Dragostea şi credinţa în Dumnezeu
N-am amintit, până acum, decât în treacăt de Dumnezeu. N-am amintit pentru că am făcut apel numai la logica ta nepervertită care-ţi spune că nu trebuie să te pângăreşti nici pe tine nici pe celălalt. Dar acum trebuie să ne suim cu gândul mai sus.
Dumnezeu există. Omul cu viaţă sfântă Îl simte şi-L vede: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 81). Dar chiar şi omul care n-a ajuns la o performanţă spirituală deosebită, având o minte limpede, recunoaşte existenţa lui Dumnezeu. Mircea Eliade ne spune că ne naştem cu simţământul sacrului. [3] Iar Înţeleptul Solomon zice că „deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrărilor Sale să înţeleagă pe meşter” (Înţelepciune 13, 1). Filosoful Petre Ţuţea afirmă că omul care nu crede în Dumnezeu este un biet animal care vine de nicăieri şi merge nicăieri. [1]
Credinţa în Dumnezeu are efecte revoluţionare asupra modului nostru de a gândi şi de a acţiona. Gânditorul danez Sören Kierkegaard scria lucrul următor: „O singură viaţă ai de trăit. Dacă, atunci când vine moartea, se va constata că viaţa ta a fost bine folosită, adică se va afla într-o poziţie bună faţă de eternitate, Dumnezeu să fie lăudat! Dacă nu, atunci situaţia e ireparabilă”. [2]
Dumnezeu are cu fiecare din noi un plan. Sfântul Pavel ne spune că „voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea noastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare din voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4, 3-5).
Ce să spunem atunci despre relaţiile sexuale dezordonate, din afara căsătoriei? Sigur că Dumnezeu îţi respectă libertatea, dar tu refuzi să-L asculţi într-un lucru foarte important.
Opinia lui Dumnezeu despre relaţiile sexuale din afara căsătoriei este foarte clară. Dacă eşti creştin trebuie să crezi în ce spune Sfânta Scriptură. Îţi dau un citat de acolo: „Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu” (Evrei 13, 4).
Unul dintre cei mai înţelepţi oameni care au trăit pe pământ este Solomon. Cuvintele pe care le voi cita din Pildele lui, deşi au fost scrise cu aproape trei mii de ani în urmă, sunt foarte actuale: „Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii şi am zărit, printre cei lipsiţi de minte, un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei (a femeii străine) şi se îndrepta către locuinţa ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii. Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi prefăcătorie în inimă; Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ. Ea îl apucă şi-l sărută cu o căutătură obraznică… El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană” (Pilde 7, 6-22). Metaforele grăiesc de la sine.
Dumnezeu nu ne-a impus restricţii cinice, împiedicându-ne să fim fericiţi, ci ne avertizează că anumite comportamente ne sunt dăunătoare atât nouă, cât şi prietenilor. De aceea ne spune prin înţeleptul amintit mai înainte:„Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la Judecata Sa” (Ecclesiastul 11, 9).
Mare prieten cu tinerii, filosoful Petre Ţuţea pe care l-am mai citat, le dă acestora trei principii după care să-şi călăuzească viaţa: 1. Să moară pentru ţara lor, fără regret, de câte ori aceasta le-o cere; 2. Să nu necinstească nici o fecioară, pentru a nu ofensa maiestatea Maicii Domnului; 3. Să respecte tot ce face altul şi nu sunt în stare să facă ei. [3]
Crezând în Dumnezeu vei accepta că sfaturile Lui sunt perfecte. Aşa scrie şi Proorocul David: „Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii; judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii” (Psalmul 18, 8-9). Ori, ce spune porunca Domnului? Spune: „să nu fi desfrânat!” (Ieşire 20, 14). [4]
Ştiu că sunt foarte mulţi cei ce te sfătuiesc altfel. Prietenii îţi povestesc aventurile lor păcătoase pe care tu eşti ispitit să le urmezi. Pe micile ecrane, la ore târzii, partidele de sex sunt de o varietate inepuizabilă. Internetul te ajută să iei contact cu toate mizeriile din lume. Toţi şi toate îţi vor spune că un tânăr frumos şi sănătos ca tine e nefiresc să nu aibă relaţii sexuale. Vor râde de tine când le vei vorbi de castitate.
Aşa făceau, odinioară, păgânii. Cel mai important lucru pentru ei era îmbuibarea şi desfrâul. Că prin aceste patimi se pângăreau pe ei şi pe alţii nu le mai păsa. A discuta cu ei despre o prietenie curată era un lucru fără sens. De aceea Domnul Hristos ne şi spune: „Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7, 6).
Ştiu că lupta pentru a te păstra curat este grea. Dar oare ce lucru important se obţine fără efort? Merită o căsnicie fericită, cu copii sănătoşi, să faci acest efort. Şi apoi destinul tău veşnic care va fi? Sfântul Pavel ne spune că:„nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii… nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 9-10).
În lupta cu tentaţiile nu vei izbuti de unul singur. Te va ajuta însă Dumnezeu. Tu trebuie să te rogi, să ai un duhovnic care să te spovedească şi să te călăuzească, să participi la slujbele Bisericii, să faci lectură religioasă şi să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine.
Prin Sfintele Taine Dumnezeu îţi împărtăşeşte Harul Său. De aceea e bine să te spovedeşti cât mai des şi, cu pregătirea cuvenită, să te împărtăşeşti cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos.
Rugăciunea îţi este mereu la îndemână, dându-ţi posibilitatea să-I spui oricând lui Dumnezeu necazul tău, iar postul te ajută să îţi înfrânezi trupul.
Trebuie să ai acum la tinereţe, dar şi mai târziu, un program de viaţă ordonat: sculare şi culcare la oră fixă, rugăciune, lectură religioasă, muncă, iar duminica şi în sărbători, participarea la Sfânta Liturghie.
(IPS Andrei Andreicut, Arhiepiscop de Alba Iulia)
Citeste prima parte aici: Primavara iubirii
2 cf.Wolfgang Bühne, Dacă Dumnezeu ar exista cu adevărat, Editura Agape, 1995, p.6
3 Op. cit., p.95
4 Este vorba de porunca a 7-a din Decalog.
Alexandru
noiembrie 10, 2010 @ 5:23 pm
Am nevoie de cateva sfaturi, daca ma poate cineva ajuta. La şcoală am o problemă cu o parte din colegii mei. Ei mă atacă pe mine pentru că sunt ortodox nu sunt de acord cu religia mea, care spun ei, nu este activa precum a lor( a catolicilor) şi,mai spun ei, regulile, dogmele si legile sunt foarte dure la noi. Ei nu sunt de acord cu postul, cu abstinenta, cu multe. Duhovnicul meu mi-a spus că trebuie sa-mi apăr credinţa ortodoxă, că e o laşitate să tac pe considerentul că nu doresc să supăr pe nimeni, e ca şi cum l-aş trăda pe Domnul Hristos.
Vă rog să mă ajutaţi, doresc cât mai multe argumente care să mă ajute să-mi susţin punctul de vedere, cum că religia ortodoxă este cea dreaptă, cum că religia catolică este o erezie. Ştiu şi eu câteva argumente care susţin religia mea, dar nu suficiente legate de faptul că religia catolică nu este cea corectă cum susţin ei.
Vă mulţumesc tuturor anticipat! Prin răspunsurile date veţi ajuta multe persoane care se confruntă cu aceeaşi problemă ca şi a mea, şi în plus poate din argumentele d-voastră vor deschide ochii mulţi catolici care nu cunosc adevărul despre credinţa lor.
Doamne ajută!
CristinaL
noiembrie 10, 2010 @ 6:51 pm
@Alexandru
Doamne ajuta ,as vrea sa pot sa-ti spun cateva sfaturi care sa te ajute cu colegi tai dar nu o s-o fac deoarece EU cred ca indiferent de cate argumente vei aduce colegii tai nu i-si vor shimba religia ,probabil ca ti-ai dat si tu seama de aceasta ,nu zic ca nu este bine sa ne marturisim credinta insa cred ca cei care doresc sa invete ceva o pot face ascultand o data,de doua ori ,cel mult de trei ori…. deoarece ai spus ca ai vorbit cu duhovnicul despre aceasta cred ca te-a povatuit cam ce ai trebui sa le spui ,cu ce ocazii si cu cata blandete pentru a reusi sa va intelegeti ,sa nu existe mereu discutii despre credinta fiecaruia….Nu doresc sa te supar cu ceva deoarece nu te cunosc insa ma gandesc ca pentru moment ar fii bine sa nu se prea aduca vorba despre religie ,sa incercati sa gasiti alte subiecte de discutii ,sa incercati sa va imprieteniti si sa va rugati fiecare in credinta lui ca Domnul sa va dea puterea de a va intelege de a fii buni colegi ,de a va ajuta unii pe altii ,cred asta este cel mai important si Dumnezeu fiiind doar unul si vazand cat de bine va intelegeti va face sa biruiasca adevarata credinta …..Scuze daca te-am suparat cu ceva dar asa vad eu toate aceste discutii ,nu trebuie sa fie cea mai buna parere ,nu trebuie sa tii cont de ea (daca nu-ti place).Mie personal nu i-mi place sa dau prea multa sfaturi i-mi place ca persoanele din jurul meu daca vor sa invete ceva sa o faca vazndu-ma cum sunt, cum ma comport, cum gandesc ,cred ca indiferent cat de multe cuvinte as spune daca nu cred in ele si daca prin ceea ce sunt nu se si vede ca le prectic vorbele sunt in zadar …..
Alexandru
noiembrie 10, 2010 @ 7:11 pm
Multumesc Cristina. Nu tin ca prin argumentele mele sa-i determin pe colegii mei sa-si schimbe religia, ci sa apar relia mea, daca reuseam si sa schimb conceptiile lor era si mai bine. Daca ai un argument bun il spui odata si bine, nu de mai multe ori, cum spunea-i tu. Cred ca nu m-am facut inteles. La mine in clasa sunt foarte multi catolici, iar ortodocsii sunt in minoritate. Daca am incercat sa ma apar , atunci cand mi-a fost atacata religia, mi s-a cerut argumente de ce am fi noi religia care detine adevarul. Si, fiindca eram c-am singur impotriva mai multor colegi(chiar daca mai am colegi ortodocsi nu prea au treaba cu biserica, deci nu-i deranjeaza criticile aduse la adresa nostra, mai mult le da tot lor dreptate spunand ca la noi preotii se casatoresc, uite la catolici nu fac ce fac preotii nostrii, uite ei merg la biserica in fiecare zi si dimineata si seara, etc), trebuia sa tac sau chiar uneori sa le dau dreptate pentru a incheia discutiile.
Am motive intemeiate sa caut ajutor aici. Dar caut argumente concrete.
Doamne ajuta!
CristinaL
noiembrie 10, 2010 @ 7:31 pm
@Alexandru
Poate nu m-am facut nici eu inteleasa ,DE CE MEREUI ACESTE DISCUTII DACA STII CA NU DUC NICAIERI ,ca si colegi se poate discuta despre muuuulte altele si sa se incerce o convetuire cu pace sufleteasca ,este chiar atat de greu ?S-au epuizat toate discutiile si trebuie mereu adusa religia in discutie ? Spui ca i-ti place sa spui o singura data dar atunci de ce trebuie mereu sa aduci alte si alte argumente ……LE_ai spus care este credinta ta ,ai adus destule argumente ….daca vor sa inteleaga bine ,daca nu ….este treba lor ,poate ca am fost cam dura dar alta iesire nu vad ….poate o sa te mai supere catva timp dar vazand ca nu mai aduci nici un comentariu cu timpul o sa te lasa in pace ,crede-ma functioneaza si destul de bine ,trebuie sa ai doar rabdare si putere de face toate acestea .Nu trebuie sa lipseasca rugaciunea ,este foarte importanta…..
Alexandru
noiembrie 10, 2010 @ 7:40 pm
Dar ti-am spus eu cumva ca le-am argumentat? Crezi ca daca argumentam mai cautam argumente? Si nu ti-am spus de doua ori, ti-am spus ca doresc un argument, doua,etc si bune. Atat. Pana acum nu mai ajutat cu nimic. Cine ti-a spus tie ca mereu aceste discutii? Crezi ca este necesar sa le ai in fiecare zi? Stii tu ca nu mai am alte discutii? Dar poate acesta e cel mai important pentru mine.
Oricum daca cineva ma poate ajuta….
Scuze, nu mai vreau sfaturi care suna mai mult a critici, vreau cateva argumente.
Doamne ajuta!
CristinaL
noiembrie 10, 2010 @ 7:44 pm
@Alexandru ,IERTARE pentru ca te-am suparat si promit ca nu mai spun nimic ….
Ana_1
noiembrie 10, 2010 @ 8:51 pm
@Alexandru
Ai fost cam dur..
Hai ca gasesti tu resurse sa formulezi supararea ta altfel fara sa superi pe Cristina (in cazul de fata).
Doamne ajuta
Alexandru
noiembrie 10, 2010 @ 10:47 pm
Da, multumesc tuturor pentru sprijin. M-am lamurit. M-ai multe raspunsuri primeste un ateist care va contrazice mereu decat un crestin care cauta ajutor.
Eu sunt un copil, nu am de unde sa stiu atatea cate stiti voi care studiati de ceva ani religia. Oare totul se reduce in lumea asta la critici, la orgolii, la mandrie? Oare e mai importanta imaginea noastra decat lupta pentru a ne apara credinta. Una am cerut, alta am primit. Numai oamenii mandrii se supara. Eu nu sunt suparat pe colegii mei, voiam doar sa gasesc argumente sa apar dreapta credinta, dar limba romana pare prea grea.
Iertare tuturor, nu mai deranjez, oricum nu am primit nimic.
Doamne ajuta!
Diana
noiembrie 11, 2010 @ 2:03 am
Argumente: Cuvioasa Paraschiva este o dovada vie a credintei ortodoxe si a faptului ca Dumnezeu exista. Ea se afla la Mitropolie la Iasi.
Lumina coboara in noaptea de Inviere la Ierusalim la Sfantul Mormant la ortodocsi, numai la slujirea patriarhului crestin-ortodox al Ierusalimului, etc.
Parerea mea, psihologic vorbind, este ca tu doresti mai mult aceste argumente pentru a-ti contura conceptiile proprii. Ai cerut mai multe argumente in legatura cu religia catolica, ceea ce ma face sa cred ca doresti sa-ti intaresti convingerea ca esti pe druul cel bun. Cred ca te cam “dezradacineaza” colegii tai, dar nu-i lua in seama, astea sunt ispite. Ei te vor ridiculiza indiferent de argumentele pe care le vei aduce tu. Noi ortodocsii am invatat sa ne smerim. Stiu ca e greu, mai ales la varsta adolescentei cand dapasesti perioada cea mai critica, dar daca te inarmezi cu rabdare si smerenie o sa depasesti orice obstacol cu demnitate si victorie, cum au facut-o si Sfintii Parinti si nu numai.
Da, trebuie sa-ti aperi credinta. Trebuie, daca te ataca. Imi amintesc ca citisem recent o patanie a unui sfant caruia i s-au adus multe acuze. Pentru a se smeri l-a toate a spus ca-i adevarat, desi nu era, dar cand a atacat credinta ortodoxa a sarit ca ars.
Si eu la servici am multe persoane de religie catolica care ma ridiculizeaza: Iar tii post! Iar e sarbatoare la voi! Ce de sfinti aveti! Stiu ca e greu. Noi am ars cateva etape pana la varsta noastra, ne-am mai obisnuit, ne-am “imunizat”si am invatat ca pentru Hristos trebuie sa ne bucuram ca ne este ingaduit sa induram. Si in fata ironiilor, a rautatilor cel mai bun raspuns, e tacerea. Dar cand ne ataca religia, trebuie sa ne aparam, doar il iubim pe Hristos, doar El a murit pentru salvarea noastra. Trebuie sa avem si noi armele noastre. Domnul ne va intari si ne va ajuta sa le avem. Bine ca le cauti, armele(argumentele), bine ca cercetezi. Cauta si vei afla! Dar intotdeauna cere intelepciune.
Iata citeva citate din sfinti si cuviosi ortodocsi . Sper ca te vor lamuri.
Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
"Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: "Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu", atunci, fiule, raspunde-i asa: "Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si intotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te infrati cu ei, ci fugi de ei si intareste-te in credinta ta prin fapte bune! … Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfinta, du-te cu indrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc intru Hristos." (Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)
Sfantul Teofan Zavoratul (+1894):
"La prima vedere, noi avem cu romano-catolicii multe asemanari. La o cercetare amanuntita este evident oricui cat de departe sunt de adevar. Propagandisti vicleni, incearca sa ne sminteasca cu imaginea de ansamblu, ascunzandu-ne deosebirile."
Sfintul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
"Cea mai buna comuniune este comuniunea in credinta si in dragostea cea adevarata… Nu exista nimic mai minunat decit Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gindim, asa credem, pe acestea le vestim…" (Epistola I catre papa Nicolae)
Sfantul Ignatie Briancianinov (+1867):
"In chip hulitor, papismul atribuie unui om insusiri dumnezeiesti si ii da aceastuia o inchinare cuvenita si potrivita numai lui Dumnezeu".
Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea: (+1240):
"Pentru aceasta, va legiuiesc si voua, tuturor mirenilor care sunteti adevarati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): sa fugiti alergand departe de preotii care s-au pus in slujba catolicilor. Si nici la adunarile Bisericii sa nu va strangeti impreuna cu ei, nici obisnuita binecuvantare sa nu o primiti din mainile lor. Este mai bine sa va rugati luI Dumnezeu singuri in casele voastre, decat sa participatila adunarile comune impreuna cu latino-cugetatorii" [Epistola a II-a catre Ciprioti]
Sfantul Ioan din Kronstadt (+1908):
"Ca urmare a abaterilor de la adevarul evanghelic, papii si catolicismul au devenit obiectul unei incinse dispute cu privire la adevar; si catolicii aparandu-si nedreptatea, se manie pe ortodocsi, ii urasc, ii ocarasc cu tot felul de cuvinte nedrepte si hulitoare si defaima insasi credinta noastra, credinta cea adevarata…
Sfintul Efrem Sirul (+379)
Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea."
Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
"A tainui cuvantul adevarului inseamna a te lepada de el ".
Sfintul Ioan de Krnostadt (+1908)
"Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei… Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos – ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie impotriva noastra…ei merg in chip vadit impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strimba dogmele credintei celei mintuitoare. Ei nu sunt cu noi ci impotriva noastra si impotriva lui Hristos. Intoarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i!…:” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)
Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)
"… dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor… Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har in singura Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, in nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face… Atit timp cit cauzele principale ale despartirii ramin aceleasi…unirea este imposibila…” (Stupul Ortodox, 1999)
Parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria (+1998)
"Mi-au pus intrebari despre unitatea Bisericilor, ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mântuitorul, o turma si un pastor.
"-Cum vedeti unirea Bisericilor?”, Parintele raspunde: “-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cind va veni Duhul Sfint sa ne gaseasca ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfint. Iar daca va veni Duhul Sfint cind il cerem cu post si rugaciune, cind va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gindire: Hai sa ne unim ca n-au fost la inceput doua Biserici ci una singura.
Concluzia: Ortodoxia este dreapta credinta dar de aici pana la a fi bun crestin ortodox e cale lunga… Legea fundamentala a crestinismului este IUBIREA!
Sa ne rugam pentru mantuirea tuturor! Doamne ajuta!
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 9:28 am
Alexandru, locul tau este aici
Draga Alexandru
Nu-ti stiu varsta ta, dar am inteles ca esti un baiat si acesta mi-a fost motivul sa-ti spun sa gasesti alta modalitate de a-i raspunde Cristinei, care cu toate ca este mai mare ca tine, este de gen feminin:-). Nu a fost un repros. Limbajul aici pe net e dur pentru ca nu ne vedem fata, zambetul si toate miscarile, asa ca poate ce ti-am scris eu sau Cristina poate parea dur, insa nu este.
Si eu am un fiu poate chiar de varsta ta. Avem o relatie foarte buna, slava Domnului, si-i atrag atentia de fiecare data cand ridica tonul sau e mai dur cu surorile, cu colegele lui, cu tot ce e parte feminina. Nu-i convine mereu, insa cu toate astea isi corecteaza comportamentul. Mai tarziu in viata acelasi comportament il v.a avea cu viitoarea sotie, cu colegele de servici, cu copii lui.
[b]Sa nu te superi Alexandru. Sa fii demn si sa-ti aperi cuvantul, si sa fii gentil cu fetele. Barbatul roman a fost mereu un barbat demn. Priveste in istoria noastra adevarata si inspira-te de acolo. [/b]
Cat despre credinta, nici eu nu stiu multe. Nu am studii in directia asta, insa citesc mult, ascult conferinte, merg la toate slujbele impreuna cu familia si vreau sa stiu cat mai multe despre credinta mea si sa o si traiesc.
[b]Locul tau este aici printre ceilalti ortodocsi tineri. [/b]
Sf mare mucenic Mina pe care biserica noastra il sarbatoreste azi, sa te ajute in tot drumul tau bun!
Phoenix
noiembrie 11, 2010 @ 9:33 am
@Cristina: chiar daca ar fi fara sens sa le aduca argumente, duhovnicul a avut dreptate. Trebuie sa si-o apere. Nu se poate ca duhovnicul sa-l indemne la ceva, iar tu sa recomanzi opusul. Cristina, el trebuie sa fac ascultare de la duhovnic.
@Alexandru: sa te bucuri ca esti un pic prigonit…Spune-le ca tu nu crezi in papa (care se crede loctiitor al lui Hristos pe pamant… este o aberatie.. Mantuitorul spune “Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Mt. XXVIII, 20) ce sa caute un asa-zis loctiitor? ) si in infailibilitatea lui.
Parintele Cleopa spune asa:
Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt :
1 – Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul Evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin Fiul. ( Ioan )
2 – Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant ! Mai mare decat toti patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru !
3 – Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el, ceea ce este iarasi o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa.
4 – Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.
5 – Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii.
6 – Catolicii mai au o dogma noua : imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.
7 – Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice : Luati, mancati … si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri.
8 – Celibatul preotilor; preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie.
9 – Ei au si indulgentele papale. Alta ratacire. Papei, daca ii dai parale multe, poti sa faci oricate pacate, te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.
10 – Si mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.
Crestinismul a fost fondat in anul 33 de catre Mantuitorul, crestinismul in forma sa primara fiind ortodoxia. Numai ortodoxia Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti, cea însufleţită de Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu, dăinuie veşnic, după nemincinoasa făgăduinţa Domnului: "porţile iadului nu o vor birui pe dânsa" (Mat. 16, 18); adică gurile necinstitorilor şi ereticilor (după cum ne tâlcuiesc dumnezeieştii Părinţi), oricât de cutezătoare, oricât de uimitoare, nu vor birui dreapta învăţătură.
Pana in 1054, exista in practicile bisericesti un principiu in baza caruia erau luate, intr-un mod colegial, toate hotararile cu privire la invataturile si practicile fundamentale ale Bisericii, principiul ce poate fi numit sinodal sau colegial. Acest fel de a lua hotarari importante, printr-un sinod la care toti episcopii participau cu drepturi egale, contribuie la unitatea bisericii si la pastrarea intacta a dogmelor crestine.
Dar acelasi principiu biblic al sinod-ului a fost incalcat de Papa de la Roma. Episcopul Romei a ridicat pretentii nejustificate cu privire la dreptul lui de a hotari singur in toate chestiunile legate de viata si invatatura Bisericii. Inainte de Marea Schisma de la anul 1054, episcopii din rasarit au cerut convocarea unor sinoade care sa rezolve, ca si in trecut, anumite diferente care au aparut in Biserica. Dar Papa, sub influenta politica a regilor franci, care doreau sa fie acceptati ca urmasi ai Imperiului Roman, a refuzat modul biblic de a rezolva problemele si a vrut sa introduca un principiu monarhic, ne-biblic. In aceste conditii se poate corect afirma ca Papa a fost acela care s-a rupt de partasia celorlalti episcopi si a creat un nou stil de biserica, ne-acceptat pana atunci. Printre episcopii care aveau proeminenta in acea vreme erau cei din Constantinopol, Antiohia si Alexandria. Papa i-a nesocotit pe toti acestia si implicit a rupt unitatea Bisericii. Ulterior, in afara acelei unitati si partasii, Biserica Catolica a alunecat catre alte erori,bine cunoscute de toti.
Asadeci, ei s-au desprins de noi intr-un mod nejustificat.
Diana
noiembrie 11, 2010 @ 11:46 am
Alexandru, am inceput argumentudu-ti cu prezenta Cuvioasei Parascheva pentru ca a fost si este protectoarea mea. I-am simtit prezenta, ajutorul, mangaierea. Dar sunt multe Moaste ale Sfintilor in Romania despre care poate iti vor vorbi altii, eu m-am oprit asupra unei minuni care m-a impresionat intotdeuna: prezenta in carne si oase a Sfintei Parascheva, dovada palpabila a existentei lui Dumnezeu si Adevarului din credinta ortodoxa.
Multumesc lui Phoenix pentru argumente, si noua ne sunt de folos.
Oricum, eu cred ca nu trebuie sa avem o atitudine aspra, dojenitoare si mai ales respingatoare la adresa catolicilor, trebuie sa ne rugam sa nu ajunga nimeni in iad. Din acest motiv am si incheiat cu citatul parintelui Cleopa care a avut o pozitie mai putin rigida, ne indemna sa ne rugam impreuna pentru a redeveni ceea ce am fost, o singura Biserica.
Parintele Arsenie ne indeamna: "Iubeste tare si tainic pe Hristos si veninul semenilor nu te va vatama.
Mereu cauta lucrurile frumoase si vei simti ca mult se bucura Cineva de firicelul luminos din inima ta care stie ca valoarea acestora o face singura CRUCEA. Iata cine poate fi fiul Celui prea Inalt!
Vei fi fericit si eliberat numai in smerenie si daca vei sti sa ierti din inima. Urmeaza multe cunoasteri fericite. Scrie, citeste, compara! Fa mereu numai ce-ti place, dar iubeste profund totul.
IUBIREA are nevoie de JERTFA si de ADEVAR".
Saurian
noiembrie 11, 2010 @ 1:04 pm
@Alexandru, eu sunt de părere cu CristinaL şi anume să eviţi discuţiile ce ţin de credinţă. Dar întâi o mică paranteză ( probabil vei considera că te critic cu paranteza asta dar e nevoie să o înţelegi clar ) şi anume vreau să mă refer la felul în care ai vorbit cu CristinaL. În primul rând ai fost cam nesimţit în felul în care ai vorbit cu ea. Ea tot timpul spunea că nu vrea să pară dură pe când tu repede i-ai făcut scandal. Vorbeşti de faptul că doar oamenii mândri se supără. Tu când i-ai făcut scandalul acesta Cristinei cum ai fost? Nu mândru? Şi de unde nevoia asta pătimaşă de a-ţi apăra credinţa? Tu ce vrei să îţi aperi: credinţa sau orgoliul? Eu cred că orgoliul. Dacă ar fi un gând smerit nu te-ai fi enervat că nu ţi s-au dat răspunsurile. Dar tu vrei să te răzbuni pe acei colegi ce te-au umilit că eşti ortodox şi să le spui câteva să nu mai poată spune nimic. E un mod foarte stricat de a gândi. Spui că eşti copil. Atunci de ce nu asculţi de oamenii mari care sunt mai maturi? Eu am 24 de ani şi cu puţină experienţă de viaţă ce o am îţi spun să renunţi la nevoia asta să le ataci credinţa colegilor ( sau în limbajul tău să-ţi "aperi" credinţa ).
Dar acum să revin la problema principală. În viaţa mea am avut de a face cu oameni de altă credinţă ( în cazul meu au fost neoprotestanţi ) şi toate argumentele ce le-am dat lor parcă am vorbit cu pereţii. Şi crede-mă că dacă vorbesc cu un protestant nu cred că mă poate să mă biruie în polemică. Dar revenind. Văzând că toate aceste discuţii nu îşi au rostul m-am gândit că înseamnă că ce fac eu e vorbărie deşartă ( Hristos doar ne spune să nu dăm cele sfinte câinilor şi nici mărgăritare porcilor adică Tainele Bisericii să nu le vorbim cu necredincioşii că s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră şi să ne calce în picioare). Vrei să-ţi aperi credinţa? Fă-o prin fapte. Cu ce ne ajută pe noi ortodocşii că avem tot adevărul în Biserică dacă tinerii noştri pleacă la sectari căci acolo oamenii Îl trăiesc pe Dumnezeu? Evită discuţiile pe teme de credinţă şi dacă ei încep evită să vorbeşti despre lucrurile astea. Şi crede-mă că dacă tot faci aşa se vor sătura şi te vor lăsa în pace ( cum spunea Cristina ). În schimb roagă-te pentru ei, încearcă să-i iubeşti şi să-i ajuţi cât de mult fără să aştepţi ceva de la ei. Dar oare vei face asta? Nu e mai uşor să te cerţi cu colegii tăi? Este mai uşor dar nu este creştineşte. Decât să fiu ortodox eu prefer să fiu creştin. Dogmele sunt foarte, foarte adânci şi dacă nu ai o trăire ca a marilor sfinţi nu le poţi înţelege şi ştii ce faci cu colegii tăi în respecticul caz? Luaţi numele lui Dumnezeu în deşert(porunca a 3-a din decalog) pentru că vă folosiţi de numele Lui în lucruri ce vă depăşesc. Deci ascultă de CristinaL şi fă ce spune ea. Pe de altă parte şi Ana spunea bine şi că ţi-e frică să nu-ţi pierzi credinţa. Am trecut şi eu prin chestia asta cu tatăl meu care la un moment dat a trecut la neoprotestanţi. Eu eram foarte băgat în cele bisericeşti dar erau momente când parcă mă îndoiam că trăiam în Adevăr. E foarte greu. Dar încearcă să vorbeşti cu Hristos despre problema asta. Spune-I lui că te dor lucrurile astea şi să te ajute să nu-ţi pierzi credinţa şi El nu te lasă. Nu lovi pe ceilalţi în credinţa lor din cauză că vrăjmaşul te ispiteşte prin ei ci încearcă să-L găseşti pe Hristos şi în viaţa lor. Hristos lucrează şi prin păgâni şi prin neoprotestanţi şi prin protestanţi dar doar la ortodocşi lucrează deplin. El este oriunde există o inimă plină de iubire faţă de aproapele. Mulţi au făcut mare scandal pe faptul că era lăudată Maica Tereza ( o catolică ) de Klaus Kenneth ( un ortodox ) dar oamenii aceştia ortodocşi nu puteau pricepe că "inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi". Spune-I lui Hristos toate durerile tale şi fii foarte, foarte sincer cu El şi vei vedea că nu te lasă. Dumnezeu să te ajute în ispita ta şi să te apropie de El.
@Phoenix: În credinţa ortodoxă nu există nimic infailibil: nici măcar duhovnicul. Aici e minunea cea mai mare a Bisericii noastre şi anume că rămâne în Adevăr deşi nu are nimic infailibil pe care să se poată baza ci Duhul Sfânt o povăţuieşte pe calea cea dreaptă
Laura-optimista
noiembrie 11, 2010 @ 6:04 pm
"Să ducem învăţătura la fraţii noştri, fie că ne ascultă, fie că nu."(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Alexandru, cred că, într-adevăr, aşa cum a spus părintele tău duhovnicesc, datoria ta este aceea de a-ţi mărturisi credinţa, dar cu iubire şi blândeţe. Ştii, romano-catolicii au aceeaşi religie ca şi noi, sunt creştini, doar că fac parte dintr-o altă confesiune a creştinismului. Creştinii catolici Îl mărturisesc pe Adevăratul Dumnezeu(Sfânta Treime), acceptă cinstirea sfinţilor şi a icoanelor, cred în Sfintele Taine. Totuşi, aşa cum ştii şi tu, au câteva greşeli dogmatice, care au fost deja menţionate în comentariile anterioare. Am observat că cei care au comentat înaintea mea(în special doamna Diana) ţi-au oferit argumente pertinente, prin care ai putea mărturisi dreapta credinţă, dar… nu uita să le spui şi că, dincolo de toate diferenţele, toţi Îl iubim şi-L căutăm pe Domnul Iisus Hristos. Spune-le că, deşi ei ne acuză pe noi, ortodocşii, de o abstinenţă exagerată, ei înşişi practică nevoinţe ascetice. Ei postesc mai puţin şi într-un mod mai uşor, dar preoţii lor, spre deosebire de cei ortodocşi, sunt celibatari. Prin urmare, acei colegi ai tăi critică anumite valori, pe care ei înşişi le practică, într-o altă formă. În privinţa diferenţelor dogmatice, într-adevăr, cred că trebuie să fi mai hotărât, ferm în mărturisire, pentru că, dacă vei evita să le arăţi dreapta credinţă, vei fi responsabil înaintea lui Hristos, fiindcă, cunoscând adevărul, i-ai lăsat pe fraţii tăi în rătăcire, în neştiinţă. Îţi sugerez să le explici faptul că, în privinţa învăţăturii "Filioque"(dogma catolică, potrivit căreia Duhul Sfânt ar purcede şi de la Fiul, nu doar de la Tatăl) în Revelaţie(Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie) nu există mărturii potrivit cărora Duhul Sfânt ar purcede de la Fiul. În Sfânta Evanghelie după Ioan se consemnează cuvintele Mântuitorului Hristos: "Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela vă va călăuzi întru tot adevărul"(am citat din memorie, dar voi încerca să găsesc versetul, pentru a ţi-l spune exact). Până în anul 589, toţi creştinii credeau şi mărturiseau purcederea Sfântului Duh doar din Tatăl, iar la sinodul de la Toledo(589), în cadrul căruia regele got arian Recared s-a întors la Ortodoxie, în Crezul Niceo-Constantinopolitan s-a introdus şi termenul "Filioque"("şi de la Fiul", adică Duhul purcede şi de la Fiul), pentru a se sublinia egalitatea dintre Tatăl şi Fiul. Desigur, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, este egal şi consubstanţial cu Tatăl, precum au învăţat Sf. Părinţi de la Sinodul I ecumenic de la Niceea(325), dar atât Fiul, cât şi Duhul Sfânt Îşi au existenţa din Tatăl, nefiindu-I inferiori prin aceasta. Astfel, Fiul Se naşte din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl(doar de la Tatăl), aşa cum mărturisim în Simbolul Credinţei. Mai sunt şi alte argumente pe care le ştiu destul de bine(din mila lui Dumnezeu, sunt studentă la Teologie), dar ieri şi astăzi am avut două zile extrem de încărcate şi mă simt atât de obosită şi derutată, încât sunt aproape sigură că, dacă aş încerca să scriu mai mult, aş începe să formulez erezii. 🙂 Sper că ceea ce ţi-am scris până acum este corect, oricum Domnul să-ţi ajute să mărturiseşti Ortodoxia cu blândeţe, ştiind că interlocutorii tăi sunt creştini, deci coreligionarii tăi. Să nu trădezi dreapta noastră credinţă(Ortodoxia), nici prin cuvinte, nici prin fapte, dar… încearcă să convieţuieşti în mod paşnic cu acei colegi ai tăi care, pentru că au fost botezaţi şi educaţi în romano-catolicism, sunt neinformaţi în privinţa învăţăturii Bisericii ortodoxe. Încearcă să le vorbeşti despre frumuseţea slujbelor noastre, despre adevărurile noastre de credinţă, despre sfinţii noştri şi aprinderea Sfintei Lumini în noaptea de Înviere la Ierusalim, pentru că, dacă vei tăcea, precum spunea Sf. Ioan Gură de Aur, te vei dovedi nemilostiv, lăsându-i pe confraţii tăi creştini să rătăcească, să trăiască în afara unicei Biserici a lui Hristos.
Uite, le-ai mai putea relata faptul că, în Evul Mediu, în timpul unei cruciade, atunci când cruciaţii au reuşit să elibereze Ierusalimul de sub dominaţia musulmană, a avut loc un miracol, ce poate fi considerat o dovadă a prezenţei harului în Biserica noastră ortodoxă. Astfel, romano-catolicii cruciaţi, observând faptul că Lumina Sfântă se aprindea doar în cadrul slujbei oficiate de către patriarhul Ierusalimului(deci, la ortodocşi), au hotărât să le interzică ortodocşilor accesul în biserica Sfântului Mormânt, chiar în noaptea Învierii(de fapt, în ajunul Sfintelor Paşti, atunci când lumina se aprinde singură la rugăciunile credincioşilor), pentru a şti dacă Dumnezeu voieşte să trimită lumina şi la rugăciunile lor. Astfel, creştinii ortodocşi au slujit afară, mai departe de Sfântul Mormânt, iar catolicii au oficiat slujba în biserică. Ce s-a întâmplat? Lumina s-a aprins, dar nu în Sfântul Mormânt, ca în fiecare an, ci afară, acolo unde slujeau credincioşii ortodocşi. Văzând această minune, un musulman care asista la slujba ortodoxă, a crezut imediat în Hristos şi a cerut să fie botezat. Atunci, catolicii, convingându-se că Dumnezeu vrea să aprindă Lumina doar în timpul slujbei ortodoxe, le-au îngăduit creştinilor ortodocşi din Ierusalim să slujească în Biserica Sfântului Mormânt, pentru ca în fiecare an, întreaga lume să se încredinţeze, prin Sfânta Lumină, de adevărul Învierii lui Hristos. Aceasta nu este o legendă, ci un fapt istoric.
O altă idee interesantă, pe care o am acum în minte, este combaterea infailibilităţii papale. Dogma infailibilităţii papale(potrivit căreia Papa, atunci când predică, este infailibil, adică nu poate greşi) poate fi uşor combătută, fiindcă, în mod sigur, doar Dumnezeu este imuabil şi în totalitate liber faţă de păcat. Dacă harul l-ar transforma pe Papa într-o persoană infailibilă(incapabilă de a greşi), ar însemna că l-ar ridica la acelaşi rang cu Hristos, ceea ce cu certitudine nu poate corespunde voii divine. Desigur, Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, vrea să-I urmăm şi să fim desăvârşiţi, dar prin strădaniile noastre(de fapt, prin har, credinţă şi fapte bune), dar nu aşa, fără niciun efort, în mod magic, ca în basme. Este clar că Papa, fiind om asemenea nouă, este capabil de a păcătui. Chiar şi Sf. Apostol Petru, pe care romano-catolicii îl consideră drept primul Papă al Romei, a avut păcate(ştim că… s-a lepădat de trei ori de Hristos). Dacă Domnul l-ar face pe Papa infailibil, ar însemna că i-ar anula libertatea. Aceste argumente împotriva dogmei infailibilităţii papale s-ar putea să fie inexacte, sau chiar incorecte, deoarece nu le-am aflat de la persoane avizate(preoţi, profesori de teologie etc.), ci am încercat să le formulez singură. Oricum, atunci când mă voi simţi mai odihnită şi voi avea mai mult timp la dispoziţie, voi încerca să-ţi scriu argumente mai pertinente şi într-un mod mai coerent.
Dumnezeu să-ţi ajute să mărturiseşti dreapta credinţă, pentru a fi vrednic d Împărăţia Sa!
Doamne ajută, Alexandru!
Laura-optimista
noiembrie 11, 2010 @ 6:13 pm
Alexandru, am găsit versetul, în care se menţionează purcederea Sfântului Duh de la Tatăl: "Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(Ioan15,26). 🙂
Dumnezeu să fie întotdeauna cu tine!
PS Cred că interesul colegilor tăi faţă de religie este un aspect pozitiv, doarece demonstrează faptul că şi ei, asemenea nouă, Îl caută pe Hristos. Ajută-i să creadă corect în El! Domnul să te ajute să mărturiseşti Ortodoxia şi astfel să le fi de folos colegilor tăi!
Alexandru
noiembrie 11, 2010 @ 8:12 pm
Multumesc tuturor pentru argumente.
Saurian ce-am facut sa ma faci nesimtit? Mi-am cerut iertare pentru tot mai sus. Crezi ca faci cinste acestui site cu astfel de "complimente":-? Eu pe cine am jicnit? Imi cer scuze doamnei Cristina, nu stiam ce varsta are, insa pe langa faptul ca nu mi-a dat nici un argument, parca tipa la mine, asa mi se adresa. Si in plus, te rog, Saurian citeste, si vezi daca intelegi ceva, eu am spus ca duhovnicul mi-a spus sa-mi apar religia, tocmai pentru ca eu taceam, nu doream sa supar pe nimeni, iar doamna Cristina imi spune exact contrariul, cum ca nu trebuie sa mai argumentez, in conditiile in care eu va rugam sa ma ajutati cu argumente ca eu nu stiu ce sa spun. Asa ai inteles tu Saurian ca doream sa ma razbun pe colegii mei? Exact ca si doamna Cristina iti dai cu parerea, dar nu e asa cum spuneti voi si ma judecati fara temei. Da, eu stiu ca gresesc, eu nu am intelepciune, o caut, o cer, dar nici nu am primit de la persoane mai "intelepte" un exempu, ci dimpotriva jicniri.
Oricum iti multumesc Saurian pentru sfatul dat dupa critici si jicniri. Chiar il voi lua in seama.
Multumesc tuturor pentru argumente. Diana, intr-adevar cred ca le doresc pentru mine, pentru a ma echilibra si pentru a avea certitudinea ca sunt pe drumul cel bun. Cuvintele tale frumoase m-au convins sa nu ma mai tulbur cand colegii mei ma jicnesc, o sa cred ca primesc o cununa. Si nu mai vreau sa le argumentez lor, vreau doar sa stiu pentru mine, sa vorbesc doar cand imi jicnesc credinta.
Multumesc Laura, esti foarte inteligenta, frumoase argumnete, convingatoare.
As vrea sa am si eu macar un sfert din intelepciunea ta. Bravo tie, si felicitari!
Imi cer iertare tuturor!
Doamne ajuta!
Saurian
noiembrie 11, 2010 @ 8:19 pm
"jignesc" nu "jicnesc"
Dan
noiembrie 11, 2010 @ 8:45 pm
Salut Alexandru. Am vazut de la inceput rugamintea ta dar nu am avut timp sa-ti scriu si abia acum, dupa ce ai primit cateva raspunsuri, m-am gasit si eu sa-ti raspund. Cred ca in primul rand ar trebui sa incepi cu lectiile de catehism. Cuvantul acesta suna oarecum tehnic si un pic de speriat pentru tineri, dar defapt catehism inseamna "scoala de marturisire a dreptei credinte" sub forma de intrebari si raspunsuri scurte si la obiect. Catehismul este baza pe care ne sprijinim credinta.
Spre exemplu, in catehism ni se explica de ce marturisim crezul, pentru ce il marturisim cum il marturisim, si in general ni se explica toate temeiurile credintei noastre. Daca iti vei insusi catehismul ortodox, iti va fi foarte usor sa argumentezi dreapta credinta si sa combati ereziile catolicilor, protestantilor sau a altor culte. Totusi petru combaterea acestora mai trebuie stiuta si un pic de istorie (conjuncturile in care au aparut ereziile, si cum s-au extins/ cum au afectat unitatea credintei)
Sub titlul site-ului acesta ai sa gasesti un tab (o pagina) care se numeste catehism ortodox. Linkurile de acolo te vor trimite pe un site nou unde vei gasi tot ce trebuie sa stii, si cu singuranta vei afla multe dintre intrebarile la care ai dori un raspuns.
Curaj, spor la treaba, si rabdare in indeplinirea dorintei tale.
Iarta-i pe toti cei care crezi ca ti-au gresit cu ceva, caci ti-au vrut binele, chiar daca nu au reusit sa raspunda dupa asteptarile tale. Cu totii suntem supusi greselilor, dar important este sa ne iertam, sa ne ingaduim si sa ne iubim ca fratii.
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 10:01 pm
@ Alexandru
"Cuvintele tale frumoase m-au convins [b]sa nu ma mai tulbur cand colegii mei ma jignesc[/b], o sa cred ca primesc o cununa."
Nu cred ca exista vreun crestin ortodox care sa nu se fi tulburat atunci cand vorbeste cu sectantii sau cu ateii. Noi toti de aici am trecut prin asa ceva Alexandru…si o sa mai trecem:-).
E bine ca ai duhovnic. Dumnezeu sa-ti ajute
Alexandru
noiembrie 11, 2010 @ 10:09 pm
Multumesc Doaman Ana, multumesc Dan, si multumesc Saurian pentru corectie. Omul cat traieste invata.
Doamne ajuta!
Alexandru
noiembrie 11, 2010 @ 10:20 pm
Multumesc Phoenix pentru cuvantul bun si pentru argumente. Scuze ca am uitat sa-ti multumesc mai sus. Ele imi intaresc credintam nadejdea si acum sunt mult mai linistit. Domnul sa va rasplateasca tuturor efortul. Doamna Cristina va rog sa ma iertati, imi pare rau ca am fost dur cum spune doamna Ana.
Domnul sa ne dea intelepciune!
Alexandru - rugaminte de ierta
noiembrie 11, 2010 @ 10:24 pm
Doamna Cristina va rog cand aveti timp sa-mi raspundeti daca ma-ti iertat,ma doare ca v-am suparat.
Phoenix
noiembrie 11, 2010 @ 10:28 pm
@Alexandru: Cu drag.. Hristos sa te intareasca!
@Saurian: Asa este.. nu a spus nimeni ca duhovnicul este infailibil, insa ascultarea de duhovnic da.. este infailibila. Aceea da… Deoarece este bine stiut ca ascultarea de duhovnic inseamna plecarea propriei minti, renuntarea la vointa noastra. Acum depinde si daca parintele este categoric sau doar recomanda.
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 10:38 pm
Bravo Alexandru
@ Alexandru
Acum ai procedat ca un adevarat crestin. Frumos:-).
Dumnezeu sa-ti ajute. Sa tii minte sfantul zilei de azi. [b]E un sfant care o sa-ti vina in ajutor atunci cand ai sa marturisesti credinta: sf Mare Mucenic Mina.[/b] Cauta sa gasesti o carte despre el si sa vezi ce ajutor mare ai sa ai.
Doamne ajuta
Laura-optimista
noiembrie 12, 2010 @ 1:57 pm
Alexandru, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri.
Doamne ajută!
CristinaL
noiembrie 12, 2010 @ 6:14 pm
Doamne ajuta,deoarece am promis ca nu mai spun nimic la acest articol m-am gandit destul de mult daca ar fii bine sau nu sa mai intervin ,nu puteam insa sa nu aduc cateva lamuriri
1Nu cred ca am spus undeva ca as fii suparata pe Alexandru ,nu cred ca trebuia sa creara iertare ,a spus exact ceea ce a gandit …deoarece NU SUNT SUPARATA NU ERA NEVOIE DE A SE CERE IERTARE ,totusi ma bucur ca a reusit cineva sa-l faca sa inteleaga cea ce trebuie facut
2 Nu cred ca am spus undeva ca trebuie sa nu tina seama de ceea ce spune duhovnicul ,am recitit de mai multe ori cea ce am scris ,"eu sunt de parerea ca se poate spune O DATA ,DE DOUA ORI ,DE TREI ORI ",apoi am mai spus "-)eeoarece spui ca ai vorbit cu duhovnicul cred ca te-a povatuit ce trebuie sa spui,cum ,cu ce ocazii si cata blandete ,apoi " tebuie aduse mereu aceste discutii despre relige" (prin mereu eu inteleg nu tot timpul )stiu si eu ca ceea ce-ti spune duhovnicul la spovedanie trebuie faacut totusi cred ca duhovnicul cand te spfatuieste sa faci ceva i-ti explica de ce si cam cum trebuie facut de aceea am spus tot ceea ce am spus
CristinaL
noiembrie 12, 2010 @ 7:09 pm
Nu pot sa inchei fara a sublinia ca i-mi pare foarte rau ca prin ceea ce am scris am adus suparare unor persoane ,mii de scuze tuturor …. As mai avea o rugaminte ,sa mi se spuna pe nume ,nu cred ca este chiar atat de maare diferenta intre cei care scriu aici ,multumesc si Domnul sa ne daruiasca intelepciune si tot ceea ce ne este necesar pentru a reusi sa purtam discutii cat mai utile si lega prieteni frumoase (chiar daca nu ne cunoastem )