aprilie 15, 2011

Dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Hristos

A fost Iisus Hristos un personaj real care a trăit printr oameni în Iudeea, regiune a Imperiului Roman? E oarecum comic să ţi se pună o altfel de întrebare, nu în sensul de batjocură pentru persoana care întreabă ci în sensul de evidenţă extraordinară a dovezilor în lumea care ne încojoară.

Ce dovezi istorice mai vrem decât miliardele de creştini din toată lumea care au crezut şi cred şi astăzi în Hristos, sau de milioanele de creştini care şi-au dat viaţa pentru El suferind batjocuri şi bătăi numai ca să dobândească împărăţia cerurilor şi viaţa cea adevărată alături de Dumnezeu.

Ce dovezi mai puternice decât sutele de mii de biserici şi mănăstiri din întrega lume care îl au pictat pe Hristos răstignit şi înviat din morţi? Ce vom spune de toţi oamenii din istoria ultimilor 2000 de ani care şi-au dorit din tot sufletul să-i slujească lui Hristos ca diaconi, preoţi, episcopi sau monahi? De undeva vine toată aceast râvnă a lor? Dintr-o minciună? Dintr-un basm? Dintr-un personaj de poveste?

Ce dovezi mai frumoase decât toate operele de artă străpunse de duhul creştinismului: picturi, sculpturi, poezie, literatură, muzică, etc.? Eliminaţi din capodoperele lumii tot ce înseamnă artă creştină şi veţi vedea ce va rămâne….

Care este cel mai faimos şi mai copiat semn (simbol) din întreaga lume? Crucea. De ce oare? Pentru că Hristos a transformat în mod real un mijloc de tortură într-un instrument de luptă împotriva răului din noi, pentru că Hristos i-a dat putere răstignindu-se pe ea.

Biserica de lângă casa ta şi oamenii adunaţi duminica trecută la Sfânta Liturghie în ea sunt cea mai palpabilă dovadă că Hristos există, că El face minuni şi ajută oameni astăzi precum a făcut-o şi când era pe pământ. Bucuria din noaptea învierii în fiecare an în întrega lume, unde oamenii stau bucuroşi cu lumânări în mână aşteptând să zică din suflet: Hristos a înviat! este o dovadă deplină a credinţei în cuvintele Lui:

„Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.” (Ioan 14, 2-3)

Hristos a schimbat cursul omenirii de când S-a făcut Om şi a venit ca Dumnezeu pe pământ. Chiar şi timpul s-a resetat la venirea lui. Astăzi chiar şi necreştinii şi atei calculează istoric datele înainte de Hristos şi după Hristos. Anul 2011 arată exact 2011 ani de la naşterea minunată a lui Hristos dintr-o Fecioară, Maria – Născătoarea de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a împărţit istoria lumii în două. Nu e şi asta o dovadă istorică de netăgăduit?

A existat Iisus în realitate? Cei care pun o astfel de întrebare consideră Biblia ca fiind o colecţie de poveşti pentru copii, basme ca şi cele cu Harap-Alb, unde toate personajele şi relatările sunt inventate. Aceşti oameni refuză ca dovadă istorică pentru existenţa lui Iisus relatări din Noul Testament, şi cer doar mărturii istorice ale necreştinilor despre existenţa reală a Omului şi Dumnezeului Iisus Hristos.

Biblia în forma pe care o avem astăzi este o adunare de cărţi din Vechiul şi Noul Testament, având autori diferiţi şi fiind scrise chiar şi la câteva sute de ani distanţă una de alta. Sfânta Scriptură este o carte a cărţilor, care în forma pe care o avem astăzi cuprinde 80 de cărţi, dintre care 69 considerate de Biserica Ortodoxă ca fiind canonice, adică inspirate de Duhul Sfânt, restul de 11 sunt tratate ca folositoare si ziditoare de suflet.

Textul acestor cărţi a fost păstrat sub forma de codici (CÓDICE, codice, s. n. 1.Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. Ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat)

Aceste manuscrise pot fi găsite astăzi în muzee, fiind datate istoric şi considerate dovezi autentice ale vieţii din perioada Mântuitorului Hristos.

Care este numarul de codice în baza caruia sunt păstrate cărţile Sfintei Scripturi ?

2.500 codice conţin întreaga Sfântă Scriptură, Vechiul şi Noul Testament.
25.000 codice conţin părţi mari din Sfânta Scriptură. (De obicei doar Noul Testament).

Codicele de mai sus provin din întreaga lume crestina.

În comparatie cu alti scriitori antici, avem:

50 doar exemplarele lui Eschil
100 ale lui Sofocle
8 ale lui Tucidide
200 ale lui Plinius
500 ale lui Horatius

Prin urmare, dupa numarul de codice păstrate, Sfânta Scriptură este textul cel mai de încredere pe care îl avem astăzi. În ceea ce priveste vechimea acestor codice:

Istoria lui Tucidide, relateaza evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a pastrat originalul. Cele 8 manuscrise care au supravietuit sunt toate scrise dupa anul 900 d.Hr., adica 1300 ani mai târziu! Poetica lui Aristotel a fost scrisa în 343 î.Hr. Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr., adica cu 1400 ani mai târziu! Razboiul galic al lui Iulius Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se pastreaza în câteva codice, toate scrise dupa anul 1000 d.Hr. Contesta cineva aceste carti? Nimeni!

În schimb, Noul Testament a fost scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în functie de fiecare carte). Este pastrat în 25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost scrise în jurul anului 250 d.Hr., adica mai putin de 200 ani dupa original. Cu alte cuvinte: În ceea ce priveste vechimea codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de încredere din lume.

Dupa Sfânta Scriptura, a doua ca veridicitate, în ceea ce priveste controlul bibliografic al cartii antice, este Iliada lui Homer. Sunt pastrate 643 de codice. Toate scrise dupa anul 1200 d.Hr. Adica distanta dintre scrierea Iliadei si copia codicelor pastrate, depaseste 1800 ani!

Cu alte cuvinte, codicele Noului Testament sunt cu mult mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele originale. Dupa toate aceste date, cineva trebuie sa fie sau complet subiectiv ca sa conteste Sfânta Scriptura sau sa nu aiba încredere în nimic în lume.

Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice necreştine ale existenţei lui Iisus:

Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” („numiţi după Christus”, care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).

Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: „În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El”. O altă traducere a acestui pasaj este: „A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale.”

Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18)

Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.

Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.

Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.

Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.

Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).

Ne ne-ar ajunge o viaţă înteagă să analizăm dovezile istorice ale existenţei lui Hristos. Totuşi El cere de la noi altceva. Toma cerând dovezi palpabile pentru Învierea Lui şi punând degetul său în rana Lui exclamă:„Domnul meu şi Dumnezeul meu!” iar Iisus Hristos răspunde: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 28-29)

http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/credibilitatea-sfintei-scripturi/

http://www.gotquestions.org/Romana/existat-Iisus.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Historicity_of_Jesus

http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_biblical_canons

http://www.allaboutjesuschrist.org/historical-and-scientific-proof-of-jesus-faq.htm

http://www.ccel.org/j/josephus/works/ant-18.htm

http://www.bibletruths.net/archives/btar217.htm

http://en.wikisource.org/wiki/The_Annals_(Tacitus)/Book_15#44