Dumnezeu, aşa cum îl cunosc eu
Eu îl ştiu pe Dumnezeu că este bun, pentru că nu m-a pedepsit prea tare niciodată. Îl ştiu că e răbdător, pentru că nu m-a pedepsit după ce am greşit, ci m-a aşteptat să-mi cer iertare. Îl ştiu pe Dumnezeu că ne iubeşte, pentru că i-am cerut atâtea lucruri şi mi le-a dat. Îl ştiu pe Dumnezeu că e ca un Părinte, căci deşi i-am cerut multe, mi-a dat întotdeauna numai ce a fost bun şi ce am avut nevoie.
Îl ştiu pe Dumnezeu că e darnic, pentru că întotdeauna mi-a oferit mai mult decât am cerut. Îl cunosc pe Dumnezeu, căci l-am simţit de multe ori cum m-a păzit de rele, cum m-a ferit să mi se-ntâmple ceva. Îl ştiu pe Dumnezeu că e milostiv căci şi atunci când m-a pedepsit am simţit-o ca pe o mângâiere.
Îl ştiu pe Dumnezeu că văd cum îmi conduce viaţa spre ce e mai bine. Îl ştiu pe Dumnezeu că se supără, când sunt egoist, când mă gândesc numai la mine, dar mai ales se supără când sunt rău cu alţii.
Îl ştiu pe Dumnezeu că se bucură când îi ajut pe alţii , căci îmi dă şi mie din bucuria Lui.
El mă temperează, El mă face să fiu echilibrat, El mi-aduce aminte să fiu bun, El mă încurajează, El mi-a dat toţi prietenii şi familia, El mă ajută să-mi împlinesc visul de a fi preot. El ne-a dăruit un copilaş minunat, El ne ajută în fiecare zi.
El e sănătatea mea, căci n-am fost niciodată în spital, El e isteţimea mea căci fără El n-aş înţelege nimic, El e liniştea mea căci de la El am cea mai mare bucurie, El e speranţa mea că va fi bine, oricât de rău ar fi…
El e cam totul pentru noi !
Voi cum îl cunoaşteţi pe Dumnezeu ?
(Claudiu Balan)
diana
septembrie 8, 2008 @ 12:37 pm
Eu… cunosc pe Dumnezeu Cel cu inima de Tata, ca pururea ma primeste la sanul Lui ori de cate ori ma intorc catre El. Il stiu pe Dumnezeu Cel Multmilosard ca varsa mila Lui peste nevrednica mea inima. Il stiu pe Dumnezeu Cel smerit care ne priveste prin ochii sarmanilor, ai orfanilor, ai vaduvelor. Il stiu pe Dumnezeu curat si bland.
Si totusi, Il cunosc atat de putin, Il cuprind atat de putin pe Cel Necuprins, Il ating atat de rar pe Cel Neatins…
Balan Claudiu
septembrie 8, 2008 @ 4:43 pm
Eu îl supar prea des pe Dumnezeu. Deşi fac pacate întotdeauna, deşi cad mereu şi mereu în atâtea răutăţi totuşi El e primul care-mi întinde mâna, imediat după ce am căzut, El e primul care vrea să mă-ndrept, prin mustrările de conştiinţă care mi le dă, prin supărări, prin nereuşite, dar şi prin ajutor, mângâieri şi iertare.
gabriela
ianuarie 18, 2010 @ 7:59 pm
Eu il cunosc pe Dumnezeu ca prieten, cel mai bun prieten, singurul prieten in care am incredere, singurul caruia ii ”permit” sa ma certe, dar Caruia ii cer sa ma ierte, pentru ca stiu ca El ma iubeste mult mai mult decat Il iubesc eu pe El. El e Prietenul pe umarul caruia pot sa plang, dar care imi reda mereu zambetul si imi pune in suflet bucuria. El niciodata nu ma lasa la nevoie. Iar eu…ca o nerecunoscatoare, uit adeseori sa-I multumesc, sa-L laud, sa-L vizitez in casa Sa -Biserica. Dar El inca ma iarta…pentru ca ma iubeste.Atat de mult ma iubeste, ca indura indiferenta mea..
eln
ianuarie 18, 2010 @ 11:11 pm
Nu pot sa inteleg iubirea cu care m-a iubit si ma iubeste Dumnezeu.Cred din tot sufletul ca ma iubeste pentru ca stiu ca ii iubeste pe toti oamenii.Stiu ca ma iubeste pentru as fi fost cu mult mai rau decat sunt acum sau nu as mai fi fost de loc, ca nu as fi avut ce am acum ,ca nu L-as fi intalnit niciodata, nu as fi fost crestin-ortdoxa, nu as fi intalnit niciodata oamenii buni si credinciosi care m-au invatat sa fiu mai buna,oamenii care m-au ajutat,care s-au aplecat spre mine ,care au vorbit cu mine, atatea lucruri si momente in care m-am simtit bine ca sunt cu Dumnezeu, in Casa Lui, printre oamenii Lui, nevazand mult timp minciuna in care traiam,minciuna vietii mele…Cel mai mult acum imi amintesc suferinta, ca la mine totul e foarte greu, mereu pe drumul gresit, mereu fara nici un rost,mereu ultimul om,cazut si neputincios,care priveste la ceilalti ca sunt oameni.Nu inteleg Voia Lui , nu inteleg unde Vrea sa ajung, nu inteleg iubirea…inteleg ca sunt total nepotrivita pentru drumul alaturi de El
………………………………………………………………..
Ce este iubirea
Ce este iubirea lui Dumnezeu
george
februarie 4, 2010 @ 10:50 pm
cand eram copil umblam des la biserica chiar vroiam sa devin popa,dar inaintand in viata increderea mea fata de El a disparut am inceput chiar sa il urasc si sa il injur….(mie teama de mine)
somebody
februarie 18, 2010 @ 4:03 pm
@George
Indraznesc sa-ti scriu cateva cuvinte ale Maicii Siluana legata de problema cu care te lupti…
„Inima ta, copil drag, e rãnitã, e plinã de rele. Nu mã refer doar la relele pe care le-ai fãcut tu, ci si la cele care ti s-au fãcut. Inima ta e rãnitã, de vreme ce strigã încã a hulã. Inima ta e rãnita, de vreme ce nu tresare a recunoastere în prezenta Celui Bun!
Acum ai nevoie de cineva cãruia sã-i tot arãti ce e in inima ta si sã curãtiti împreunã acea zgurã de durere si nedumerire, pentru a începe iarãsi sã simti …”
Cea mai indicata persoana pt.a-ti deschide sufletul este duhovnicul; gaseste un preot in care sa ai incredere si caruia sa simti ca-i poti spune orice si fa o spovedanie generala, spunand nu numai pacatele,dar si toate lucrurile care te-au durut si care te-au ranit de-a lungul timpului. Cere sfat si ai incredere ca Dumnezeu va pune in gura parintelui sfatul de care ai nevoie!
Nu Dumnezeu este Cel pe care Il urasti; inima ta, constient sau inconstient, e inca plina de dureri nevindecate, de resentimennte,datorate lipsei de iertare. Trebuie sa inveti sa ierti cu ajutorul Domnului, dar pentru asta e nevoie ca tu insuti ca accepti tot ce ti s-a intamplat,tot ceea ce ai facut,si nu in ultimul rand, sa ceri ajutor.
Faptul ca spui ca ti-e teama de tine e bine; inseamna ca realizezi faptul ca acele ganduri sau sentimente sunt rele. Ele nici macar nu sunt ale tale, ci ale vrasmasului care ti le insufla si apoi te face sa crezi ca iti apartin.
Nu ramane in suferinta aceasta! Inima ta inseteaza dupa Bucuria cea Sfanta!