Dragostea înaintea căsătoriei
Eu cred că astăzi e deja o legendă când mai auzi pe cineva că vrea să facă dragoste, doar cu persoana iubită, numai după ce se căsătoresc. Până acum 20 de ani nu era un mit ci era ceva normal şi foarte frumos. Astăzi din cauza televiziunii, a presei şi mai ales a publicităţii am fost bombardaţi cu modul de viaţă al americanilor şi cel al europenilor occidentali în care vedem că pentru ei căsătoria nu mai reprezintă mare lucru şi cum tinerii au început să facă dragoste înainte de căsătorie consumându-se unul pe altul din dorinţa de a obţine plăcere.
A face dragoste înainte de căsătorie e un păcat şi păcatul este pedepsit de Dumnezeu mai devreme sau mai târziu, asta în cazul când nu este mărturisit. Păcatul e pedepsit pentru că el afectează în acelaşi timp mai multe persoane iar indirect afectează pe toţi oamenii. De aceea s-a ajuns astăzi ca o femeie care se căsătoreşte, să se fi culcat cu mai mulţi bărbaţi înainte, lucru care va afecta viaţa ei de familie, a soţului şi a copiilor ei. Iată cum acest păcat răneşte cele mai dragi persoane din viaţa noastră! Cine ar fi fericit cu gândul că soţul (sau soţia) şi-a impărţit trupul şi intimitatea cu altcineva înainte de căsătorie?
Astăzi tinerii care n-au făcut dragoste niciodată sunt complexaţi în faţa celorlalţi şi se simt inferiori. Pentru că simt o presiune din partea prietenilor, din partea televiziunii şi a afişelor cu mesaje sexuale de peste tot şi vor să fie şi ei în rând cu ceilalţi şi caută să „cunoască” cât mai repede pe cineva.
Nu le spune nimeni că a face dragoste, nu e ca-n filmele romantice de la Hollywood, şi ca-n reclamele senzuale la ciocolată. Nu le vorbeşte prea multă lume despre eşecurile lamentabile ale tinerilor care au făcut dragoste după ce s-au cunoscut de 2-3 săptămâni şi nici de consecinţele ce vin după aceea. Ei doar sunt învăţaţi că trebuie să facă dragoste încă de la 14-15 ani.
Din proprie experienţă vă pot spune că doi tineri îndrăgostiţi care nu fac dragoste înainte de căsătorie se-nţeleg mult mai bine decât dacă ar fi făcut şi nu se plictisesc unul de celălalt, vor mereu să se vadă, vor mereu să stea împreună unul cu celălalt şi se au în gând unul pe altul mereu. Sunt bucuroşi când sunt împreună şi se alintă mai des, se uită cu drag unul la altul, li se citeşte bucuria pe faţa lor.
Lucrurile stau cu totul altfel la cei care deja s-au „cunoscut”, ei afişându-se mai maturi şi nu se mai arată aşa de interesaţi unul de celălalt, nu se mai alintă aşa des şi pe undeva se vede o stare de monotonie în relaţia lor. Nu mai există între ei taina aceea frumoasă care se descoperă doar după ce Dumnezeu prin energia (harul) Lui îi uneşte şi-i face un trup, exact aşa cum era omul creat de la începutul lumii.
Am trăit şi am văzut că tinerii care nu-L supără pe Dumnezeu făcând păcatul acesta, primesc mare ajutor în timpul vieţii şi sunt foarte fericiţi în sânul familiei lor. Pe când cei care au făcut dragoste şi nu s-au temut de consecinţele păcatului, suferă chiar în viaţa de familie ajungând să nu se înţeleagă bine cu soţul sau soţia, sau nu pot avea copii, se plictisesc şi vor să cunoscă pe altcineva, sau ajung să le pară rău că s-au căsătorit, şi multe altele.
Consecinţele păcatului nu se observă câteodată imediat la tinereţe, dar mai târziu ele sunt greu de suportat. Dragostea înainte de căsătorie este desfrânare pentru că nu este ancorată în veşnicie, pentru că cel care vrea să se culce cu o fată caută doar plăcerea imediată şi nu este pregătit să stea lângă acea femeie pentru toată viaţa, şi o poate părăsi când vrea fără să suporte consecinţele.
Sfinţii ne spun că plăcerea relaţiei intime dintre un bărbat şi o femeie a fost lăsată de Dumnezeu pentru a ne încuraja să facem copii şi să ne bucurăm de ei. Relaţia de dragoste dintre un bărbat şi o femeie implică şi responsabilitate nu numai plăcere. Cine fuge de responsabilitate şi fură doar plăcerea la un moment dat va suporta consecinţele iresponsabilităţii.
(Balan Claudiu)
corina
octombrie 16, 2008 @ 10:56 am
:-)) hai ca am gasit raspunsul la intrebarea mea”De ce se schimba si barbatii dar si femeile dupa casatorie?”:-))ca ajung sa se cunoasca prea bine…si deja sunt plictisiti unul de celalalt
Balan Claudiu
octombrie 16, 2008 @ 10:59 am
Eu cred ca se plictisesc pentru ca nu se raporteaza deloc la Dumnezeu si nu-i cer ajutorul. Pentru ca nu se duc sa-si marturiseasca pacatele, pentru ca nu vor sa aiba copii…
viorel dudau
octombrie 16, 2008 @ 1:15 pm
Corina, eu nu simt nicio schimbare dupa casatorie, nu cred ca-i cazul sa generalizam intrebarea…
corina
octombrie 20, 2008 @ 11:45 am
:-)) ei stai linistit bobo ca-i abia inceputul….
flinutz
noiembrie 25, 2008 @ 3:41 pm
Corina, imi pare rau pentru tine.
Ai citit raspunsul lui Claudiu la comentariul tau?? De cate ori?
Gaby...
februarie 23, 2009 @ 11:41 am
=))ce tampenie:-))ne facem sa suferim prin propriile noastre incatushari…tocmai am citit o carte despre indieni care pana la urma datorita simbolurilor shi a legilor tampite nescrise au ajuns sa moara shi au provocat mt mai molta suferintza decat dak s-ar fi iubit…da na sa zicem k mai era shi fictiune shi mai era scrisa shi de ani i dar totusi dak tot a lasat Dumnezeu dragostea doar k sa facem copii nu putea sa lase alta cale…aaa sau poate a vrut sa ne puna la incercare…Dumnezeu priveste sufletul shi inima omului nu nevoile fiziologice…ca shi foamea,setea sexul face parte din aceeasi categorie shi dak atzi mai citi oleak de stiintza a vietzii veti cunoaste mai molt shi nu este delok adevarata afirmatzia k dak facy sex in timpul knd ai o rel nush ce tzi se intampla dupa aceea…in fine fiecare crede ce vrea…dar s-ar putea k prin puterea gandului negativ sa atragetzi tot negativ…hai k v-am lasat k deja v-atzi plictisit de mn am scris prea molt…shi poate nesemnificatv shi aberant pentru altzii…makar am fost sincera….
admin
februarie 23, 2009 @ 4:21 pm
Gabi, m-am apucat sa-ti raspund la comentariul tau dar am vazut ca am scris cam mult si am hotarat sa fac un articol separat. Poti sa vezi ce am scris in articolul de aici https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/02/e-pacat-oare-sa-fac-dragostea-inainte-de-casatorie/
Te inteleg Gabi, si ma bucur ca ne-ai scris, dar totusi sa stii ca sunt multe probleme in relatiile intime inainte de casatorie…
Gaby...
februarie 23, 2009 @ 8:23 pm
sunt perfect de acord ku dvintradevar pot exista unele problm …dar nu trebuie sa exageram…mie personal imi place foarte molt stiinta sunt mai rationala…poate shi de asta imi este mai greu sa inteleg religia…cred fff molt in puterile lui Dumnezeu desi nu duk lipsa unuei culturi religioase am fost educata de mika kum sa privesk spiritualitatea shi in ciuda acestor lucruri inka mai am indoieli,desigur shi varsta,dar mi-ar facea mare placere dak mi-atzi mai trimite mesaje p adresa de e-mail sau p ai meu de messanger bright_star1992…va multumesc mult pentru raspunsul anterior shi astept ku interes mesajele dvs…
Ana
mai 12, 2009 @ 11:28 pm
Gaby, asa scrieti voi si in lucrarile de la scoala? Nu e greu?
Dupa o experienta de o viata pot sa spun ca NIMIC NU POATE DURA fara credinta in Dumnezeu. Relatiile, prieteniile, casnicia, nimic nu poate fi durabil fara Dumnezeu.
Gaby, religia nu este o cultura. Credinta in Dumnezeu este un mod de viata. Ortodoxia este firea noastra asa cum bine spunea un drag parinte de-al nostru.
Daca vrei sa traiesti bine, invata sa traiesti ortodox. Ia o Psaltire, un Noul Testament si citeste, citeste.
Sunt lucruri care nu se pot explica, insa ai sa observi cat de mult ti se schimba viata, relatiile cu cei din jur, felul tau de a vedea lumea.
Iti doresti Iubire? Iubeste-L mai intai pe Dumnezeu. Noi avem incredere in cel de langa noi atata cat avem in Dumnezeu. Il iubim pe cel de langa noi atata cat il iubim pe Dumnezeu. Ce simplu este. Daca apare cineva in viata ta si-ti spune ca te iubeste, insa nu are nici o legatura cu Dumnezeu, iubirea nu v.a dura. Nu are suport. Nu are la ce sa se raporteze.
Sa avem pofta de Dumnezeu.
Dan
mai 13, 2009 @ 8:11 am
Frumos spus Ana.
Mary
mai 13, 2009 @ 2:19 pm
Asa este, Ana. Ne grabim sa consolidam ceva, fara sa avem o baza, or baza este Hristos din inima noastra. Mereu, la capatul unei vieti lipsite de credinta, se vede omul daramat, singur, golit, neputincios. Si asta pentru indifirenta sa de o viata pusa pe altarul Dumnezeirii. Cand Dumnezeu, de fapt, a fost si este in fiecare clipa langa el, omul se preface ca nu-L vede…
Relatiile omenesti, in lipsa de Dumnezeu, le consider sterile.
Costy
septembrie 3, 2009 @ 5:08 pm
Ana
A-mi place mesajul tau.Dumnezeu sa a-ti daruiasca antelepciune si pricepere an tot ce faci,an tot ce vorbesti,an tot ceea ce gandesti.Nu poti sa iubesti pe cel de langa tine daca nu al iubesti mai antai de toate pe cel care a facut iubirea adica pe Dumnezeu.Doamne ajuta!
jan
septembrie 3, 2009 @ 6:56 pm
dar mai bine să iubim limba română 😉
Costy
septembrie 3, 2009 @ 7:18 pm
Jan
Nu toti suntel la fel.Sa nu uitam ca de la Dumnezeu ne vine tot binele si toata antelepciunea.Lui trebuie sa ai aducem multumire,slava cinste si anchinare.”Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima lui”.Iertare.Doamne ajuta!
cabira
septembrie 3, 2009 @ 7:28 pm
@jan – daca vrei sa l indrepti, spune i si ce a gresit…adica toate cuvintele se incep cu i din i, si nu cu i din a, iar i-ti e de fapt „iti”.
jan
septembrie 3, 2009 @ 8:05 pm
greşeala mea, deci Costy ai scris şi în alte mesaje cu „â” la începutul şi sfîrşitul cuvîntului, litera „Ââ” se foloseşte numai în mijlocul cuvîntului
şi „îmi” se scrie legat, nu „î-mi”
dacă vrei, poţi să scri doar cu „î” pt că este încă corect, excepţie este „România” unde  este obligatoriu, sau aşa cred, cică era corect să fie scris şi „Romînia”, dar după ce au venit comunişti au băgat litera Â
Costy
septembrie 4, 2009 @ 7:26 am
Cabira,Jan
Dragi mei,calculatorul al am setat an limba engleza.Dar hai sa nu tinem asa de mult la gramatica.Mai placut este anaintea Lui Dumnezeu unde sunt adunati 2,3 an numele Sau si vorbesc cele duhovnicesti, fie ca scriu gramatical s-au nu, decat o gloata de oameni care vorbesc numai aiureli .
Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima lui.Asai?
Doamne ajuta!
jan
septembrie 4, 2009 @ 3:00 pm
Oare cum o să fie la judecată cînd or să fie prezenţi toţi îngerii şi toţi sfinţii, atunci să se ridice Ştefan cel Mare şi Sfînt şi să zică de crimele împotriva românismului ?
Nu este oare păcat să ratezi mîntuirea din pricina încăpăţînării de a nu folosi gramatica română ? Aviz şi pt. domnişoara Gaby care a scris mai sus.
Dan
septembrie 4, 2009 @ 3:08 pm
Frate Jan…daca ar fi asa, inseamna ca toti suntem niste criminali…citeste te rog din Letopisetul Moldovei (cel original, il gasesti pe net) si ai sa vezi ca nimeni nu mai vorbeste astazi pe graiul Sfantului Stefan Voda. Hai sa nu dramatizam situatia asa. Imi este si mie greu sa citesc cand scrie Costy cu ‘a’ in loc de ‘i’ la inceputul cuvintelor…dar asta nu inseamna sa-l punem la zid. Lasa ca intelege el mai devreme sau mai tarziu.
Consecintele Desfraului- o abo
septembrie 23, 2009 @ 1:45 pm
[…] “-)ragostea înaintea căsătoriei” […]
monica t
septembrie 23, 2009 @ 2:08 pm
unde mai gasesc barbatul ala care sa astepte sa nu facem dragoste pana la casatorie? am avut pana acum relatii cu barbati dar acum sunt pe alta cale si mi-as dori sa o mentin, dar am impresia ca numai sunt barbati care sa astepte…sunt?
florinm
septembrie 23, 2009 @ 2:18 pm
Monica T., sunt destui barbati asa cum vrei tu.
Mergi cu jalba la Domnul, in rugaciune? Daca da, ai rabdare. Si stai „aproape” de duhovnicul tau, cu ajutorul lui vei reusi mai repede.
Nu o uita nici pe maica Domnului, nici pe sfinti. Sunt atatia sfinti casatoriti, care cunosc dragostea adevarata si care pot pune si ei o vorba buna Domnului, pentru tine!
Nu deznadajdui ci pazeste-te pentru „acela”, asteapta-l asa cum vrei su tu sa fie el.
george
septembrie 23, 2009 @ 3:20 pm
in cazul tau ne regasim multi monica,mai sunt barbati asa cum sunt si femei care asteapta acest lucru, pentru ca dragostea nu vine doar din placere, ci aceasta vine dupa, este o consecinta, asa cum spunea parintele Cleopa, dragostea adevarata este sa te jertfesti pt cel de langa tine, care vrei sa-ti fie jumatate , tu sa nu stii lucru asta,asa este placut inaintea lui Dumnezeu,
da, prin rugaciune, nadajduim la Domnul, doar el stie cand suntem pregatiti pentru casatorie,
Slava Tie , Doamne pentru toate!
Pacatele parintilor le ispases
octombrie 6, 2009 @ 12:08 pm
[…] “-)ragostea înaintea căsătoriei” […]
denisa
martie 14, 2010 @ 3:53 pm
frumos articol si adevar.
dar oare nu mai exista oamenii in ziua de azi care au relati inainte de casatorie si se iubesc cu adevarat!
eu cred ca mai sunt ……
Ana
martie 14, 2010 @ 6:02 pm
Monica@ „unde mai gasesc barbatul ala care sa astepte sa nu facem dragoste pana la casatorie?”
Numai de tine depinde. Iti trebuie un plan bine pus la punct:-).
Am sa-ti dau exemplu pe unul din fostii mei profesori. Odata un elev a venit la el, a luat catalogul clasei si l-a trantit pe catedra cu mare putere, si in treacat l-a atins si pe profesor pe fata. Profesorul un munte de om s-a ridicat in picioare. Am inlemnit toti si elevul s-a dat un pas inapoi. Asteptam toti sa vina palma, pumnul, etc
Profesorul insa a intors catalogul si a inceput sa faca prezenta. Nimic referitor la incident, nici o suparare, NIMIC.
Dupa mult timp, l-am intrebat pe profesor cum de s-a putut abtine, cum de s-a temperat atat de bine in fata acelui elev. Ne-a spus ca doctoul ia INTERZIS sa se mai supere, si ca daca inca odata se mai enerveaza inima ii cedeaza, si moare.
Atat de mult dorea omul asta sa traiasca, incat a hotarat sa-si analizeze toate gandurile.
Ei bine si tu poti sa-ti pui in gand ca nu faci pasul spre pacat indiferent de situatie. Daca l-ai facut ai MURIT:-). Mai iei in ajutor si pe sfanta Maria Egipteanca sau pe sfanta care a preferat sa-i fie taiat gatul decat sa fie necinstita de un soldat (nu-mi vine acum in gand numele sfintei).
Barbati ai sa gasesti cu duiumul, insa sot, tata la copii, om cu care impreuna sa te mantuiesti, numai cu un plan bine pus la punct in fata Domnului.
Decide tu asta ACUM si mai vorbim cand ai sa fii o bunica fericita:-)
Doamne ajuta
Anesti
martie 14, 2010 @ 9:56 pm
Foarte frumos, deosebit, Ana, o indrumare foarte utila, cu o exeplificare pe masura. Cand Hristos este centrul vietii noastre si raportam totul la El, atunci Dumnezeu ne zideste viata, iar in cazul de fata una de familie, binecuvantata si sfintita in Taina Sfintei Cununii!
Ori pacatul, desfraul nu se poate sfinti si binecuvanta, ci starea de pocainta, aduce indreptare, iar indreptarea din pacat primeste ca rod starea de crestin care dobandeste darurile si binecuvntarile de la Daruitorul tuturor bucuriilor duhovnicesti, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru!
Anesti
martie 14, 2010 @ 9:57 pm
Foarte frumos, deosebit, Ana, o indrumare foarte utila, cu o exemplificare pe masura. Cand Hristos este centrul vietii noastre si raportam totul la El, atunci Dumnezeu ne zideste viata, iar in cazul de fata una de familie, binecuvantata si sfintita in Taina Sfintei Cununii!
Ori pacatul, desfraul nu se poate sfinti si binecuvanta, ci starea de pocainta, aduce indreptare, iar indreptarea din pacat primeste ca rod starea de crestin care dobandeste darurile si binecuvntarile de la Daruitorul tuturor bucuriilor duhovnicesti, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru!
Danis
martie 5, 2011 @ 4:27 pm
E destul de ciudat cum crestinismul considera sexualitatea un pacat in sine.Sexualitatea apartine naturii umane si nu este ceva diabolic, rusinos..sau "pacatos" in sine. Tot ceea ce trece insa de normalitate devine "pacat".
Si este bine cunoscut ca tot ceea ce este reprimat- va rabufni cu violenta la suprafata mai devreme sau mai tarziu.Dupa ce vreme de 19 secole crestinismul a reprimat sexualitatea ..nu e de mirare ca acum lucrurile au luat-o chiar razna in societatea de azi.!
Claudiu
martie 5, 2011 @ 4:39 pm
Salut Danis,
Ti-am raspuns la aceasta nelamurire a ta la articolul:
Fecioria: garanţia păstrării loialităţii în timpul căsătoriei ([url]https://ortodoxiatinerilor.ro/relatii-intime-inaintea-casatoriei/17755-fecioria-garantia-loialitatii-in-familie[/url])
Eugen
mai 18, 2015 @ 6:46 am
Buna ziua tuturor,
Si Dumnezeu sa ma ajute sa pot explica aici ce am pe suflet.
Pai in primu rand am 29 de ani sunt om cu frica lui Dumnezeu ( insa uneori sunt acoperit de patima pacatului si ma simt atata de vinovat in fata lui). Ideea e ca sunt de 6 ani cu o fata, pot spune ca sunt om fericit, ma iubeste si o iubesc, e o fata cu frica lui Dumnezeu si eu si ea, in viata am avut de a face cu o multime de probleme… in fine am trecut de ele cu Dumnezeu. Nu cred in intamplari, in viata toate se platesc sau le primesti de la Dumnezeu ca drept rasplata pentru ce faci si cum faci.
Dumnezeu ne-a ajutat sa ne luam si o casuta in care stam separat. Si ne bucuram la fiecare obiect luat in casa si ii multumim lui Dumnezeu. Eu sunt un baiat care nu am putut pastra castitatea la fel si prietena mea. Ne simtit amandoi vinovati, DOAMNE AJUTA la anul sa facem si nunta fiindca traim intr-un mare pacat si avem o pata neagra pe suflet… suntem vinavati in fata lui Dumnezeu si ne rugam sa ne ierte, pentru asta ne dorim un copil …dar am stabilit daca va fi voia lui Dumnezeu dupa casatorie …
Ideea este ca noi ne dorim mult amandoi reciproc dar stim ca actul sexual este permis de 2 ori pe saptamana ( MARTI si Joi ) si atunci daca se poate fiziologic ( vorbesc feminin ) si daca este lasat de Dumnezeu sa nu avem POST sau sarbatoare mare. incercam sa ne abtinem prietena mea este mai puternica eu insa uneori prin rugaciune scap si e ok nu ma mai gandesc insa uneori imi fuge mintea si ma gandesc la ( ACEASTA LEGATURA TRUPEASCA ) din dorinta pentru femeia cu care traiesc.
In acelasi timp stiu ca nu voi face corect ca nu suntem inca casatoriti.Si ca il supar pe Dumnezeu.
Intentiile noastre sunt foarte serioase, amandoi am trecut prin lucruri grele.
Am decis sa ma descarc intrun fel si daca cineva imi poate da un sfat sau o vorba buna e binevenita.
Eugen
mai 18, 2015 @ 8:51 am
imi cer scuze pentru greseli
Dan Tudorache
mai 18, 2015 @ 12:02 pm
Hristos a înviat, Eugeniu!
Așa cum tu însuți ne-ai mărturisit cu toată sinceritatea, o apăsare a sufletului te-a determinat să-ți verși oful în fața noastră cu speranța că vei primi un sfat și că totdată te vei descărca de povara sufletească.
Cred însă că cel mai bun sfat pe care-l poți primi este să îți cauți (să vă căutați) un preot duhovnic la care să vă spovediți, să vă puneți viața în ordine (în rânduială), și să vă împărtășiți cu Sfânta Împărtășanie pentru a avea putere să vă luptați cu necazurile și să le învingeți împreună, pășind curați și pregătiți în taina casătoriei.
Vinovăția pe care o resimțiți pentru faptul că ați căzut în păcatul desfrânării trebuie convertită în act de pocăință, care la modul concret înseamnă a nu mai repeta păcatul și a te vindeca de consecințele lui, consecințe între care se numără și starea de vinovăție. Iar pocăința reală, însoțită de regretul căderii, deși este amară la început, pe parcurs aduce liniște, pace și bucuria împăcării cu Dumnezeu și cu oamenii. Însă regretul și vinovăția fără îndreptare nu sunt lucrătoare. Părerea de rău este condiție necesară în procesul schimbării lăuntrice dar nu și suficientă.
De aceea, trebuie să îndrăzniți să vă ridicați din starea actuală și să trăiți în feciorie până la căsătorie. Desigur, fără Hristos din Sfânta Euharistie este aproape imposibil și de aceea repet că cel mai bun sfat pe care l-ați putea urma este să vă spovediți constant, să renunțați la relația de concubinaj și să vă împărtășiți ca să lucreze Hristos cu putere în neputința voastră și să vă dea încredere că se poate și că nu este chiar atât de greu precum pare acum. Crede-mă, cu Hristos în tine nimic nu este prea greu.
Cât privește relațiile intime și abținerea de la ele în perioada postului este de prisos a face o problemă din ele câtă vreme problema de fond este starea de concubinaj.
Înfrânarea de la relații intime în zilele de post este un exercițiu de asceză specific vieții de familie, nu un exercițiu de asceză extra sau ante conjugal.
Câtă vreme nu hotărâți să vă păstrați în curăție până la căsătorie, degeaba ”postiți”, amăgindu-vă că respectați rânduiala creștină, sau că vă străduiți să o țineți. E ca și cum te mulțumești cu situația că desfrânezi mai puțin că doar se poate și mai rău.
Eugeniu, atâta timp cât relația voastră este una serioasă iar intențiile sunt pe măsură, te îndemn să fii curajos și să iei hotărârea de stabili cu femeia vieții tale data căsătoriei și de a vă păstra în curăție până atunci. Îndrăznește doar, și Dumnezeu îți va da toată puterea de care ai nevoie. Însăși hotărârea înfrânării până la căsătorie vă va da imboldul de a hotărî data nunții cât mai curând și de a nu mai tergiversa momentul căsătoriei.
Fii curajos și hotărât pentru că uite, deși ești credincios, faptul că nu v-ați pus și credința la lucru în ceea ce privește relațiile intime, te-a adus în starea de blazare și vinovăție.
Apoi, la modul general vorbind, relațiile intime dintre soți nu sunt dogme ca să le limităm ”juridic” în zilele de marți și joi. Ca să nu mai zic că dinamica de familie, cu grijile și îndatoririle ei, îi pun pe soți în situația de a nu fi disponibili într-o zi de marți sau joi, să zicem, dar de a fi doritori unul de altul într-o zi de vineri. Și atunci este firesc să-și manifeste iubirea în acea zi, fără vreo vinovăție dacă situația nu le-a permis altfel.
Mie unuia, relativizarea înfrânării de la relațiile intime, la fel ca și ”dogmatizarea” înfrânării, mi se par două extreme care trebuie evitate.
Abstinența în viața de familie trebuie făcută în consens, pentru spor duhovnicesc, urmărind totodată să intrăm ușor, ușor în ritmul Bisericii. Atât. Altfel, e doar generatoare de frustrări, tensiuni între soți și chiar posibile căderi.
Rolul înfrânării, inclusiv cea sexuală, este de a ne pregăti pentru a ne împărtăși cu Hristos euharistic, nu pentru a bifa ”victorioși” cât de ”mari” postitori suntem. Postul, fie el și de la relații intime, nu este scop în sine, ci postim pentru a spori iubirea dintre noi, pentru a ne înduhovnici, pentru a ne înmulți virtuțile.
Opinia mea este că în viața de familie contemporană nu neînfrânarea este marea problemă ci contracepția. Dar acesta este alt subiect și nu-și are rostul dezbaterea lui aici.
Faptul că îți fuge mintea după prietena ta este o pornire firească, este în firea lucrurilor și face parte din sentimentul de iubire față de ea. Atâta doar că nu te ajută cu nimic și trebuie să pui pază minții tale cu rugăciunea pentru a nu lăsa imaginația să aprindă tensiunea sexuală în tine și mai mult decât cere trupul prin natura vârstei.
La vârsta ta, de 29 de ani, cred și eu că simți o nevoie stringentă de relații intime cu femeia iubită, și desigur că e anormală situația de presiune psihică dintre conștiință și realitatea biologică. Numai că nu conștiința greșește aici, ci ați greșit voi doi în faptul că ați amânat căsătoria până ați ajuns la această vârstă cu relația de iubire neasumată, dar încercând să împăcați ”și capra și varza”.
Așadar, nu mai amânați căsătoria, iar până atunci primeniți-vă sufletește ca să pășiți împreună demni, bucuroși, cu încrederea și certitudinea că unde se vrea și se îndrăznește, Dumnezeu lucrează și binecuvintează.
Îndrăzniți ca din oameni cu frică de Dumnezeu să deveniți casnicii lui Dumnezeu, și veți vedea cum sentimentul de vinovăție se va transforma în sentiment de siguranță, de mulțumire, de certitudine, așa cum copiii ascultători trăiesc mereu sentimentul că sunt ocrotiți de părinții lor.
Domnul Hristos să vă aibe în pază!
Eugen
mai 18, 2015 @ 12:33 pm
” Abstinența în viața de familie trebuie făcută în consens, pentru spor duhovnicesc, urmărind totodată să intrăm ușor, ușor în ritmul Bisericii. Atât. Altfel, e doar generatoare de frustrări, tensiuni între soți și chiar posibile căderi.
Opinia mea este că în viața de familie contemporană nu neînfrânarea este marea problemă ci contracepția. Dar acesta este alt subiect și nu-și are rostul dezbaterea lui aici.”
Aici e foarte interesant eu nu mi-am putut explica insumi cum e corect …
Faci un copil…doi …apoi nu mai faci dragoste cu sotia …ca totusi nu putem face copii pe banda mai ales in zilele noastre, asta avand in vedere ca nu e crestinesc sa folosesti contraceptii si sa folosesti actul sexual drept placere ci a da nastere copiilor.
Singurul lucru e sa te abtii total de la sex.
Eugen
mai 18, 2015 @ 12:35 pm
Mii de scuze
In primu rand multumesc foarte mult pentru raspunsul de mai sus aceste cuvinte ating sufletul meu acolo unde trebuie va multumesc mult si le voi citi impreuna cu viitoare mea sotie sa punem gandurile la punct
Eugen
mai 19, 2015 @ 6:40 am
Va multumesc tuturor pentru vorbele calde si cu bun simt.
Am stabilit cu prietena ca de acum sa facem tot ce ne sta in puteri sa ne abtinem la placerile trupesti pana la sfanta cununie in casa Domnulu desi am calcat stramb deja cu placerile inaintea casatoriei dar ne vom indrepta cu ajutorul lui ….Dumnezeu sa ne ajute.
Dan Tudorache
mai 19, 2015 @ 9:23 am
Cu drag ți-am scris Eugeniu iar acum mă bucur și mai mult de decizia voastră.
Domnul să vă întărească voința ca să reușiți.
Chiar dacă la început te vei simți nesigur pe izbânda voastră, ușor, ușor voința ta va deveni mai puternică, vei căpăta încredere în relația ta cu Dumnezeu, iar relația cu viitoarea ta soție se va schimba și ea în bine, pentru că vă veți dori mai mult să fiți toată viața împreună, veți croi planuri împreună cu și mai mult entuziasm iar realizarea acestui deziderat nu doar că te va ajuta pe tine la modul cel mai concret în timpul căsătoriei dar vă va fideliza și mai mult unul față de altul.
Ieri am încercat de două ori să-ți răspund și la neclaritățile cu nașterea de copii și relațiile intime între soți și soție dar nu mi-am găsit ideile cele mai clare, așa că m-am oprit deocamdată.
Sper să mă lumineze Dumnezeu să-ți spun cuvintele de folos de care ai nevoie dar până atunci mai poți citi articole de pe site iar unde ai neclarități întreabă fără ezitare iar noi, casnicii site-ului, îți vom răspunde după pricepere și puțina experiență de familie agonisită.
O zi cu inima de primăvară îți doresc!
Daniela
mai 20, 2015 @ 11:12 am
Va recomand citirea cartii „Doar pentru ea/ Doar pentru el” (ed. Aquafort):
http://www.aquaforte.com/det.php?id=62
fragmente din carte:
http://www.aquaforte.com/pdf/Doar%20pentru%20EL.pdf
http://www.aquaforte.com/pdf/Doar%20pentru%20EA.pdf
Doamne ajuta!
Dimitrie
mai 20, 2015 @ 10:26 pm
M-am bucurat și împărtășit cu plăcere din „corespondența” voastră ! Îmi pare bine că v-am citit rândurile, Eugeniu și Dan ! Exact unde trebuie, în cantitatea care trebuie ! Însuși eu m-am simțit foarte bine citindu-vă rândurile ! Ah, dar bine e !
Să fiți sănătoși !
Doamne ajută !
^_^
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
mai 22, 2015 @ 6:20 pm
@Eugeniu
Îmi pare sincer rău pentru situația în care vă aflați și pot să vă spun că o cunosc îndeaproape.
Practic cel mai simplu ar fi să vă căsătoriți și să scăpați astfel de impas dar în același timp vă spun că nu veți scăpa de cei care vorbesc în numele lui Dumnezeu nici după căsătorie (vezi contracepție sau crunta idee de marți și joi la care mi se face părul măciucă).
Deci eu vă recomand să vă regăsiți intimitatea și apoi, între voi doi și Dumnezeu, lucrurile vor deveni mai clare. Puteți să vă căsătoriți apoi și să vă construiți viața și familia în liniște și nu după cum vi se dictează.
Oricum ar fi, sunteți într-o etapă a vieții pe care vă recomand să o depășiți; eu m-am simțit mult mai liber și fericit după căsătorie.
oana26
martie 2, 2016 @ 9:52 am
Buna,
Am 26 de ani iar prietenul meu are 31. Suntem impreuna de de 4 luni, ne petrecem tot timpul liber impreuna, dormim impreuna. S-a intamplat sa avem relatii intime, el a doua zi regreta, nu se simtea bine, se simtea vinovat. Eu nu mai am rabdare sa astept si sa il inteleg, oricat am incercat sa fac lucrul asta. El imi spune ca nu vrea sa mai facem dragoste pana la casatorie, mie deja imi vine sa renunt. Il iubesc, il inteleg, il apreciez dar nu zice nimic concret despre casatorie. Daca ar spune sa am rabdare pana ca pana la sfarsitul verii ne-am casatori, as intelege. Dar sa te agati de o idee asa cum e casatoria, nu mi se pare ok. Nu mi se pare normal sa iti reprimi sexualitatea, sa iti inabuzi dorintele fara sa stii exact ce vrei.
constantin1993
martie 3, 2016 @ 8:58 am
@oana26: Bun, prietenul tau si-a insusit o responsabilitate demna de urmat, desi a inceput cu stangul.Problema e ce fel de relatie cauti tu ? Adica tu cauti o relatie bazata pe iubire carnala, unde sa fii luata de iubitul tau drept un obiect sexual fara sentimente ? Eu iti spun din punctul de vedere al unui barbat, ca un barbat care a intrat atat de usor in patul unei femei , pe atat de usor se va si descotorosi de ea. Iar faptul ca nu iti spune cand vrea sa faca pasul cel mare, e absolut normal, de-abia aveti 4 luni de relatie, nici eu nu pot sa ma insor cu o femeie intr-un timp atat de scurt.Citeste aici linkul asta , unde spune ca Dragostea adevarata indelung rabda si i-a aminte : https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea-sfintii-parinti/21698-dragostea-nu-cade-niciodata
Alexandrus
martie 4, 2016 @ 10:54 am
E bine sa te casatoresti cat mai tanar ca vorba populara ,,bate fierul cat e cald” ca dupa aia se duce dorul…iar in ziua de astazi sunt si perechi care dupa cateva saptamani s au si casatorit…….