Doi straini se „cunosc”

31

Dumnezeu imi aude rugaciunea. Am pacatuit mai mult decat nisipul marii dar in ciuda faradelegilor mele Dumnezeu ma aude si ma miluieste neincetat. Asta am simtit si in ziua aceea. Acea binecuvantata zi de iarna de dinaintea Craciunului cand in viata mea Domnul trimite un baiat bineplacut Lui.  Un baiat marcat ca si mine de greselile tineretii, trudind din greu pentru indreptare si silindu-se sa isi schimbe viata, punand in locul relelor fapte bune si cuvioase.

L-am cunoscut prin intermediul site-lui Ortodoxia Tinerilor si Voii lui Dumnezeu. Chiar cu o zi inainte sa-l intalnesc facusem acatistul Sfantului Arhanghel Rafail, dar fara sa fi stiut dinainte ca el este si aparatorul familiei. Apoi Dumnezeu a lucrat si s-a facut simtit. A doua zi, F. intra dupa obicei pe site si, datorita Clubului de prieteni  in care eu de mai demult ma inscrisesem, ia pentru a adauga in lista lui id-ul meu de messenger dar si a altora, dornic de a impartasi din experienta proprie dar si de a primi incurajare, sfaturi sau pur si simplu de a discuta pe teme legate de credinta.

Doi straini… doi straini se „cunosc”, internetul fiind locul lor de intalnire. Asa eram noi. Putin stingheriti unul fata de celalalt, faceam prezentarile. O atitudine prietenoasa, cuvinte smerite si cuminti, dar mai ales dragostea evindenta ce o avea pentru Domnul m-au facut sa-l plac inca de la inceput.  Devenisem in scurt timp foarte buni prieteni „de mess”. Discutam ore in sir despre o multitudine de lucruri. Ne intelegeam foarte bine si simteam cum Dumnezeu imi picura pe ranile pacatelor grele din trecut un strop de fericire curata. Cu fiecare zi imi parea ca imi este mai drag, iar in rugaciunile mele Il rugam fierbinte pe Tatal sa se faca voia Lui.

Acum sentimentele noastre le transpunem in poezii. Zilele trecute, ascultand psalmul 140 Dumnezeu ii sopteste versurile unei frumoase poezii care m-a coplesit de emotie:

„Strigat-am Sus spre Cerul Tau Strigat-am catre Tine Auzi-ma Preabunul meu Auzi-ma pe mine

Auzi-ma cum strig plangand Pacatul ma apasa Caci stau in viata lenevind Si raul nu ma lasa.

Strigat-am Sus,strigat-am iar Preabunule la Tine Auzi-ma ca-ti dau in dar Cupe cu lacrimi pline.”

Ce suflet incarcat de suferinta si smerenie dar si nadejdea in milostivirea Lui Dumnezeu. Cum sa nu fii cucerita, cand virtutea cea mai mare a unui om nu este frumusetea trupeasca sau sau inteligenta, sau harnicia sau priceperea in toate ci este frica de Facatorul a toate, de Preabunul Dumnezeu.

I-am raspuns in acelasi fel…tot printr-o poezie, scrisa doar de mana mea caci cuvintele imi erau dictate de Duhul:

„O, dulcea ta privire imi taie resuflarea. Simt cum ma-nalt prea sus si imi e teama Ca nu cumva, fara de grija, sa ma abat din Calea Eternitatii sfinte la care El ma cheama…

Mai cad, dar vocea ta imi este ajutorul Prin vorbele curate ce le spui Mi-esti sprijin, confident iar martorul E-atot vederea, atot stiinta Domnului

Vreau mana calda in fel suav sa ti-o cuprind Si impreuna rabdatori tinzand spre taina nemuririi. Iar mangaieri divine vom simti cum ne ating Incurajati de Duhul, pasim incet pe treptele iubirii…”

Dragostea intru Hristos pe care ne straduim s-o purtam in suflet amandoi ne-a legat. Aceasta legatura ma rog sa nu se franga niciodata, dar ii cer Domnului iar „Faca-se voia Ta”.  Dar pana ne vom intalni intr-adevar, ne vom ruga ca Bunul sa ne curateasca inima si sa ne daruiasca multa, multa rabdare. Doamne si Stapanul vietii mele, calauzeste-mi pasii spre dobandirea dragostei de Tine ca primind ajutorul tau sa pazesc poruncile Tale. Lumineaza-ma Lumina lumii sa pot lua cele mai bune decizii si sa nu ma abat de la Calea Ta.

Doamne mult-milostive, auzi-ne pe noi si ne trimite binecuvantarea Ta divina ca petrecand viata fara de pacat sa ajungem la viata cea vesnica cu Sfintii Tai, in Imparatia Ta  si cu dansii sa Te slavim in veci. Amin!

(Ana-Maria)

(Visited 6 times, 1 visits today)