Dor de tine, dor de mine, dor de noi, dor de vara dulce caldă…

4

…dor de ploaia prin care alergam, dor de norii care mă acopereau,

…dor de câmpul verde din faţa mea,dor de văile tale,

…dor de dealurile tale semeţe, dor de râpele lor pe care mereu le escaladam, dor de drumul care ducea către casa noastră,

…dor de potecile lui, dor de poarta noastră verde si mare,

…dor de ograda noastră, dor de cântarea cristalină a păsărilor, dor de copacii care cu drag mă-nbrăţişau, dor de şoaptele lor dulci,

…dor de vişini mei acri, dor de prunii albi ce-nbrăcau grădina, dor de paşii mei repezi prin roua dimineţi, dor de mirosul aerului proaspăt,

…dor de mirosul ierbii care mă-nbăta, dor de mirosul frunzelor de nuc care mă-nprospăta, dor de frunzele de salcâm care-mi umpleau mâinile,

…dor de frunzele mari de porumb în care mereu mă pierdeam şi de mătasea lor pe care mereu o modelam,

…dor de via care mereu mă ascundea, dor de florile sălbatice în care mă odihneam,

…dor de pământul galben de sub picioarele mele, dor de apa după care mereu-nsetam, dor de gustul mărului care mereu mă face să lăcrimez,

…dor de cimentul fântânii mele care mereu mă răcorea vara, dor de dimineţele reci, dor de serile lungi, dor de liniştea de atunci,

…dor de tot, atât de dor…dor să-mi ieşi în faţă, dor să mă-ntâmpini cu dor, dor să mă ţii în braţe, dor să-mi spui că ţi-a fost dor de mine,

…dor de mâinile tale, dor de vocea ta, dor de poveştile tale, dor de serile noastre, dor de soba noastră şi de trosnetul lemnelor până noaptea târziu,

…dor de focul ei cald, dor de camera noastră,dor de scările casei unde mereu îmi spălam picioarele,

…dor de prispa unde ţopăiam mereu, dor de laptele tău afumat,dor de mătura pe care mă aşezam să-l mânânc,

…dor de trandafirul roz din fata casei noastre, dor de scara de care mereu mă temeam,

…dor să te văd supărată, dor să-ţi aud râsul, dor să mă cerţi,

Mi-e dor de noi, atât de dor, mi-e dor de ACASĂ, aşa cum tu mă făceai să mă simt, dor de poveştile cu stele, dor de luna ce acoperea tot, dor de negrul nopţii de-atunci ce mă-nspăimânta, dor de siguranţa ce mi-o dădeai…

Nu cred că ţi-am spus-o atunci dar să ştii că mult te mai iubesc şi mi-e un dor…de tot…mă aşez lângă crucea de la câpătâiul tău şi ştiu că acolo jos îngropat cu tine e zâmbetul meu de-altădat.

(Maria)

(Visited 11 times, 1 visits today)