Duhovnicul, far în întuneric

Ah…cat de frumos e sa fii tanar… Cat de frumoasa este tineretea prin blandetea, credulitatea si naivitatea ei, prin chipul inocent al iubirii, prin zambetele ascunse si lacrimile prefacute in picaturi de roua. Frumoasa este; atunci Domnul ne daruieste un suflet calauzitor, un far in intuneric, un ,,inger” jertfelnic, un prieten duhovnicesc…un indreptator spre Imparatia Cerurilor.

Fara un duhovnic, tanarul nu poate fi calauzit pe calea ce duce spre Mantuire. Sfantul Grigorie Sinaitul ne arata cat de importanta este ascultarea parintelui duhovnic: „ Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie la cer. Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in vistierie necontenit, ridicandu-l spre Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina”.

Pentru mine duhovnicul a fost, este si va ramane in continuare un prieten. Nu orice fel de prieten… Domnul mi-a trimis acest prieten, acest suflet care la fiecare cadere ma ridica si prin fiecare cuvant imi incununeaza sufletul cu coroana nevestejita a Bucuriei celei Adevarate. Mi-a daruit un prieten care imi atinge sufletul si il inaripeaza cu mii de sfaturi folositoare. Cat mi-as dori acest far sa nu inceteze niciodata…Cat as vrea ca si celorlalti tineri Domnul sa le daruiasca un luminator, un indreptator precum mi-a daruit si mie, pacatoasei. Dintr-o oaie ratacita m-a intors pe Calea Imparatiei Sale…

Sa ii cerem Domnului un astfel de dar, cu multa credinta, nadejde si caldura. Sa il laudam si sa-L marim prin rugaciunile noastre…