Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile)

Duminica Floriilor (11 aprilie 2009) este celebrată în Biserici prin săvârşirea Sfântei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, fiind precedată de utrenie şi vecernie. Pentru că este un praznic împărătesc preoţii şi Sfânta Masă se îmbracă în veşminte luminoase. Se citeşte apostolul din Epistola după Filipeni cap.4 versetele de la 4 la 9 şi Ev. după Ioan cap.12, versetele de la 1 la 18.

După învierea lui Lazăr din morţi, mulţi dintre cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. Dar în sinagoga iudeilor se hotă­răşte şi uciderea lui Hristos şi a lui Lazăr. Iisus, deci, fuge şi face loc răutăţii. Iudeii s-au gândit să-L omoare de sărbătoarea Paştilor. Şi cu toate că Iisus avea destul timp să fugă, totuşi a venit cu şase zile înainte de Paşti în Betania, unde era Lazăr cel ce murise. Acolo s-a făcut ospăţ şi a mâncat împreună cu El şi Lazăr. Iar sora lui, Maria, a turnat mir pe picioarele lui Hristos.

A doua zi a trimis pe ucenicii Săi să-I aducă asina şi mânzul ei. Şi, într-adevăr, Cel care are cerul de tron, S-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim. Copiii evreilor, şi ei chiar, aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finic; unii le aruncau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: «Osana, Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel!». Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava lui Hristos.

Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa Iui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururea verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofee, biruitor şi împărat al întregului pământ.

Despre această sărbătoare grăia profetul Zaharia: «Bucură-te, fiica Sionului, iată împăratul tău vine blând, şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug». Iar David spune iarăşi despre copii: «Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă». Când a intrat Iisus în Ierusalim, spune Scriptura, s-a cutremurat tot Ierusalimul. Iar mulţimea, fiind aţâţată de arhierei spre răzbunare, avea de gând să-L omoare. El însă ascun-zându-Se, a dispărut din faţa lor. Când S-a arătat din nou, Ie grăia în pilde.

Prin milostivirea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, fă-ne biruitori asupra patimilor noastre dobitoceşti şi învred-niceşte-ne să vedem şi biruinţa Ta cea lumi­nată asupra morţii, precum şi învierea Ta cea strălucitoare şi de viaţă făcătoare, şi ne miluieşte pe noi. Amin.

(Triod)