Domnul poruncește femeii și bărbatului să nu se despartă

2 Comentarii

1. maria diaconescu
   septembrie 28, 2015 @ 11:04 am

   As vrea sa stiu cum ar trebui sa procedeze o femeie care stie ca este inselata de sot? Daca sti si persoana ce se mai poate face?

   Reply

2. Dan Tudorache
   septembrie 29, 2015 @ 6:29 am

   Doamne ajută, Maria!

   Regret să aud asta.
   Opinimea mea este că sunt două posibilități:

   1. Fie discută cu soțul adulterin, dându-i în vileag trădarea iubirii iar dacă ea găsește în sine puterea să-l ierte și crede că soțul ar trebui iertat [b]în vederea îndreptării sale și a urmării unei căsătorii creștine autentice[/b], atunci să-l ierte și să meargă înainte. Desigur, alegerea aceasta suportă riscul ca soțul adulterin să perceapă iertarea soției ca pe un „las că merge și data viitoare” iar el să rămână lup deghizat în oaie. De aceea, alegerea trebuie cântărită foarte bine de soția înșelată.

   Eu am cunoscut un bărbat care și-a înșelat soția în repetate rânduri, în final a fost prins, apoi a regretat toată rătăcirea. Toate acestea mi le-a povestit el însuși cu ochii în lacrimi, atât ca o despovărare sufletească cât și ca o nobilă intenție profilaxică de a conștientiza un băiețan (cum eram atunci) despre ce înseamnă înșelarea soției. Și era bărbat trecut de patruzeci de ani.

   Dar am cunoscut și bărbați pentru care înșelarea era un fel de felul doi sau desert la masă. Nicio mustrare, doar perversitate devenită a doua fire. Așa că repet, depinde dacă soția are puterea să ierte iar el conștientizează grava faptă, și este dispus să se schimbe de urgență, prin întoarcerea la Hristos. Altfel, totul e de prisos.

   2. Dacă soția simte că nu poate să ierte această trădare sau simte că degeaba iartă (în caz de repetare a trădării), își ia inima în dinți și discută cu soțul adulterin, spunându-i ferm și demn că TOTUL S-a ÎNCHEIAT definitiv. Iar restul în instanță. Și în acest caz, nu i se poate imputa nimic și niciodată femeii înșelate. Însuși Hristos Domnul acceptă dezlegarea căsătoriei pentru pricina de adulter.

   În orice caz, discuția trebuie purtată cu toate cărțile pe față iar soția trebuie să se aștepte mai ales la varianta ca soțul să nu recunoască nimic și să mintă, cu o seninătate strigătoare la cer.
   De aceea, soția trebuie să aibe argumente forte, dacă nu un flagrant, măcar numele persoanei cu care a fost înșelată, cu ce se ocupă, pe unde au fost surprinși (zile concrete), etc, pentru că este foarte important ca el să recunoască, să fie pus în fața faptului de necontestat, ca să discute asumat și sincer.

   Până atunci, femeia înșelată are de cântărit situația și oricare din alegeri ar urma, cumva este necesar să-și facă o autoevaluare generală a căsătoriei, să vadă dacă nu cumva are fapte reprobabile care l-au determinat pe soț să se răcească de ea și să caute afecțiune în altă parte: dacă a fost rece, cicălitoare în mod constant, dacă a refuzat în mod sistematic actul intim din delăsare/dezinteres, etc.

   Spun asta nu ca să scuz pe soțul adulterin, Doamne ferește. Spun asta doar pentru că dacă tot s-a întâmplat o așa dramă, să îndrepte femeia înșelată ceea ce este de îndreptat la ea, dacă este. Dacă nu, să trăiască cu conștiința împăcată că a dat tot și nu a primit decât spini, asemenea lui Hristos.
   Dar să încerce să ierte pe soțul adulterin, chiar dacă nu va mai dori să continuie mariajul cu el.

   Însă, înainte de orice decizie, eu zic că o atare dramă de familie impune necesitatea unei spovedanii serioase și a împărtășirii cu sfintele taine pentru că împărtășirea cu Hristos limpezește mintea, liniștește sufletul și întărește voința, mai ales la vreme de furtună.

   Iar Maica Domnului este grabnic ajutătoare și mângâietoare. Eu așa o știu pe mama lui Dumnezeu și așa îi recomand numele tuturor sufletelor răvășite de neiubire.

   O zi cu inima senină!

   Reply