Dracii confortabilității eretice

Credincioșii noștri sunt atrași de catolici, de greco-catolici, de protestanți, de neoprotestanți, de alte religii…nu cu teologie super grea, nu cu suplețea dogmatică a Sfântului Grigorie Palama sau cu asceza aproape incredibilă a Sfântului Simeon Noul Teolog, nu cu fastuoasa și prea teologica cultură liturgică a Bisericii Ortodoxe…ci cu căldurică, zâmbet pe față, scaun confortabil, un pachețel de mâncare, un zece lei în buzunar, cu un mod…politicos de a pune problema credinței…și nu prea ascetic

Când iei pe omul de azi cu conștiința păcatului, cu moartea, cu Iadul, cu spovedanie, cu metanii, cu post, cu rugăciunea inimii, cu citiri de zeci, sute de cărți…o dă bir cu fugiții pentru că el e leneș, e simandicos, e penibil în așteptările lui religioase și deloc ascet…

Însă cererile Bisericii Ortodoxe sunt reale, mari și personalizante și dacă le tot îndulcim le desființăm. Noi spunem lucrurilor pe nume…și pe om îl ia amețeala…Îl ia cu călduri…Se răzgândește brusc…

Însă Ortodoxia e ca un lapte direct de la vacă, nepasteurizat, plin de smântână…sănătos tun…pe când erezia e un lapte cu ce nu vrei tu în el, care nu are gust…dar durează o lună și jumătate la frigider.

Pare și erezia…lapte…dar nu e laptele autentic

Ca să vezi cum e laptele…trebuie să te întorci de la bidonul cu vaca mov pe el…la vaca cu botul umed, mare și grea, care se balegă, care mugește, care nu e disciplinată, pe care trebuie să o mulgi dacă vrei să nu mori de foame…și care de te calcă pe picior…vezi stele interstelare…

Așa că dracii confortabilității eretice…te fac să stai cuminte…când auzi inepții, grosolănii, hule, minciuni, neadevăruri, pe când dracii irascibili la asceză, care vizitau turma rațională a lui Ioan Gură de Aur dar și turma noastră…te fac să te frichinești, să îți aduci aminte că ai de plătit lumina, să ți se pară că vecinul are nasul prea mare, că ai vrea o fustă ca tanti Geta din față…că preotul s-a cam referit la tine la predică, cam ironic…și o să îl pui tu la punct data viitoare, când te duci la altar cu pomelnicul…și poate că în loc de 10 lei, o să îi dai 5 lei…că e criză afară…și în țară

În loc de la revedere: l-am scris nu pentru ca să mă laud…și nici ca să arăt cu degetul…și nici pentru că eu sunt Sfânt…iar ăia draci…ci pentru ca să mărturisesc darul lui Dumnezeu din această zi.

Și sunt singur că dacă nu plecam de acasă…și nu aș fi fost acolo…nu aș fi conștientizat acest lucru…

Și acum, la final de articol, nu mă simt bine…ci trist: pentru că sunt mulți cei care au nevoie de adevărata odihnă, ortodocși sau neortodocși fiind ei, da, de cea care vine în urma ascezei multe și grele, asceză care îi urmează teologiei multe, mari și grele, cuprinsă în multe tomuri, în multe limbi și strânsă cu greu…

Adică nimic frumos…nu vine ușor…și degeaba.

(Articol publicat partial. Tot continutul il gasiti pe site-ul Pr. Dorin, autorul articolului.)

(Visited 16 times, 1 visits today)