Drepţii din vechime aşteptau cu nerăbdare să vadă venirea Ta

20. Din visteria Ta Doamne, din comorile scripturilor Tale, să scoatem numele drepţilor din vechime, care aşteptau cu nerăbdare să vadă venirea Ta.

21.Set acela care a luat locul lui Abel [Fc. 4, 25] semăna cu fiul cel omorât [Abel] ca să tocească sabia adusă de Cain în făptură.

22. Noe i-a văzut desfrânând dintr-odată pe fii lui Dumnezeu [Fc 6, 12] cei feciorelnici; el aștepta cu nerăbdare pe Fiul Cel feciorelnic prin Care se fac feciorelnici cei desfrânați,

23. Cei doi fraţi care l-au acoperit pe Noe [Fc 9, 23] se uitau după Unul-Născut al lui Dumnezeu, să vină şi să acopere goliciunea lui Adam îmbătat de mândrie.

24. Sem şi Iafet cei milostivi se uitau după Fiul Cel milostiv, să vină şi să slobozească pe Canaan din robia păcatului.

25. Melchisedec [Fc 14, 18] Îl aştepta cu nerăbdare pe El; el care-I ţinea locul se uita ca să vadă pe Domnul preoţiei, al Cărui isop a înălbit făpturile.

26. Văzut-a Lot pe sodomiţi cum au răsturnat rânduiala firii [Fc 14, 18]; el se uita după Domnul firii, Care a dat o castitate ce nu stătea în fire.

27. Pe El Îl aştepta cu nerăbdare Aaron, care a văzut că dacă toiagul său a înghiţit şerpii [Iş 7, 12], crucea Lui va înghiţi Şarpele care i-a înghiţit pe Adam şi pe Eva.

28. Văzut-a Moise cum Şarpele spânzurat tămăduia de muşcăturile viperelor [Nm 21, 8]; el aştepta cu nerăbdare să vadă pe Tămăduitorul primei răni a şarpelui.

29. Văzut-a Moise că numai el singur a primit strălucire dumnezeiască [Iş 34, 29]; el aştepta cu nerăbdare să vină Acela Care prin învăţătura Sa să-i facă mulţi pe cei dumnezeieşti.

30. Caleb, iscoada, a venit cu ciorchini agăţaţi în prăjini [Nm 13, 23]; el aştepta cu nerăbdare să vadă Ciorchinele al Cărui vin a mângâiat făpturile.

31. Pe El Îl aştepta cu nerăbdare Isus [Iosua], fiul lui Nun, care întrupa tăria numelui Său; căci dacă a fost cinstit încă prin numele Său, cu atât mai mult avea să fie cinstit prin naşterea Sa!

32. Acel Isus [Iosua], care a cules şi a adus şi el din roade[le pământului făgãduinţei] [Nm 13, 9. 17], aştepta Pomul Vieţii ca să guste roada Celui ce dă viaţă tuturor.

33. Rahab se uita după El, căci dacă ñrul cel roşu a izbăvit-o printr-un simbol de mânie [Ios 2, 18; 6, 17], în simbol ea a gustat realitatea.

34. După El tânjea Ilie; şi pentru că nu L-a văzut pe Fiul pe pământ, şi-a sporit credinţa şi curăţia, ca să urce şi să-L vadă în cer [4 Rg 2, 11].

35. După El se uitau Moise şi Ilie; cel blând [Moise -Nm 12, 3] a urcat din adânc, iar cel zelos [Ilie] a coborât din înalt, şi amândoi L-au văzut pe Fiul în mijlocul lor [Mc 9, 2-8].

36. Ei alcătuiau un simbol al [celei de-a doua] veniri a Lui: Moise s-a făcut preînchipuirea [typos] celor morţi, iar Ilie preînchipuirea [typos] celor vii care îi vor ieşi în întâmpinare în văzduh atunci când va veni.

37. Pentru că morţii au gustat moartea, El îi va învia cei dintâi; iar cei ce n-au fost îngropaţi vor fi răpiţi în întâmpinarea Lui [în văzduh] [1 Tes 4, 16-17].

38. Cine-mi va aduce un sfârşit enumerării drepţilor ce aşteptau cu nerăbdare pe Fiul; gura mea slabă nu poate cuprinde numărul lor.

39. Rugaţi-vă pentru mine, iubiţii mei, să mi se dea încă o dată puterea de a pune în faţă într-un al doilea cuvânt pildele lor, pe cât îmi stă în putinţă.

40. Cine e în stare să laude [după cuviinţă] pe Fiul adevărat Care ne-a răsărit şi pe Care au tânjit să-L vadă în generaţiile lor drepţii?

41. Adam Îl aştepta cu nerăbdare, ñindcă El este Domnul heruvimului [Fc 3, 24], şi numai El putea să-l lase înăuntru să se sălăşluiască sub ramurile Pomului Vieții.

42. Abel tânjea după El aşteptându-L să vină în zilele lui, ca în locul mielului pe care l-a jertfit [Fc 4, 4] să vadă pe Mielul lui Dumnezeu.

43. Eva se uita după El, căci mare era goliciunea/ruşinea femeilor şi numai El putea să le imbrace nu cu frunze [Fc 3, 7], ci cu strălucirea [slavei] pe care o pierduseră.

44. Simbolul turnului pe care l-au zidit cei mulţi [Fc 11, 4] privea după Singurul care [putea] coborî să zidească pe pământ Turnul care duce la cer.

45. Chiar şi arca [lui Noe] cu vieţuitoarele ei privea după Domnul; căci El avea să zidească Sfânta Biserică în care găsesc adăpost sufletele.

46. În zilele lui Peleg pământul a fost împărţit în şaptezeci de limbi [Fc 10, 25]; el aştepta cu nerăbdare pe Cel care avea să împartă prin limbi [de foc – FA 2, 3] pământul între apostolii Săi.

47. Pământul inundat de potop striga în tăcere după Domnul; iar El S-a pogorât şi a deschis Botezul prin care [oamenii] au fost traşi la cer.

48. Set, Enoş şi Cainan au fost numiţi fii ai lui Dumnezeu [Fc 5, 6-10]; ei Îl aşteptau cu nerăbdare pe Fiul lui Dumnezeu pentru că prin milostivire erau fraţii Lui.

49. Aproape o mie de ani a trăit MatusalEm [Fc 5, 27]; el aştepta cu nerăbdare pe Fiul, căci numai El dă moştenire  viaţa ce nu sfârşeşte niciodată.

50. Harul [dumnezeiesc] se ruga pentru ei în chip [într-un simbol] ascuns [Rm 8, 26] ca Domnul lor să vină în generaţiile lor şi să plinească lipsurile lor.

51. Căci Duhul Sfânt se mişca în gândurile lor în tăcere [Rm 8, 26], şi în El ei au văzut pe Mântuitorul după Care tânjeau.

52. Sufletul drepţilor L-a simţit pe Fiul, care e Leacul Vieţii, şi dorea ca El să vină în zilele lor ca să poată gusta dulceata Lui.

53. Enoh tânjea după El şi, fără să-L fi văzut pc Fiul pe pământ, a sporit în credinţă şi dreptate, ca să urce şi să-L vadă în cer [Fc 5, 24].

54. Cine se va arăta nemulţumitor bunătăţii [harului]? Căci darul acela, pe care cei dinainte nu l-au primit cu toată marea lor osteneală, a venit la cei de pe urmă pe degeaba.

55. Chiar şi Lameh se uita după Cel Milostiv să vină să-l mângâie în osteneala sa şi în lucrul mâinilor lui, precum şi în pământul pe care Cel Drept îl blestemase [Fc 5, 29].

56. Lameh l-a văzut însă pe Noe, fiul său, în care se alcătuiseră simbolurile Fiului; în locul Domnului încă departe l-a mângâiat simbolul Lui de aproape.

57. Pe El să-L vadă a tânjit şi Noe, care a gustat ceva din ajutorul Său; dacă [până şi] preînchipuirea Lui a păzit [de moarte] vieţuitoarele, cu cât mai mult nu va izbăvi El sufletele?

58. Pe El Îl aştepta cu nerăbdare Noe, care simţise că prin El arca s-a oprit [pe munte] [Fc 8, 4]; căci dacă [până şi] preînchipuirea Sa a făcut izbăvire în acest chip, cu cât mai mult nu va da izbăvire El atunci prin El Însuşi?

59. În Duhul a simţit Avraam că naşterea Fiului era departe; el şi-a dorit să vadă măcar [de departe] ziua Lui [In 8, 56].

60. Pe El să-L vadă a tânjit Isaac, care a gustat din mântuirea Lui; căci dacă atunci chiar şi semnul Său a adus izbăvire, cu cât mai mult nu va izbăvi El Însuşi prin realitatea Lui?

61. Veghetorii [îngerii – Dn 4, 10. 14] s-au bucurat astăzi, căci Veghetorul a venit ca să ne trezească; cine va dormi în noaptea aceasta în care intreaga făptură veghează?

62. Pentru că Adam a adus prin păcate în făptură soml nu morţii, Veghetorul S-a pogorât ca să ne trezească din amorțirea păcatului.

(Imnele Nașterii și Arătării Domnului, Sfântul Efrem Sirianul, Editura Deisis, Ediția a 2-a, Sibiu, 2010, p. 17-21.)