Atâta duioşie poarta Hristos pentru inima ta
Câtă dragoste şi câtă blândeţe se revărsa din inima Domnului meu, şi numai al meu acum! Cu câtă dragoste te poate învălui Dumnezeu atunci când îi oferi inima ta tinere, da acea inimă care acum probabil e moartă de frică şi plină de spini…!
Până şi tu te temi de ea tinere, dar Hristos o cunoaşte mai bine şi o iubeşte….! Nu are margini ca să îţi arate ce iubire poarta pentru inima ta, pentru tine, care eşti sclipirea inimii Lui….El ţi-a iubit şi îţi iubeşte sufletul tău de dinainte de a te zămisli în pântecele mamei tale, şi cum oare nu-ţi va auzi mereu suspinele inimii tale? Cum nu va coborî El în inima ta cu drag când Tu îl chemi?
Ştii ce e greu în schimb? Să îi oferi inima ta ca să bată în acelaşi ritm că inima Lui….plină de dragoste.
Atâta duioşie poarta Hristos pentru inima ta, încât şi munţii s-ar topi de atâta dulceaţă şi dragoste a privirii Sale. Nici măcar munţii cei stâncoşi nu ar putea să rămână drepţi înaintea unei asemenea priviri. Cum afli totuşi că ceea ce zic eu e adevărat? Uite tinere al meu, când doreşti mereu că inima ta să fie prima, atunci ia-L pe Hristos cu tine, că inima ta să nu te trădeze, ci El să o poarte în mâinile Lui calde pentru că greutăţile ei să dispară ca fumul şi că cenuşa să se risipească în negura nopţii.
Stai în faţa unei icoane şi mângâie Chipul Său blând şi vei simţi inima Lui. Crede-mă că vei dori ca inima ta mereu să bată ca inima Lui, mereu plină de mângâiere, de dragoste. Nu îi vorbi , doar mângâie-L , arată-i dragostea ta, şi vei rămâne mut de uimire că El ţi-a pregătit „cele ascunse ale înţelepciunii Sale!”
Vei simţi cum cele două inimi se unesc. Inima ta şi inima Lui, devin una singură, şi nu îşi închipuie ochi omenesc ce nunta are loc în inima ta şi ce veselie mângâietoare se naşte când privirea ta începe să înţeleagă aşteptarea Mirelui…în miezul nopţii. Acea clipă de aşteptare a Mirelui o vei simţi mereu de atunci, ea va fi permanent cu tine, dar mai vie şi mai fascinantă că niciodată….izvorâtă din veşnicie!
Iată Mirele vine? Şi tu tinere, ce i-ai pregătit?
Iată răspunsul meu: inima mea, săraca, dar parfumată de dragostea Lui cea mare….şi atunci inima mea e mai bogată decât oricare alta, deoarece e îmbrăcată în Lumină!
Dar totuşi tu ce i-ai pregătit?
Pentru cei sceptici şi încă neîncrezători, pregătiţi inima, restul va arăta El, Împăratul, cel ce se îmbracă cu lumină ca şi cu o haină!! El va ara spinii, şi va planta trandafirii dragostei în lutul inimii voastre! Vă spun eu că nu o să mai doriţi nimic, decât să înviaţi permanent….dar aş scrie sute de vorbe, dar tu poate tot sceptic rămâi, sau indiferent, şi totuşi nu uita că inima Lui bate, nu aşteaptă ca tu să Îl iubeşti imediat, dar e gelos tare şi vrea inima ta….şi te doreşte lângă El, e oare de dat cu piciorul unei asemenea oferte??
Poate nu o să te îndrăgosteşti de Mine imediat, pentru că îţi va fi greu să Mă înţelegi, dar lasă-mi inima Ta să îţi desluşesc tainele Împărăţiei Mele, şi lasă-mă să te iubesc!E cea mai arzătoare dorinţă a inimii Mele!!!
(Adrian)
Laura Stifter
noiembrie 3, 2011 @ 1:31 pm
„…dar tu poate tot sceptic rămâi, sau indiferent…”
Nuu, este imposibil să rămână cineva sceptic sau indiferent după citirea acestui articol, chiar cel mai mare păgân de-ar fi! 🙂 Este un text minunat, ca toate articolele scrise de Adrian!
Dumnezeu Cel infinit ni S-a dăruit pe Sine… De aceea, nicio faptă bună a noastră nu poate răsplăti acest dar…
Totuşi – se întreabă Psalmistul – „ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?”
Iar Hristos Dumnezeu răspunde simplu: „Dă-Mi Mie, fiule, inima ta”. El ni S-a dăruit pe Sine! Ce-I putem da în schimb? Propria noastră fiinţă şi viaţă, fiecare gând al nostru, fiecare năzuinţă şi sentiment al sufletelor noastre!
„Pre noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!”
Aşa să ne ajute Dumnezeu!