Doi straini in sfarsit se cunosc…
Hristos a inviat!
Dumnezeu in marea Lui milostivire si iubire de oameni are o enorm de mare grija ca fiecare lucru sa se intample la momentul potrivit in viata noastra. Adesea nu-L intelegem, adesea cartim si chiar cadem in deznadejde desi in fiecare seara la rugaciune ne rugam « Faca-se voia Ta Doamne ». Ne suparam foarte tare cand se intampla ceva care schimba planurile noastre stangace iar increderea prea mare in noi insine devine un zid de piatra ce nu mai permite intrarea luminii calauzitoare a lui Dumnezeu in inimile noastre reci.
Insa iubirea de necuprins a Facatorului a toate cate sunt se arata neincetat in ciuda firii noastre slabe in lupta cu pacatul. El ne ajuta mai mult decat cerem si ne indeplineste dorintele chiar inainte de a fi spuse la rugaciune.
De Craciun Dumnezeu randuieste sa-l cunosc pe F. pe internet, si mi-a devenit un foarte bun prieten chiar si virtual. Sentimentele stranse in inimile noastre cresteau cu timpul sub grija lui Dumnezeu si acoperamantul aripilor Sfantului Arhanghel Rafail (pe care l-am ales ocrotitor al relatiei noastre), urmand ca visul nostru de a ne cunoaste in realitate sa se implineasca.
Dumnezeu a randuit ca exact in noaptea de Inviere sa ne vedem pentru prima data. Dupa 3 luni si jumatate in care desi la peste 2000 de kilometri distanta sufletele noastre s-au apropiat incet-incet prin intermediul internetului, in care rabdarea, simplitatea si sinceritatea au constituit temelia unui posibil viitor inpreuna, iata ca acum Preamilostivul se indura de noi si ne face cel mai frumos dar primit vreodata in Sfanta noapte a Invierii.
Nu fusesem niciodata pana atunci la Catedrala Arhiepiscopala din Galati in noaptea sfanta a Invierii si emotia era cu atat mai mare datorita faptului ca eram alaturi de cel mai gingas, cel mai dulce si mai bun baiat din intreaga lume. O privire atat de linistitoare, un zambet usor timid si o imbratisare atat de calda si protectoare se cufundau in fundalul unei nopti a carei stele erau inlocuite de miile de oameni ce tineau in mana lumanari aprinse iar luna isi perduse tronul in fata Inalt Preasfintitului Casian care cu bucurie ne indemna « Veniti de luati Lumina !»
A urmat apoi un pelerinaj la manastirile din Bucovina prin care sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale de care nu ne simtim vrednici dar speram ca faptele bune, lupta continua cu ispitele, gandurile smerite si mai ales dragoste curata unul fata de celalalt sa rascumpere indurarile Sale si ca dupa trecerea intunericului acestei vieti sa ne luam cununa Imparatiei Cerurilor.
Nadajduiesc ca prin rugaciune sa ne cunoastem cat mai bine, sa ne acceptam cu bune si cu rele si ca Voia Tatalui sa ne aduca in fata altarului pentru ca sufletele si trupurile noastre sa devina unul. Inchei articolul cu o scurta poveste care mi-a placut foarte mult si sper ca fiecare din noi sa surprindem esenta invataturii acesteia.
„O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat: ” – Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau.” ” – Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.”, o imbarbata parintele. Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba: „- Cum o mai duci, fiule ?” ” – Destul de greu, parinte.” ” – Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?” ” – Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange.” ” – Atunci, care este problema ?” Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus: „- Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?” ” – Da, parinte, o vad” ” – Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale.” Recunoscator pentru sfat, barbatul a plecat mai departe, iar, in gand, ii staruiau cele spuse de preot. “E usor a te casatori, dar e greu a face o FAMILIE!” » Doamne ajuta !
(Ana-Maria)
DanielaG
mai 5, 2010 @ 8:39 am
Frumoasa povestea voastra de dragoste Ana-Maria, Dumnezeu sa vegheze asupra voastra!
nalia 28
mai 5, 2010 @ 10:21 am
Sa luam aminte …))0
omp
mai 5, 2010 @ 9:53 pm
Dea Domnul ca viata voastra sa fie plina de lumina si aici si „dincolo”!
jhoallina
mai 10, 2010 @ 10:13 am
Imi place povestea voastra, sa aveti ajutor de la Dumnezeu in tot ceea ce faceti. Doamne ajuta.
Maria
mai 10, 2010 @ 10:28 am
imi place ce a scris Ana-Maria, mai ales povestea de la final, cu toate ca acolo e ceva ce nu concorda cu ce stiu eu. ea scrie: “E usor a te casatori, dar e greu a face o FAMILIE!”. Sunt deacord ca e greu a face o familie, dar e greu si sa te casatoresti.
nu-i deloc usor, dimpotriva!
iar daca ne gandim ca a te casatori inseamna a intemeia o familie, putem vorbi o viata intreaga despre asta.
eu as fi spus asa: „e o minune mare sa te casatoresti, dar si mai mare minune este sa mentii casnicia, viata de familie.”
Ana-Maria
mai 11, 2010 @ 2:24 pm
Cand am spus ca e usor a te casatori ma refeream intr-un fel si la cei care se casatoresc asa de dragul de a o face fara sa o ridice la rangul de Taina. Asta e mai greu de inteles pentru multi dintre noi:sad: Asa e e greu sa te casatoresti dar eu am zis ca e usor din perspectiva asta. Ma bucur ca ti-a placut povestea noastra.Am uitat sa precizez ca articolul e o continuare a unui alt articol postat tot aici pe OT.( https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2010/02/doi-straini-se-cunosc/ )Doamne ajuta!
Florian
mai 29, 2010 @ 11:42 pm
DOI STRAINI SE DESPART … ADIK S AU DESPARTIT…ADIK NE AM DESPARTIT…poate pt ca am cazut cand ne am intalnit … Dumnezeu stie.. i mi cer iertare…
Anesti
mai 30, 2010 @ 11:08 am
CRED CA DUMNEZEU ESTE BINECUVANTAREA TUTUROR, SA IL RUGAM DAR SA NE BUCURE INIMA INTAMPINANDU-L CU ORICE GRIJA, CU ORICE DURERE, CU ORICE INTRISTARE SI SA LUAM AMINTE: DUMNEZEU NE IUBESTE, NOI „DOAR” TREBUIE SA IL PRIMIM IN INIMILE NOASTRE DUPA ORICE INCERCARE!
Ana-Maria
mai 30, 2010 @ 12:14 pm
Dumnezeu ar lucra cu noi, ne-ar calauzi pe drumul dreptatii si al sfinteniei dar pacatul mic sau mare ne impiedica sa ne rugam lui si sa-i auzim chemarea. De aceea ne mai incearca uneori dar tot de la El primim si puterea de a trece peste ispite si greutati. Asa s-a intamplat si cu noi…dragostea noastra trebuia incercata. Ne-am certat si ne-am despartit dar in rugaciunile noastre am spus „Faca-se voia Ta”…si ne-am impacat :-). Sa dea Dumnezeu si Maica Domnului nostru Iisus Hristos ca sa ne unim si mai mult ca impreuna sa depasim orice necaz sau suparare. Doamne ajuta!
Florian
mai 30, 2010 @ 12:17 pm
asa e ne am impacat .. slava Domnului .Domane ajuta!