Două minuni ale Sfântului Paisie Aghioritul povestite de Arhim. Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatopaidi
Vreau să vă spun că aceşti sfinţi care s-au sfinţit în vremurile noastre au parte de mare slavă, au mare îndrăznire înaintea lui Dumnezeu şi ne ajută foarte mult. În urmă cu trei luni s-a întâmplat următorul fapt. Un şofer plecase din regiunea Thermei spre Tesalonic. La un moment dat, îl opreşte un călugăr care îi spune:
– Voinice, mă iei şi pe mine până la Tesalonic?
– Desigur, urcaţi!
Şoferul era singur în maşină. Călugărul se aşezase lângă el şi îi spuse:
– Costa, – şi asta fără să-l fi cunoscut mai dinainte – , ai început de cancer la plămâni. Să mergi la spital pentru a putea fi tratat în timp util!
În următoarea clipă dispăruse. Şoferul a rămas şocat. Dă câteva telefoane şi povesteşte ceea ce i s-a întâmplat. Mai apoi, cunoscuţii săi i-au pus înainte câteva fotografii şi-l întreabă dacă recunoaşte chipul călugărului. Acesta se opri asupra fotografiei cu părintele Paisie. În momentul în care a mers la spital a fost examinat de către doctori şi l-au diagnosticat cu cancer la plămâni în fază iniţială, chiar dacă el însuşi nu simţea nicio durere.
Vedeţi? Aceşti oameni care au bineplăcut lui Dumnezeu se arată după moartea lor şi întăresc adevărul Evangheliei.
O altă doamnă din Cipru a mers să se închine la mormântul părintelui Paisie. Când a vrut să îngenuncheze, a alunecat şi a pus mâna în pământ pentru a se sprijini. Când a ajuns la hotel, a observat că avea pământ pe cotul mâinii. Doamna s-a bucurat deoarece considera acest lucru o binecuvântare de la mormântul părintelui Paisie. A strâns pământul şi l-a pus într-o cutiuţă pe care o avea cu ea, apoi s-a culcat. Când s-a trezit dimineaţă, a văzut că pe pământul din cutie crescuse un crin. Cine îl plantase? Cine îl udase?
Pe acestea ni le oferă Dumnezeu, în aceste vremuri de îndoială şi de necredinţă, pentru a putea descoperi Harul Său. De aceea, vă rog, luaţi în serios problema mântuirii sufletului! Viaţa noastră fuge, viaţa noastră este un vis! Plecăm! Aici suntem oaspeţi. Este ca şi cum ne-am afla într-o tabără. Stăm acolo cincisprezece zile, după care plecăm. Aşa se întâmplă şi cu viaţa de aici. Omul va pleca din lumea aceasta.
Fericit şi de trei ori fericit este omul acela care cugetă le cele care nu se văd, cugetă şi doreşte pe cele nevăzute prin viaţa sa dreaptă!
Traducere din limba greacă: Dobri Cătălin.