Skip to content

10 Comentarii

  1. Ana
    martie 30, 2012 @ 7:58 am

    Sinceritatea ta debordanta ma puna in cumpana. Citeam ce ai scris si parca-mi citeam o parte din viata mea. Cred ca este viata multora dintre noi. Cati pot spune astazi ca au un servici din care pot sa iasa la pensie asa cum au facut parintii nostri?

    Parintii nostri nu au facut nimic special, ci au urmat cu totii ritmul de viata de atunci. Astazi viata noastra nu poate sa aiba ritm decat prin Hristos.

    Cu toate astea serviciul face parte dintr-o realitate dureroasa. Avem sau nu avem nevoie de servici? E si durerea mea caci ma zbat intre bucatele de servici. Probabil gandul merge spre pensie si spre nevoile pe care le avem la batranate. Putem insa sa ne bazam pe pensia pe care-o ne-o v-a da stat care nu are un ritm constant?

    Nu stiu daca a aparut pe OT un reportaj despre o familie din California care se intretine singura fara nici un ajutor de la stat. [b]Tatal impreuna cu 3 copiii adulti acum, care nici unul nu lucreaza la stat si nici la privat ci lucreaza toti cu multa intelepciune pentru intretinerea lor. [/b]Intr-un filmulet reporterul ii spune tatalui ca noi toti depindem de ce se intampla in lume, de cursul petrolului, de bursa, insa [b]el depinde doar de ce vine de sus[/b]. Se referea la soare si ploaie, insa noi ca ortodocsi intelegem lucrurile mai adanc.

    Aici am gasit un filmulet mai nou:
    [url]http://www.cityfarmer.info/2010/12/14/new-video-jules-dervaes-and-his-family-at-their-urban-homestead-in-pasadena-california/[/url]

    Reply

  2. Ana
    martie 30, 2012 @ 8:09 am

    Cand am inceput sa citesc articolul acesta, m-a atras o fraza puternica si la care as fi vrut sa ma opresc:
    [quote]Sunt împlinit pentru că mi-a găsit talantul, am aflat ce a pus Hristos în mine la naştere, şi asta îmi da sens întregii vieţi. [/quote]

    Eram impreuna cu cateva prietene si a venit discutia despre talanti. O prietena trebaluia de zor in bucatarie si pregatea mancare pentru noi si spunea ca ea nici pana acum nu si-a descoperit talantul. Ne uitam la ea cum se misca de rapid prin bucatarie si dintr-o data toti i-am vazut talantul organizatoric acolo in bucatarie. Desigur ca are multi alti talanti, dar activitatea ei era un dar, nu numai o preocupare necesara.

    Cred ca ne uitam la noi comparandu-ne cu altii si poate de aceea nu ne vedem talantii.

    Cred in Dumnezeu, insa inca nu pot spune ca tine, atat de ferm ca stiu ce a pus Hristos in mine la nasterea mea.

    Reply

  3. tudor gabriela
    martie 30, 2012 @ 8:15 am

    E minunat sa iti dai seama care e talantul tau. Eu l-am descoperit, imi place ceea ce fac si stiu ca sunt nascuta pentru asta. Insa realitatea in care traim nu imi da satisfactie totala, atata timp cat nu poti trai din munca ta. Am invatat sa am RABDARE. Dumnezeu poate schimba totul intr-o secunda. Sa nu incetam sa ne rugam!..

    Reply

  4. Claudiu Balan
    martie 30, 2012 @ 8:37 am

    Doamne ajuta Ana!

    Acelaşi lucru mă întreabă şi soţia mea: „Claudiu, eu ce dar am de la Dumnezeu?”
    E adevărat că mulţi dintre noi aşteptăm să avem daruri spectaculoase, artistice, geniale… ne mai întâlnite, dar în realitate nu e aşa.

    Dacă toţi ne-am dori să fim profesori şi medici, cine mai repară maşinile? cine mai construieşte blocuri? cine mai montează chiuvete? cine mai pune gresie şi fainaţă? cine mai conduce autobuzele? Şi a fi mecanic e un dar de la Dumnezeu. Şi a fi gunoier e un dar, sau mai bine zis o menire pe care o dă Hristos omului.

    Ce ne-am face fără gunoieri? Am trăi cu mormane de gunoaie în faţa blocului şi ne-am îmbolnăvi de atâtea infecţii.

    Nici eu nu ştiu care e talantul Iuliei… dar văd cum are grija de creşterea copiilor noştri şi asta e un mare lucru.

    A fi mama e din start un mare talant.

    Eu îi zic adesea că o mamă face mai mult decât un director de companie. O mamă poate creşte un om care poate schimba lumea.

    Rămân mereu în cap cu cuvintele Talitei, când am întrebat-o cum rezistă fără să aibă un prieten (un iubit) şi ea mi-a zis: „Îl am pe Mirele meu, Hristos…”

    Dacă ne-am apropia destul de Dumnezeu n-am mai simţi aşa de multe lipsa unui talant spectaculos… sau a unei meniri mesianice de a schimba lumea… am înţelege că tabloul mare al lumii se formează din multe detalii… şi daca în detaliu lucrurile stau prost atunci şi tabloul va fi urât.

    Reply

  5. Ana
    martie 30, 2012 @ 9:22 am

    [quote]Dacă ne-am apropia destul de Dumnezeu n-am mai simţi aşa de multe lipsa unui talant spectaculos… sau a unei meniri mesianice de a schimba lumea[/quote]

    Suntem atrasi de cei care au facut lucruri marete, spectaculoase. Personal ma uit la cei care lupta pentru viata nenascutului si sunt uimita de daruirea si voluntariatul lor.

    Meseria de mama e adevarat ca intrece orice meserie. Nu exista nici o scoala pentru asa ceva si nici nu se iese la pensie niciodata:). Femeia mama se hraneste cu sustinere din partea familiei si cu rugaciuni, multe rugaciuni. Sunt caderi, insa mai mult urcusuri.

    Energia tineretii are totusi nevoie de exemple, are nevoie sa fie folosita constructiv in ceva folositor mai ales intr-o lume atat de schimbatoare.

    Reply

  6. Albinuta
    martie 30, 2012 @ 9:43 am

    Doamne ajuta ,foarte folositor articol,multumesc Claudiu ,de asemenea foarte folositoare cuvintele scrise de cei care au dorit sa lase un comentariu,cat despre descoperirea talantului…nu stiu inca daca mi-am dat seama sau nu care este cu adevarat talantul pe care sa-l lucrez ,mereu am aceasta intrebare ,tot ceea ce stiu este ca acum nu-mi doresc nimic in plus fara de ce mi-a daruit Dumnezeu,singurul lucru care doresc este sa mai aduc cate o imbunatarire,sa pot sa ma obisnuiesc cu ultimile „schimbari”din viata mea si de ce nu sa pot sa am un pic mai multa incredere in mine si in cei de langa mine

    Reply

  7. Albinuta
    martie 30, 2012 @ 10:08 am

    Cat priveste meseria pe care o avem mi-a placut foarte mult ceea ce a scris Claudiu,intradevar orice meserie este importantasi frumoasa atata timp cat o faci ca pentru Dumnezeu sau cum spunea tata „sa nu trebuiasca sa mai munceasca nimeni dupa tine „,asa cum se stie deocamdata sunt in somaj (sunt sanse sa se redeschida spitalul in regim privat ),daca la inceput am fost un pic cam speriata ,nu stiam cum ne vom descurca ,cu ajutorul lui Dumnezeu si a prietenilor care mereu m-au incurajat(multumesc si celor de pe O.T) ,azi sunt mult mai linistita ,nu credeam ca o sa se intample niciodata aceasta insa acum ma bucur ca am avut o perioada in care am stat mai mult acasa pentru ca am avut prilejul sa „lucrez ” intr-un domeniu unde era intradevar nevoie .

    Reply

  8. rotaru
    martie 30, 2012 @ 12:58 pm

    Foarte frumos articolul, ” am vrea sa schimbam lumea”…cred ca trebuie sa incepem cu noi insine, avem mult de munca incepand cu propria noastra viata, apoi in familia noastra, anturajul nostru (prieteni, colegi de munca..)
    Exemplul vietii noastre este mult mai graitor decat mii de vorbe si sfaturi. Cu atat mai mult in cazul parintilor… in mijlocul familiei,a copiilor. O spun din experienta, sunt mama a 4 copii, iar in unele cazuri cuvintele sunt de prisos.
    Asa cum spunea parintele Arsenie Boca:” cand nu mai poti vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei”.
    La ceea ce spunea Albinuta in privinta somajului, sunt in aceeasi situatie, dar si pentru mine a fost si este inca o perioada cu mult folos sufletesc, (mai mult timp pentru lectura, rugaciune), iar Dumnezeu poarta de grija tuturor, nu ne da mai mult decat putem noi duce.
    Doamne ajuta!

    Reply

  9. Ana
    martie 30, 2012 @ 1:19 pm

    Albinuta si Magda ce frumos ati scris. Si eu sunt in somaj si am mai mult timp pentru rugaciune, mai mult timp pentru educarea copiilor si mai ales pentru a fi cu ei. Cand eram ocupata si mereu obosita cu serviciul, aproape ca nu ma puteam concentra la ei. Ca si tine Magda, ajung sa corbesc cu Dumnezeu despre copiii, caci sunt clipe cand nu se poate altfel. Ce minunat ca ai 4 copiii. Ferice de tine.

    Reply

  10. Ana
    martie 30, 2012 @ 1:25 pm

    Mai devreme am adaugat un film despre o familie care se descurca doar cu ceea ce produc in gradina lor. Pe blogul Dulce Casa azi am vazut o recomandare de film legata de acelasi subiect. [url]http://backtoedenfilm.com/[/url]
    Merita vizionat mai ales ca se vorbeste atat de mult despre legatura omului cu Dumnezeu, despre ajutorul primit in lucrarea pamantului. Nu cred ca cel care da atatea exemple din Biblie este ortodox, insa ceea ce spune si face este de folos. Mi-ar place sa vad un astfel de film facut de ortodocsi. Cred ca ar fi strasnic sa-i vedem pe taranii nostri povestind despre munca lor cu pamantul.

    Claudiu, cred ca sunt offline. Poate ar trebui deschis alt subiect sau mutat la alt topic.

    Doamne ajuta

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *