare adică e foarte, foarte sensibilă şi trebuie tratată cu foarte mare delicateţe. Indiferent de prostiile pe care le face nu e bine să urli la ea. Lasă datoriile şi tot. Dacă aşa multe prostii făcea puteai să găseşti o altă soluţie, să impui puţin control asupra soţiei tale şi chiar să te desparţi de ea ca măcar să nu te bage şi pe tine în groapa. Dar asta o făceai după ce ai fi încercat să discuţi cu ea cu multă dragoste (fără urlete şi scandaluri), cu multă înţelegere şi pace. Ce-ai rezolvat că ai făcut scandal? Ea şi-a continuat treaba şi aţi ajuns la divorţ. Crede-mă că şi eu trec prin aceleaşi lucruri cu cea pe care o iubesc. Tu eşti bărbat şi de asta poate eşti mai dur de felul tău dar ea e o femeie şi e foarte, foarte, foarte sensibilă. Trebuie tratată cu multă sensibilitate. Încă cred că vă mai puteţi împăca că te iubeşte mult ( din ce citesc din mesajul tău ) dar asta înseamnă să te schimbi rău de tot, să fii mult mai paşnic şi să-ţi rezolvi nervii. Iar în legătură cu datoriile încearcă să discuţi cu ea, să vezi de ce şi-a făcut atâtea datorii să găsiţi o soluţie împreună. Dar totul cu pace şi dragoste. Las-o să-ţi facă scandal şi să-ţi strige ( că probabil după atâta timp de urlete simte şi ea să dea înapoi ), smereşte-te în faţa ei şi lasă-te călcat în picioare şi încearcă tot timpul să discuţi cu ea cu dragoste şi înţelegere. Dacă îţi face scandal sau îţi face reproşuri tu să nu-i spui nimic de rău ci dimpotrivă, să-ţi asumi reproşuri şi să-i spui că vrei să o ajuţi. Aş fi curios să aflu motivele ei pentru care şi-a făcut datoriile. Iar dacă chiar are ea o problemă atunci să fii sigură că în momentul în care o tratezi cu blândeţe şi dragoste şi va ştii că poate să se încredinţeze tine se va duce şi la un psiholog să-şi rezolve problema ( mă refer la cazuri extreme când are o manie de a face cumpărături şi nu se poate stăpâni ). Dar dacă e pace şi dragoste veţi trece peste tot. Sper că nu te-ai supărat.
Guest
mai 3, 2011 @ 7:30 am
Doamne ajuta,am incercat inca de aseara sa scriu si eu cateva randuri persoanei care incearca sa-si revina in urma divortului nu prea stiu insa ce as putea sa-i spun deoarece cred ca este foarte dureros sa treci printr-o asemenea incercare si mi-e teama sa nu ranesc si mai mult(iertare daca totusi se intampla ),cred insa ca intr-o casnicie nu sunt toate roz sunt zile frumoase insa sunt destule mai putin frumoase ,la inceput este mai greu deoarece este nevoie de timp pentru a te obijnui unul cu celalalt ,cum fiecare persoana are si calitati bune si mai putin bune mi-e foarte greu sa spun (in caznicia mea ),ca doar eu sunt vinovata sau sa spun sotul meu este de vina .Eu sunt vinovata atunci cand nu am puterea de a intelege pe sotul meu ,desii poate ceea ce-mi cere el nu este ceva gresit ,in cazul prezentat mai sus ar fii multe de spus din afara, fara sa cunosc relatia insa cred ca doar cei doi soti (si spun in continuare soti deoarece cred ca atata timp cat au facut si cununia religioasa -desii nu se specifica totusi fiind casatoriti cred ca au facut-0 -chiar daca au divortat in fata bisericii sunt inca sot si sotie )stiu adevarul pentru care se crede ca este mai bine divortul.Mi-a placut ceea ce a spus CriCri insa am o mica nedumerire ,in comenteriu persoanei divortate nu se spune nimic despre biserica ,Sf Taine ,rugaciune ,nu stiu daca merg la biserica ,daca in asemenea situatii obisnuiesc sa spuna rugaciuni ,daca Da atunci cu siguranta este un pic mai usor de a trece ,insa daca nu sunt obijnuiti cu rugaciunea nu spun ca nu vor reusi sa descopere frumusetea si bucuria pe care o primesti prin rugaciune si toate celelalte taine ale bisericii insa va fii putin mai greu .
Din cate am inteles cei doi soti sau despartit in primul rand din cauza datoriilor acumulate ,intreb insa datoriile le-a facut doar o singura persoana ,nu stim pe ce au fost facute aceste datori insa personal cred ca au fost facute pentru bunastarea familiei ,poate nu erau toate necesare insa daca totusi sau facut cred ca trebuie si platite si asumate de ambii soti ,iertare ca m-am intins cam mult sincer i-mi pare nespus de rau si sunt afectata cand aud ca persoane tinere divorteaza cand sunt si copii este mult mai dureros, noi incercam fiecare dupa putinte sa alinam de multe ori chiar daca nu dorim intristam inca un pic ,in rest nu putem face alceva decat sa ne rugam ca Domnul sa-i ajute sa treaca peste aceasta incercare . Doar El este cel care ne ajuta cu adevarat ,ne sfatuieste ,si ne trimite ceea ce ne este de folos ,noi insa suntem datori sa-l urmam ,sa fim alaturi de El si sa facem cat mai mult voia Lui iar atunci cand credem ca ne-am indepartat de Dinsul sa reusim sa ne dorim sa facem tot ce ne sta in putinta pentrua ne apropia din nou (de Domnul).Inca o data iertare daca am suparat ,Albinuta
un divortat
mai 3, 2011 @ 1:10 pm
asa e, nu trebuia sa urlu la ea, am facut si eu greseli in casnicie, am gresit poate mult fata de ea, insa e greu sa stai f calm in situatia limita in care cu o luna inainte iti spune ce dor ii este de tine, iar dupa o luna iti spune ca divortezi si mai afli si de datorii (datorii pe care lea facut singura ca cele pe care leam facut impreuna sunt altele); i-am cerut iertare in genunchi si am rugat-o sa ne impacam cu conditia sa nu ma mai minta si sa nu mai faca datorii(pe care nu le poate justifica, a ajuns sa amaneteze verighetele,sa i-a din bani fara sa-mi spuna iar cand am intrebat-o a negat),am fost la preot care sub patrafir si cu crucea in mana ne-a intrebat daca vrem sa ne impacam, amandoi am raspuns ca da iar la o ora dupa ce am plecat de acolo mi-a spus ca ea nu poate sa se impace cu mine.i-am propus sa stam impreuna fara nici o conditie: eu sa platesc datoriile comune plus mancarea plus nevoile casei si copilului iar ea sa-si plateasca doar datoriile ei, nici macar sa ma sarute daca nu vrea, sa nu o intreb nici cand vine nici cand pleaca cu speranta ca in timp sa facem sa mearga casnicia: nu a acceptat. culmea ca in timpul asta merge la biserica la sf.liturghie, la maslu, se spovedeste, iar cand am intrebat-o cum se impaca toate astea cu divortul mi-a raspuns ca Dumnezeu o va ierta!!!(sper), eu personal nu sunt o persoana credincioasa, doar in ultimul timp am inceput sa merg la o biserica mica din zona si sa ma rog singur acolo si ma mai rog singur in sufletul meu.
nu zic ca ea are cea mai mare parte de vina, intr-un divort ambii gresesc, insa eu cred ca trebuia sa facem mai mult sa ne pastram familia, pacat ca nu am reusit iar din treaba asta va suferi probabil cel mai mult copilul.
sfaturile si comentariile voastre sunt f bune la rece, retroactiv privind problema aveti dreptate ideea este cum veti reactiona atunci cand veti fii pusi intro situatie asemanatoare : mie greu sa cred ca atunci cand iubesti vb calm si rational, analizezi la rece pe toate partile si iei decizia cea mai buna; cred ca am fi niste mici robotei, insa poate ma insel.
oricum rau s-a produs,viata trebuie sa mearga inainte,sper ca…..nu mai stiu ce sa sper.
Dan
mai 3, 2011 @ 2:02 pm
Frate draga, e intr-adevar usor sa judecam la rece atunci cand nu suntem afectati de aceasta drama. Si sunt convins ca oricine ar trece prin asemenea experienta ar uita aproape instantaneu de calm sustinut si rabdare.
Totusi este nevoie de ele oricum ar fi.
Din durerile pe care ni le-ai spus pana acum, am vazut ca esti contrariat de urmatoarea atitudine a fostei sotii: [i]"culmea ca in timpul asta merge la biserica la sf.liturghie, la maslu, se spovedeste, iar cand am intrebat-o cum se impaca toate astea cu divortul mi-a raspuns ca Dumnezeu o va ierta!!!"[/i]
Din cate ai spus eu ma gandesc ca fosta ta sotie este foarte confuza acum si de aceea isi ascunde anumite slabiciuni si vinovatii, refugiindu-si sufletul sub omoforul credintei in Dumnezeu. Dar chiar daca Dumnezeu iarta, neispasit nimic nu lasa. Poate isi va da seama ca a gresit si ea, poate se va cai sau poate chiar acum se caieste. Poate nu realizeaza ca Dumnezeu nu isi doreste destramarea niciunei casnicii, poate ca e prea ranita si nu mai simte ca are putere de a continua.
Sunt multe posibilitati si cred ca sufletul iti este macinat in fiecare clipa de aceasta drama personala, dar te asigura ca daca te lasi pe mana lui Dumnezeu toate lucrurile se vor aseza in timp si nu vei regreta nimic.
Pentru ca s-a abatut aceasta furtuna sufleteasca, cel mai bine este sa ai rabdare, sa nu deznadajduiesti si sa nu ai resentimente fata de fosta sotie.
Iarta-o pentru toate ca sa dobandesti pace sufleteasca, si daca ai facut tot ce s-a putut ca sa nu va despartiti inseamna ca esti pe drumul cel bun.
Deci inca odata, ai rabdare, nu dispera iar timpul iti va da raspunsuri si la framantarile pe care le ai. Stai aproape de duhovnic, varsa-ti amarul la taina spovedaniei si sacul cu pelin se va imputina.
Fa ascultare de duhovnic si rabda. Asa fac si marinarii pe mare cand sunt in furtuna: asculta de capitan si rabda furtuna pana iese soarele.
Dat fiind ca esti cuprins de deznadejde si probabil ca simti un vid imens de iubire, adica simt nevoia acuta de a fi iubit, ai grija sa nu cazi in ispite.
In incheiere te indemn asa cum ma indemna si pe mine la greu primul meu parinte duhovnic:
Curaj!
Saurian
mai 3, 2011 @ 4:39 pm
@un om divorţat: Nu ştiu ce să zic. Acum că ştiu mai multe mi-e destul de greu să înţeleg problema soţiei tale şi problemele dintre voi. Oricum, sunt de acord cu Dan şi că trebuie multă răbdare… măcar pentru copil. Cere-I la Hristos să-ţi lumineze calea. De ce a făcut acele datorii? Pe ce a stricat banii? Nu cumva are ceva boală psihică? Este o situaţie destul de grea. Eventual du-te la mănăstirea Căşiel la păr. Serafim Bădilă, un duhovnic cu mult har. Sfinţia sa poate să te îndrume mai bine. E lângă Dej. Dacă vrei direcţionări poţi să-l întrebi pe adminul de aici: http://iondelachiuiesti.blogspot.com/
CriCri
mai 4, 2011 @ 2:39 am
@ un om trist care a divortat
Nu stiu daca te ajuta sa te gandesti asa insa sunt cazuri mai grele ca al tau. divortul acesta este o ispita si depinde de voi doi cum iesiti din ea. Dumnezeu da incercari la cei pe care ii iubeste.
Am citit deunazi din cartea parintelui Paisie cazul unui medic care a avut multe de indurat de la sotia sa si le-a luat toate cu rabdare si Dumnezeu s-a milostivit de el. In comparatie cu medicul acela, cazul tau pare mult mai simplu de rezolvat.
Parintele spune ca: In deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu
http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1320
"Prin rabdare se mentine familia":
http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1321
Iarta-ma ca pun o intrebare hazardata, dar daca sotia ta este atat de evlavioasa, poate a folosit banii pentru a face milostenie? pentru a ajuta copii orfani? pentru a-i trimite ajutor la vreo manastire? eu una as fi in stare sa fac milostenie mai pe ascuns fata de sotul meu, daca acesta se arata complet refractar la astfel de actiuni. Poate e mai bine pentru tine sa te gandesti ca ea a folosit banii pentru milostenie. Poate o sa iti fie mai usor sa ierti asa. Daca ai sti ca i-a folosit in acest scop, ai ajuta-o sa plateasca datoriile? Din ce ne-ai spus despre atitudinea ei in ziua cand v-ati dus la preot, mi se pare ca e si ea destul de nelinistita si trece printr-o perioada grea. Aici un sot bun trebuie sa aiba rabdare. Nu mai spune ca s-a incheiat casnicia, pana nu se casatoreste cu altcineva, nu e pierdut razboiul, trebuie doar sa lupti sa o castigi inapoi.
un divortat
mai 4, 2011 @ 7:11 am
posibil sa fie si pentru milostenie, intrebarea e dai aproape 8000 de euro milostenie cand mai ai 20000 datorie in banca? si pentru asta te ascunzi si ajungi la divort? am omis sa va spun ca in cursul unora dintre certuri mi-a spus, s-au s-a scapat, ca si preotul la care a fost i-ar fi spus ca daca nu se desparte de mine o sa moara!!!! si ceva de genul ca eu sunt de partea celui rau, etc. parintele de care vb e *********, la care fosta mea sotie mergea , culmea de multe ori tot pe ascuns.
ceea ce am trait si ceea ce inca traiesc mi se pare halucinant, iar de castigat inapoi…..nu mai conteaza
Admin
mai 4, 2011 @ 7:29 am
CriCri, eu cred ca supozitia aceea cum ca fosta sotie ar fi facut acele datorii pentru milostenie, chiar daca pare frumoasa in intentie, tot nu este justificata.
Binele care nu este facut bine nu se cheama bine. Prin taina cununiei barbatul si femeia devin amandoi un trup. Sf. Apostol Pavel spune ca "taina aceasta mare este. Iar eu zic in Hristos si in Biserica"
Deci sotii trebuie sa conlucreze la a face binele. Exista si exceptii cand unul din soti e inchis la inima, nu vrea sa dea milostenie, nu vrea sa ajute si atunci se justifica ca uneori si cu masura, celalalt sot sa ajute pe ascuns. Insa niciodata nu trebuie in detrimentul propriei familii, facand datorii. Fiecare sot(ie) are datoria sa aibe mai intai grija de propria familie si apoi de ceilalti oameni.
Deci chiar sa presupunem ca ar fi fost vorba de milostenie, ea nu este sub nicio forma scuzabila. Nu se face asa ceva.
Guest
mai 4, 2011 @ 8:58 am
@un divortat,
Doamne ajuta ,cartea pe care eu o citesc acum se numeste Nevointa Duhovniceasca-Cuviosul Paise Aghioritul ,in acea carte pe linga multele sfaturi utile cam pe la sfarsitul cartii scrie despre duhovnic muuulte ,multe,printre care scrie ca trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce ne spune duhovnicul uneori sa facem si sa nu interpretam dupa placul nostru ceea ce trebuie facut, se da chiar un exemplu in care un sot suparat pe sotia lui merge la duhovnic ,ii spune care este supararea iar duhovnicul spune FEMEIA ACEASTA ESTE VREDNICA DE MOARTE ,bietul om intelege ca trebuie sa-si omoare sotia si era foarte suparat .Iertare daca am plictisit cu aceasta introducere insa am dorit sa subliniez nu doar cu cuvintele mele ca ceea ce a inteles sotia ta nu este cu siguranta ceea ce ar fii sfatuit-o parintele la spovedanie ,deoarece eu personal NU POT SA CRED ASA CEVA ,cat despre mersul pe furis la duhovnic cred ca uneori cand sunt probleme (depindede de care )desii nu este recomandat la mine se mai intampla si asa ….Nu doresc sa fiu de partea vriunuia din soti deorece nu-i cunosc pe nici unul insa mi-ar place sa stiu si parerea sotiei,intradevar sunt multi bani la mijloc ,cred insa ca cu rabdare si cu putina delicatete pana la urma vei stii de ce a inprumutat acei bani ,(deoarece suma este destul de mare nu cred ca a cheltuit-o pe nimicuri) iertere daca am suparat cu ceva si Dumnezeu sa-ti daruiasca tot ceea ce-ti este de folos,Albinuta
un divortat
mai 4, 2011 @ 9:28 am
nu trebuie sa tineti partea nimanui,si eu am partea mea de vina in toata relatia noastra,nu am scris pe forum pentru a cauta aprobare, nu stiu exact de ce v-am spus toate aceste lucruri, sunt deprimat si suparat, si cel mai mult ma doare sa vad copilul cum plange ba dupa mine ba dupa ea, si nu poate (oare cine poate) sa inteleaga ce se intampla, viata e scurta si noi o stricam cu nimicuri, in loc sa ne bucuram ca suntem sanatosi ca avem ce manca si imbraca ca avem un servici ca ne traiesc parintii si sunt sanatosi, iar unii divortam de prea mult bine probabil.
Guest
mai 4, 2011 @ 10:42 am
@un divortat, iertare daca te-am suparat cu ceva nu aceasta a fost intentia te rog insa sa nu regreti nici o clipa faptul ca ai scris aici ,ntradevar noi nu intelegem cu adevarat prin ce treci ,,incercand sa spunem un cuvant de alinare poate fara voie intristam mai mult insa ramane faptul ca tu sciind aici si spunand toate acestea i-ti este un pic mai usor sau macar nadajduiesc ca asa este ,deoarece cineva te asculta ,i-ti impartaseste durerea ,se roaga pentru tine ,deci pentru inceput este ceva de mare ajutor sau ar trebui sa fie .Eu am descoperit Ortodoxia Tinerilor cand eram in pragul unui divort ori de cate ori am scris aici am primit vorbe frumoase ajutor si chiar daca nu ne cunoastem personal indraznesc sa spun ca sau legat prieteni frumoase ,acum sunt sigura ca daca vreodata o sa cer sfat aici cu siguranta ca o sa primesc ceva care mi-ar fii de mare ajutor ,iertare daca si prin ceea ce am scris acum te-am suparat incerc pe cat pot sa nu se intample ,cat despre faptul ca la noi nu s-a ajuns la divort se datoreaza si ajutorului si sfaturilor primite aici, (nu neaparat adresate mie si nu pot decat sa am cuvinte de multumire fata de toate persoanele de pe OT ),de asemenea poti sa-mi spui daca te supara ceea ce scriu si promit ca nu o sa mai scriu nimic catre tine (nu doresc sate intristez si mai mult ),Albinuta
un divortat
mai 4, 2011 @ 11:53 am
nu m-a suparat nimeni de pe forum asa ca nu trebuie sa va cereti iertare, scriam doar in functie de starea mea de spirit, sunt suparat pe mine ca nu am vazut mai dinainte problemele din casnicie ca nu am facut ceva mai mult poate, sunt suparat pe sotie ca poate nu a tras mai mult pentru familie ca sa ramanem impreuna.atat.
CriCri
mai 4, 2011 @ 6:21 pm
curaj si actiune
scuze daca am facut supozitii hazardate sau am incercat sa ii tin partea sotiei. nu voiam sa ii dau dreptate ei in faptul ca a facut datorii ci incercam sa ii inteleg punctul de vedere. in general nu sunt nici femeile asa de irationale. presupunand ca a facut datoriile pentru milostenie, este o greseala ca nu i-a spus si sotului, este o suma mare, insa nu e cea mai grava greseala din lume. cunosc cazul unei familii in care sotia a plecat cu alt barbat si i-a lasat pe cei doi copii in grija sotului. unul din copii ulterior a facut epilepsie, bineinteles nu stim daca parasirea copiilor de catre mama a avut influenta asupra declansarii acestei boli insa cert e ca epilepsia e o boala destul de grava. sotul respectiv si-a crescut copii , i-a dat la facultate, i-a invatat sa faca mancare samd. deci se poate mult mai grave lucruri sa faca o sotie.
eu traiesc acum in SUA si aici facultatea se plateste cu bani grei si daca parintii nu au posibilitati sa plateasca pentru facultatea copiilor, tinerii fac un imprumut la banca pe care trebuie sa il plateascain rate, cu dobanda, dupa terminarea facultatii, masterului. majoritatea tinerilor americani care se casatoresc nu isi spun cand se iau: ‘uite ce bani am adunati’ ci ‘uite cate datorii am’. si asta nu pentru ca ar fi nechibzuiti ci pentru ca asa s-a ajuns cu sistemul acesta super capitalist.
asadar, draga omule trist, te rog gandeste-te la aceasta situatie: daca sotia ta ar fi venit in casatorie cu o datorie (de la colegiu sau altceva)
de 8000 de euro, ai fi ajutat-o sa plateasca? in State se obisnuieste ca sotia sa stea acasa dupa venirea unui copil pentru ca gradinitele/cresele sunt foarte scumpe si este mai rentabil din multe puncte de vedere sa stea mama cu copiii acasa. in aceste situatii, datoria pentru colegiul sotiei este acoperita bineinteles tot din salariul sotului(insa cei doi sunt una, deci e normal sa isi duca unul altuia poverile).
Cred ca e normal sa fii suparat, dar asta este un prilej dat de Dumnezeu sa te gandesti la datoriile tale morale fata de sotie si copil, la ce inseamna casnicia asta pentru tine. Este greu sa cadem dar dupa cadere este esential sa ne ridicam. Eu cred ca e foarte greu pentru o femeie sa creasca un copil singura, dupa un divort. Sotia ta a ajuns sa aleaga lucrul acesta ori pentru ca e prea copila si nu isi da seama de toate greutatile ce si le asuma si este poate prea mandra ca sa isi recunoasca greselile, ori pentru ca desi isi da seama de ce si-a luat pe cap, i se pare ca ai jignit-o sau ai suparat-o prea tare si nu te poate ierta.
In orice caz, cred ca depinde doar de tine ca sa dovedesti ca iti vrei familia inapoi. poate nu e sotia ta perfecta, poate ca nu ti-ai imaginat inainte de casatorie ca de fapt te inhami sa platesti datorii pe care nu le-ai facut tu, insa nimeni nu are o familie perfecta, niciun/nicio sot/ie nu e perfect/a, trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Nici Iisus nu ne-a spus ca nu se poate jertfi pentru noi pentru ca suntem prea pacatosi, ci tocmai ca suntem asa de slabi, a incercat sa ne salveze din starea in care suntem , nu din alta ipotetica, mai buna, la care ar trebui mai intai sa ajungem.
sincer, cred ca poti sa afli , daca o intrebi cu binisorul, cum a cheltuit banii. dar poate ca ii e rusine sa marturiseasca , poate avea niste datorii dinainte de casatorie de care nu voia sa stii tu.
pana la urma, daca vrei cu adevarat familia intreaga si copilul fericit, iarta datoriile si uita motivul nestiut, anagajeaza-te sa o ajuti sa le plateasca, cu conditia sa nu mai faca altele fara stirea ta. Spune-i ca daca vrea sa faca milostenie, esti si tu de acord, numai ti-ar placea sa stii pe cine ajuti. Gandeste-te, sunt barbati care accepta sa creasca alti copii de la casatoriile anterioare ale sotiilor lor, si asta inseamna mult mai mult decat 8000 de euro.
Fii bland si iertator, caci cu blandetea multe se dobandesc. Lasa mandria. Si nu mai astepta ca ea sa traga mai mult pentru familie sa ramaneti impreuna, fa tu ce astepti de la ea.
Cred ca poti sa o castigi inapoi, mai ales ca e credincioasa. Vorbeste cu parintii ei, spune-le ca iti pare rau ca te-ai purtat urat cu ea si ca vrei sa te impaci. Poate e bine sa vorbesti (frumos, fara prejudecati!)si cu parintele la care se spovedeste ea sau macar cu un alt parinte, sa te spovedesti. Oricum, actioneaza, pentru copilasul tau. A misca inseamna a ajunge.
CriCri
mai 4, 2011 @ 7:20 pm
despre iertarea barbatului
voiam sa mai spun ca eu i-am vorbit odata la o intalnire unui baiat in asa fel ca l-am jignit rau(de asta spun ca inteleg pe cei care regreta cele ce au spus in momente de manie/lipsa de judecata).apoi vazand ca era suparat, am incercat sa imi cer scuze(desi eram cumva convinsa tot de dreptatea mea:-). la care el mi-a spus asa: ‘cand fiica toarna din greseala apa clocotita peste fata tatalui ei, acesta sufera, dar nu spune nimic, caci e fiica lui. asa si eu’.
si cu acest raspuns mi-a dat inca o data de inteles ca il jignisem rau insa mi-a si spus ca nu ar vrea sa ma schimbe, asa cum un tata nu si-ar schimba fiica.
ma gandeam ca poate reusesti sa ii vorbesti sotiei tale in felul acesta, ca si cum ar fi o sora a ta, care ti-a fost data de Dumnezeu si ale carei greseli te intristeaza, caci o iubesti, dar nici nu se pune problema sa nu ii fii alaturi, sa nu o ajuti sa indrepte boroboatele facute.
afara de cazul in care banii au fost folositi la niste lucruri murdare, nu cred ca e cazul sa iti faci atatea probleme in a o ajuta sa plateasca. este vorba de sotia ta, data tie de Dumnezeu. asa cum nu iti alegi copiii, fratii, parintii, nu mai poti sa alegi alta sotie, odata ce te-ai casatorit. a ta este si tulburarea ei este si a ta, problemele ei sunt si problemele tale. propunerea pe care i-ai facut-o, ca ea sa isi plateasca singura datoriile, nu a fost tocmai a unui sot ci a unui contabil. nu avea cum sa fie intelegere intr-o casa in care sotii isi impart astfel poverile. Sotul iarta, sotul sprijina, sotul rezolva, caci de aceea e sot. E foarte dificil sa fii un sot bun, nu a spus nimeni ca e o cruce usoara.
un divortat
mai 4, 2011 @ 7:27 pm
am incercat, un timp i-am platit si datoriile, chiar glumeam ca mai avem un leasing, dupa care intamplator am aflat si de altele, cu parintii ei am discutat,de vina sunt eu……ma rog asta e,mama ei o acopera cu minciunile si cu datoriile, ….pe mine nu mau deranjat datoriile ci minciuna si perpetuarea ei, cand am intrebat-o de ce nu mia spus si de restul de datorii ( o suma infima comparativ cu cea de care mia spus aprox 400 de euro) mia spus ca de….FRICA, eu sincer nu mai inteleg, nu pot sa inteleg cum de s-a schimbat asa mult, nu era asa inainte (nu inaite de casatorie ci de vreo 2-3 ani) (am avut 7 ani de casnicie), nu iam refuzat niciodata nimic (in masura posibilitatilor binenteles),nu am batut-o,nu beau (o bere la 3-4 luni),nu am inselat-o, cardul meu de salariu era tot timpul la ea (asta a fost poate cea mai mare greseala a mea),de fumat fumez insa sunt in curs de a ma lasa …sper, binenteles ca nu sunt perfect ; au fost situatii cand am neglijat-o sau cand nu am fost alaturi de ea cum ar fi vrut ea, sau neam mai certat aiurea, insa de aici si pana la divort mai ales cu un copil mic mi se pare ….aberant, posibil sa aiba pe altcineva(cu toate ca nu am vazut sau auzit nimic),nu stiu… nu mai cred nimic, as vrea sa ma pot trezii din visu asta urat…din pacate e realitate, sunt de acord ca sunt oameni cu mult mai necajiti ca mine…nam spus ca eu sunt batut de soarta, insa perceptia fiecaruia fata de necazurile proprii ….stim cu totii care e. apropo de preot sau preoti toti la care am fost i-au spus ca greseste si sa nu divorteze, la fel si prietenii si rudele , etc. rezultatul ….nul.
din tot ceea ce spun pare ca eu sunt ala bun si ea e oaia neagra …nu vreau asta , asta e versiunea mea probabil ca versiunea ei e complet diferita si are agumente pro divort (nu mai conteaza acum), incerc doar….de fapt nu incerc nimic doar ma mai descarc vorbind de problemele mele pt ca nu prea mai am cu cine discuta in rest. sper ca nu v-am obosit cu scrisul.
Saurian
mai 4, 2011 @ 8:07 pm
@un divortat: Realizez că tu nu poţi discuta cu ea şi să ajungi la o înţelegere şi de asta îţi spuneam să pleci la mănăstirea Căşiel la păr. Serafim. Sfinţia sa ţi-ar fi recomandat un canon ce să-l faci pentru ca să i se lumineze soţiei tale mintea şi sigur s-ar fi rugat şi el pentru soţia ta iar rugăciunile lui înseamnă mult ( e un om sfânt ). Sau poţi încerca la mănăstirea Petru Vodă, la păr. Iustin Pârvu care e un titan al Ortodoxiei. Dar la păr. Iustin se ajunge destul de greu pe când la păr. Serafim se intră mai uşor căci nu e aşa de cunoscut. Şi în plus păr. Serafim e mai tânăr cu vreo 30 de ani faţă de păr. Iustin ( păr. Serafim are vreo 60 de ani pe când păr. Iustin are vreo 90 de ani ). Dacă vrei să te direcţionez spune-mi de unde eşti şi cu ce vrei să mergi.
CriCri
mai 4, 2011 @ 8:23 pm
eu inteleg frica drept reactie la o boroboata proprie. fac si eu asa, aman sa spun ca am nevoie de ajutor pana cand se face ditamai problema din ceva ce la inceput putea fi rezolvat mult mai usor. este frica sa nu iti pierzi aprecierea celorlalti, frica sa nu fii judecat si o speranta absolut copilareasca in rezolvarea problemei de la sine. din pacate nu se rezolva prea multe de la sine, cineva trebuie sa plateasca, turcul plateste.
deci este intr-adevar de blamat aceasta frica dar este de inteles(adica eu o inteleg), mai ales daca tu nu ai fost totdeauna un sot foarte rabdator si intelegator. 🙁
poate ca la inceput nu a avut o datorie asa de mare insa din cauza dobanzii sau poate pentru ca a facut alte imprumuturi cu dobanda mai mare ca sa acopere prima datorie, a ajuns la o suma asa de mare. exista cazul unei doctorite din america ce a ramas datoare cu $500,000 din imprumutul facut pt plata facultatii, pentru ca nu a fost atenta la conditiile impuse de banca pentru imprumut. cand nu platea la timp o scadenta, banca ii adauga la datorie nu stiu cat si tot asa. doctorita cu pricina a ajuns sa declare faliment.
de aceea sunt refractara la achizitionat imprumuturi, stiu ca bancile sunt foarte smechere in a scoate osul din noi, daca nu citim fiecare rand din contractul facut cu ele. inteleg ca si tu ai facut imprumuturi, deci ai si tu o responsabilitate in sensul ca ai facut-o sa creada ca e usor de platit un imprumut, pe cand in realitate e o piatra agatata de gat.
totusi, din ce ne-ai spus, sa inteleg ca ai fost la inceput de acord sa platesto 400 de euro dar te-ai suparat cand ai vazut ca e 8000?
ce spun parintii ei despre tine? ce anume iti reproseaza dansii? si ce anume iti reproseaza ea? pana acum am inteles doar ca ai fost violent in limbaj si atitudine. la tribunal ce a spus judecatorul? se acorda divort doar pentru motivul asta? nu vreau sa fiu indiscreta, doar ca daca am auzi si parerea lor, poate ne-am da seama mai usor cum sa ii abordezi ca sa ajungi la inima lor. stii cum se spune, ca sa intelegi cu adevarat pe cineva trebuie sa te pui in locul lui.
pe mine ma ajuta foarte mult cand sunt trista sau confuza sa merg un weekend la o manastire.
acolo se vad toate din alta perspectiva, viata are alt curs. daca mai apuc sa vorbesc si cu un preot sau cu o maicuta acolo, sa ii mai povestesc despre tristetile si confuziile mele, poate ca mai capat o mica sapuneala (mi s-a intamplat, dar mi-a facut bine!), de regula ma intorc ‘in lume’ luni alt om, cu mai multa forta, cu mai mult discernamant si mai multa inclinare spre rugaciune. parca am pus iarasi lucrurile in perspectiva corecta. ai putea sa mergi la o manastire din jurul tau weekendul acesta? iti garantez, o sa iti faca mult bine. poate o sa ajungi acolo sa te rogi bunului Dumnezeu sa va arate iesirea pe care acum nu o vedeti.
un divortat
mai 5, 2011 @ 4:58 pm
pentru cricri si saurian
pt cricri am fost de acord sa platesc 8000 de euro dar mam suparat can am aflat ca nu mia mai spus de inca 400 (scuze daca sa inteles gresit), m-a deranjat minciuna si faptul ca a avut curajul sa-mi spuna de 8000 dar nu si de inca 400!!!!, . putea sa aiba 10000 datorie, nu banii neaparat contau ci faptul ca a continuat cu minciuna si ca se ascundea de mine cand (cel putin dpmdv) nu avea de ce sa o faca.la tribunal motivele au fost "nepotrivire, gelozie,posesivitate" si am spus da pentru ca deja taragana de 6 luni si nu am mai vrut sa povestim aiurea la tribunal, iar daca incepeam sa povestesc motivele "reale" ar fi iesit circ si oricum nu rezolvam nimic (am rugat-o de mai multe ori inainte de tribunal sa ne impacam iar raspunsul de fiecare data a fost NU).
pt saurian stii cumva un nr de telefon de la manastirea casiel, as putea sa ma duc maine dar as vrea sa stiu daca ma poate primii parintele deoarece vin de la 250 de km si maine ar trebui sa-l iau pe copil la mine (weekend-ul cu tata!!),iar daca as stii ca ma primeste as pleca la 5 dimineata ca pe 3-4 dupamiaza sa fiu inapoi si sa-mi iau si copilul.
Saurian
mai 5, 2011 @ 5:22 pm
Nr. de telefon de la mănăstire este: 0264225506. Întrebaţi la telefon de păr. Serafim.
CriCri
mai 6, 2011 @ 12:34 am
imi pare bine ca vrei sa vorbesti cu parintele
Doamne Ajuta sa fie calatoria usoara daca mergi si sa te intorci cu inima mai usoara. era bine daca puteai sa stai un weekend intreg, sa te mai linistesti, dar e bine si asa.
imi pare rau ca judecatorii dau divorturi asa de usor, ar trebui sa fie mult mai dificila procedura dupa parerea mea, mai ales cand sunt si copii la mijloc.
oricum, nu e nimic pierdut atata vreme cat ne recunoastem greselile, le indreptam si pornim din nou la drum pe calea corecta. Stii ca Petru l-a tradat pe Domnul nostru Iisus Hristos si dupa aceea a plans cu amar si a fost iertat. si a ajuns piatra pe care s-a cladit Biserica . Avem si noi sansa sa punem o pietricica la Biserica lui Hristos, numai sa vrem si sa nu ne lasam dusi de deznadejde, de rusine, de ideea ca e prea tarziu ca sa mai indreptam ceva. Toti oamenii au probleme, toi trec printr-o criza mai devreme sau mai tarziu, este ciudat daca cineva nu a fost atins de nimic.
Sa stii ca daca ajungi sa ai tu perspectiva corecta fata de Dumnezeu, o sa vada toti cei din jurul tau schimbarea, inclusiv sotia ta. O sa iti schimbi atitudinea, interesele, vorbele si ceilalti vor aprecia. Eu am observat asta, ca atunci cand m-am apropiat mai mult de Biserica, am inceput sa ma intalnesc cu alt fel de oameni, sa vorbesc despre alte subiecte, sa le propun chiar celor din familie un alt fel de a vedea lucrurile. Bineinteles ca tot mai fac greseli cu duiumul si viitorul meu sot o sa trebuiasca sa fie foarte rabdator:-), insa simt ca nu mai sunt chiar frunza in vant, am o baza in credinta, in Biserica si asta ma face sa ma simt mai bine cu mine(si sa imi accept greselile). Poate ca incercarea prin care treci acum ti-a dat-o Dumnezeu tocmai ca sa ajungi la credinta. si nu e putin lucru sa ajungi sa ai incredere in Dumnezeu.
eu cred ca Domnul o sa va ajute sa fiti iar impreuna:tata, mama si copil/copii, numai sa vreti si voi cu adevarat. ce a unit Dumnezeu, nu se mai poate desparti.
Dan Tudorache
aprilie 23, 2014 @ 9:59 am
Hristos a înviat, Luana!
Îmi pare rău că primul comentariu pe care-l postez în Săptămâna Luminată este unul născut din mâhnire și că trebuie iarăși să pornesc pe un ton polemic-moralizator, deși mă obosește nespus lucrul acesta.
Pentru că Luana, mie mi se pare [b]normal[/b] ca să-ți completezi un nume real în formularul de înregistrare de pe site, nu pseudonimul ”normal”. De ce crezi că erau două rubrici distincte de completat la înregistrare, una cu titlul ”nume” și alta cu titlul ”user-name”? Doar ca să treci la amândouă același lucru?
Dacă nu ar fi reieșit numele tău din adresa de mail, îți spun sincer că-ți suspendam contul fără nicio notificare.
Mai mult decât atât, de ce te-ai înregistrat cu două user-name-uri și comentezi când cu un user-name, când cu altul dând impresia că vorbesc două persoane diferite? Și asta într-o singură zi! Pentru că atât ”normal” cât și ”Lu” au același IP.
Dă-mi te rog o explicație logică și de bun simț, ca să nu fiu nevoit să-ți suspend ambele conturi, fără să ne mai încrețim frunțile.
Până ne vei convinge că a fost o nefericită eroare, îți voi suspenda temporar celelalte comentarii.
normal
aprilie 23, 2014 @ 10:34 am
1. Mi se pare de logica, si mai ales bun simt sa nu dai numele si adresele de mail ale celor ce comenteaza.
2. Mai ales ca adresa de pe care mi-am facut contul nu este a mea, este a lui Lu. Fix din acest motiv nu vroiam sa imi dau adresa de mail.
3. Mi se pare normal sa avem acelasi IP avand in vedere ca locuim in aceeasi casa si avem acelasi router/provider de internet. Ca tot veni vorba, nu pot sa cred ca nu ai spus si de unde e IP-ul, chiar ma mir. Atata disclosure de informatii.
4. Bineinteles ca in loc sa vina cu argumente la subiectul in discutie romanului ii place sa atace aiurea in tranvai. Ma asteptam oricum sa imi suspendezi comentariul. Libertatea de exprimare nu pare sa fie ingaduita pe plaiurile noastre mioritice. Nu e nimic, doar imi comfirma banuielile si caracterul celor de pe aici.
5. Lu nu ti-a facut nimic, las-o pe ea.
Dan Tudorache
aprilie 23, 2014 @ 11:13 am
Stimată doamnă/domnișoară…
1. Nu v-am cerut să dați numele și adresa de mail celor ce comentează ci v-am atras atenția că nu v-ați completat numele real în formularul de înregistrare! Pe orice site din lume veți intra și veți încerca să comentați veți fi obligată să vă specificați adresa de mail, fără ca ea să fie văzută de ceilalți cititori. Deci pretenția dumneavoastră este ilogică cât timp se bazează pe o falsă argumentare.
2. Ambele adrese de mail ale celor doi useri ”normal” și ”Lu” aparțin aceleaiași persoane, dată fiind diferența de un singur caracter între ele, fapt ce înseamnă că:
a) sunteți una și aceeași persoană
sau
b) vă folosiți de adresa de mail a ”colegei” pentru că nu sunteți în stare să vă asumați identitatea. Cu alte cuvinte aveți pretenția să va susțineți ideile doar din anonimat, ceea ce e dovadă de lașitate în primul rând, apoi de folosire egoistă a datelor altcuiva în nume propriu.
3. Într-adevăr este o mare divulgare de informații că m-am adresat pe numele de botez, Luana!, întâmpinându-vă creștinește cu urarea ”Hristos a înviat”, ca să evit penibilul de a rosti ”Hristos a înviat, normal”. Dacă nici numele mic nu vi-l asumați atunci de ce aveți pretenția unui dialog public?
4. Desigur, nu vorbim cu orcine și mai ales nu oricum: Două condiții elementare avem aici: asumarea identității și respectul reciproc. Dacă nu sunteți în stare să le onorați… vă rog să nu vă victimizați.
5. De ce ați făcut această afirmație: ”Lu nu ți-a făcut nimic, las-o pe ea.”? Vi se pare că suntem o bandă de infractori online sau încercați să simulați într-un mod penibil că nu ar fi vorba de una și aceeași persoană?
Cu părere de rău vă spun că tupeul de care dați dovadă îmi repugnă.
Suntem în Săptămâna Luminată, în săptămâna în care noi toți creștinii ne bucurăm de învierea Mântuitorului Hristos, de biruința Vieții asupra morții, și tocmai acum, în aceste momente, veniți să vă revărsați mizeriile sufletești, prezentându-le ca pe cele mai mari normalități sau ca pe soluții salvatoare: perversiunile sexuale, contracepția, avortul. Ori tocmai lucrul acesta demonstrează că un duh vrăjmaș vă stăpânește.
Îl invocați pe Dumnezeu dar lucrați în contra Lui. Flagrant!
Peste toate acestea nu-i destul că sunteți moartă sufletește, că vă duceți viața în patimile cele mai întunecate, așa cum le arată dreptarul ortodoxiei, dar mai veniți să ne și spuneți ”treziți-vă”.
V-am răspuns aici la toate celelalte comentarii (pe care nu le voi publica) pentru că nu se merită purtat un dialog cu dumneavoastră. Ar fi doar o pierdere de timp și nici nu dorim să vă stăm în cale.
Cu regret!