Dumnezeu ca antrenor-judecător în meciul vieţii

Pentru cei care cred că Dumnezeu este acolo sus şi stă în treaba Lui, fără să ne deranjeze, ar trebui să citească Vechiul Testament. Istoria poporului Israel, relatată în prima parte a Sfintei Scripturi, testamentul cel vechi încheiat de Dumnezeu cu Moise pe Muntele Sinai, este plină de mărturii în care Dumnezeu participă la viaţa poporului Său în mod activ, sesizabil, intervenind prompt oricând problemele o impuneau.

Dacă vă e frică că lumea în care trăim este de capul ei şi că nimeni nu ne poartă de grijă atunci încercaţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu din Vechiul Testament. Veţi fi surprinşi să vedeţi cât de mult participă Dumnezeu la viaţa oamenilor. Şi ca să întăresc această afirmaţie vă reamintesc ce a spus Mântuitorul Hristos:

„Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Lc. 12, 6-7)

Totul este gestionat foarte minuţios de Dumnezeu. Nimic nu e la întâmplare. El e la curent cu tot ce se întâmplă, ştie cauza fiecărui efect, preconizează alegerile noastre, ştie gândurile cele mai ascunse ale celor mai mari criminali, cunoaşte inima celor blânzi şi nimic nu-L ia prin surprindere. E mereu gata să contracareze şi să diminueze efectul faptelor rele ale oamenilor, şi pregătit întotdeauna să dea putere faptelor bune.

Dumnezeu este un antrenor-jucător, dar paradoxal deşi pare că stă mereu pe margine şi dă numai sfaturi, totuşi El este totdeauna în teren. Sfaturile Lui date prin apostoli, prin episcopi, preoţi şi prin toţi sfinţii Bisericii sunt sfaturi din teren, de la faţa locului. Hristos cunoaşte foarte bine starea lumii de astăzi şi starea mentală a fiecărui om şi datorită acestui lucru ştie clar ce sfaturi să ne dea. Poruncile lui sunt mereu actuale, şi mereu actualizate de slujitoriii Bisericii.

Ca să vedem şi mai clar acest lucru am ales un pasaj din Vechiul Testament în care Dumnezeu vorbeşte cu Moise spunând:

“Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi arăta mulţimea semnelor Mele şi a minunilor Mele în pământul Egiptului. Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi voi scoate oştirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, cu mare izbândă. Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului şi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul”. (Is. 7, 3-5)

Planul era astfel: Moise şi Aaron să meargă la Faraon, conducătorul Egiptului, şi să-l roage să elibereze pe toţi israelitenii, care-şi vor căuta alt teritoriu unde să locuiască. Domnul îi spune lui Moise că va învârtoşa inima lui Faraon astfel încât acesta să refuze eliberarea poporului lui Israel. Ca urmare a refuzului Dumnezeu va pedepsi întreg Egiptul cu diferite plăgi (boli, necazuri). După fiecare plagă dată,  Moise şi Aaron reînnoiau rugămintea eliberarii de sub sclavie, cu gândul că Faraon s-a speriat de pedeapsa trimisă anterior de Dumnezeu.

Dar Dumnezeu a promis că va învârtoşa inima lui Faraon astfel încât să nu-i elibereze pe evrei până când El nu-şi va arăta toate minunile şi semnele Lui, culminând cu trecerea prin Marea Roşie.

E foarte interesant de observat că, la prima vedere, Dumnezeu pare a trece peste voinţa lui Faraon şi că ii impune un anumit comportament. Se pare că dacă El n-ar fi intervenit Faraon i-ar fi eliberat de prima dată pe evrei, fără a se ajunge la atâtea plăgi, necazuri şi conflicte.

Sfinţii Părinţi ne spun că noi oamenii putem înţelege raţiunile de a fi ale lumii create doar cu ajutorului lui Dumnezeu, Cel care a creat totul. Tainele creaţiei pot fi desluşite doar prin colaborarea cu Duhul Sfânt. Dumnezeu descoperă înţelesurile tainice ale lumii fiecărui om în parte, în funcţie de posibilitatea fiecăruia de înţelegere şi de deschiderea pe care o avem faţă de El.

Toate inspiraţia, toată creativitatea, toate înţelesurile desluşite de mintea umană sunt oferite de Dumnezeu oamenilor prin descoperire, în dar. N-am putea înţelege nimic din ceea ce este în jurul nostru dacă Hristos n-ar participa cu noi la procesul cognitiv. Fără Dumnezeu omul n-ar putea nici respira, nici gândi.

Astfel alegerile noastre sunt efecte ale felului în care noi înţelegem ceea ce se întâmplă cu noi şi cu cei din jur. Dacă înţelegem greşit sau avem informaţii incomplete despre situaţiile de viaţa la care participăm, atunci vom face alegeri greşite.

Dumnezeu nu a trecut peste voinţa lui Faraon, nu i-a impus un comportament în mod obligatoriu, ci a refuzat să-i dea toate informaţiile asupra situaţiei. Din acest motiv Faraon a luat decizii greşite.

Astfel expresia „Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon” se traduce acam aşa: „Eu voi refuza să-i explic lui Faraon tot ce se întâmplă, îl voi lăsa singur să facă alegeri după capul lui, după setea de putere care il stăpaneşte”.

Decizia de a nu interveni în procesul congnitiv al lui Faraon, este o decizie prin care Domnul urmăreşte realizarea un scop mult mai înalt. Învârtoşându-i inima lui Faraon, Dumnezeu face unele dintre cele mai mari minuni văzute vreodată pe pământ, şi îşi continuă planul de mântuire a lumii aşa cum a fost gândit de la început.

Astăzi se întâmplă acelaşi lucru, Dumnezeu descopera unora mai mult, altora mai puţin, fiecăruia după inima lui, astfel încât să-şi ducă la capăt planul de mântuire a întregii lumi, fără să treacă peste voinţa liberă a nimănui.

Cu cât eşti mai apropiat de Dumnezeu cu atât îţi descoperă mai multe informaţii, Cu cât afli mai multe cu atât îţi dai seama că planul gândit de Dumnezeu cu fiecare om în parte este unul foarte înţelept. Cu cât eşti mai departe, cu atât consideri că planu lui Dumnezeu e greşit, sau chiar că nu există.

(Claudiu)