Uneori cred că Dumnezeu alege următoarea carte pe care s-o citesc

Acum câteva săptămâni m-am întâlnit cu Adi, un prieten de al nostru, întors din Canada împreună cu familia, unde a stat timp de patru ani. Întoarcerea lui are la bază motive legate de credinţa în Dumnezeu şi dorul de părinţi, prieteni şi familie. Era a treia oară când ne întâlneam şi de data aceasta am avut mai mult timp să vorbim. Ce mi-a plăcut la el şi mi-a rămas în minte este încrederea lui fermă că toată viaţa noastră este în mâna lui Dumnezeu la modul absolut, şi indiferent ce vrem şi ce ne dorim noi, totul se întâmplă doar prin bunăvoinţa şi îngăduinţa lui Dumnezeu. Şi eu cred în Dumnezeu dar nu am ajuns încă să cred că în toate aspectele vieţii, Domnul aşează lucrurile pentru noi, ci cred, greşit probabil, că mare parte din prezentul și viitorul meu e o consecință a alegerilor mele.

Dar astăzi mi s-a întâmplat ceva ce m-a mirat. Mi-aduc aminte că acum ceva vreme mi-a trecut prin minte ideea că Dumnezeu rânduieşte mereu ce cărţi să-mi cadă în mână, fie cumpărându-le, fie primindu-le de la alte persoane, sau recomandându-mi-le părintele duhovnic. Astăzi m-am convins şi mai mult de acest lucru.

Când m-am aşezat în pat am zis că vreau să citesc ceva… Pe noptieră am 7 cărţi pe care le-am cumpărat în ultima vreme şi aşteaptă să fie citite. Le-am început pe toate şi n-am terminat niciuna. Una din cărţi este scrisă de Pr. prof. Constantin Coman şi se numeşte „Prin fereastra Bisericii”, publicată de Editura Bizantină, şi conţine articole pe care părintele le-a scris de-a lungul timpului în Revista Vestitorul Ortodoxiei. Acum câteva zile am ajuns la pagina 99 la articolul intitulat „Limitele libertăţii sau dreptul de a batjocori pe celălalt” în care părintele porneşte în argumentarea libertăţii individului de la un pasaj al Sfântului Apostol Pavel din Epistola Întâi către Corinteni:

„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (1 Co, 6, 12)

Acest verset mi-a rămas în minte şi chiar hotărâsem în sinea mea să-l public pe site, având în vedere că în actualele traduceri în limba română ale Sfintei Scripturi, aprobate de Sfântul Sinod, este tradus greşit, traducerea corectă fiind: „Toate îmi stau în putere, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi stau în putere, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”

Acum o oră am ales spre citire, din cele şapte disponibile, cartea „Corupţia spirituală” care este alcătuită din texte social-teologice ale IPS Bartolomeu Anania. E o carte publicată recent şi am găsit-o şi la un preţ foarte mic, de 6,9 lei, primele 1000 de exemplare fiind sponsorizate.

Sunt la pagina 103 şi citesc discursului Mitropolitului Bartolomeu ţinut la Casa Studenţilor din Bucureşti care avea ca temă „Jertfa tinerilor din decembrie ’89 şi ispitele societăţii postdecembriste”. Inevitabil Înaltpreasfinţia Sa a ajuns să discute despre libertate, pe care a privit-o din patru unghiuri: libertatea ontologică, individuală, morală şi teologică.

Când a ajuns la libertatea morală a mărturisit auditoriului că „întâmplător”, înainte de această conferinţă, i-a căzut în mâini Revista Vestitorul Ortodoxiei în care a citit un articol legat de libertate. Care articol de cine credeţi că era scris?

Aţi ghicit! De Părintele Constantin Coman. Articolul se numea „Libertatea şi limitele ei”.

Ba mai mult părintele Coman se afla în sală la acea conferinţă şi Mitropolitul Bartolomeu îl salută şi „îşi cere scuze” că îl citează.

Conferinţa avea loc în 1998 iar articolul din cartea părintelui Coman are ca dată anul 2006. Cu siguranţă articolul din 2006 are la baza studiul exegetic al părintele Coman publicat în 1998 în aceeaşi Revistă. De altfel ambele pleacă la drum de la acelaşi verset, reamintit în mod expres şi de IPS Bartolomeu Anania.

Pentru mine acest lucru e o mică minune… să citesc cum într-una din carțile mele de pe noptieră IPS Bartolomeu amintește de un articol al pr. Coman, și în altă carte, tot de pe noptieră, să găsesc acel articol. E un mod minunat prin care observ cât de legaţi suntem unii de alţii, cât de mult ne influenţăm reciproc, cât de mică e lumea în definitiv.

Observ, defapt, o logică în cărţile care-mi ajung în mână şi sunt convins că Dumnezeu ştie foarte bine ce-mi lipseşte, ce-mi trebuie ca să mă vindec și să mă maturizez duhovniceşte şi ce autori mă pot ajuta în direcţia aceasta.

Cu siguranţă mai sunt multe legături tainice între cele 7 cărţi de pe noptiera mea,pe  care eu nu le voi afla niciodată dar pe care numai Dumnezeu le ştie.

Aşa se întâmplă de fapt şi cu persoanele pe care le întâlnim zilnic, şi cu lucrurile care ni se întâmplă secundă de secundă. Totul are o logică, totul se leagă, nimic nu e la întâmplare… din toate am putea trage o învăţătură.

De fapt asta e lucrarea tainică a lui Dumnezeu, marile Lui secrete, care se descoperă oamenilor cu viaţă sfântă, dar nici lor în totalitate, ci parţial. Iar nouă, celor păcătoși ne rămân să ne îndestulăm cu fărămiturile tainelor acestei lumi. Și asta nu pentru că Hristos ar fi zgârcit ci pentru că noi poftim altceva.

Vă recomand cu drag ambele cărți pe care le-am amintit în acest articol. Sunt de folos duhovnicesc.

(Claudiu)