Dumnezeu nu caută să-ți satisfacă mofturile, ci caută îndreptarea ta

Relaţia tată-fiică îmi explică multe înţelesuri ale poruncilor lui Dumnezeu, pentru că şi eu sunt un fiu în faţa lui Dumnezeu Tatăl.

Paradoxal, Dumnezeu a creat lumea înţelept, în așa fel încât eu mă raportez faţă de fiica mea că tată, dând sfaturi, porunci şi poveţe, arătându-i grijă şi iubire, iar faţă de Dumnezeu ca fiu, ascultând şi acceptând poruncile Lui, și beneficiind de o grijă continuă. Faţă de Sofia, fetiţa noastră cea mare, mă arăt a fi experimentat, înţelept şi plin de sfaturi bune iar în faţa lui Dumnezeu sunt un mare păcătos, un om ce nu ştie nimic, un copil ce aşteaptă blând povăţuirea şi grija părintelui.

Acest dublu rol de tată-fiu mă ajută să înaintez în ambele posturi, devenind un tată mai bun dar și un fiu mai înțelept.

Ieri, în parc, Sofia m-a supărat pentru că a refuzat să-i dea bicicleta unui băieţel şi a început să plângă. Deşi eu şi soţia am încercat să-i explicăm, ea tot supărată a rămas. I-am explicat că nu este frumos ceea ce face, că trebuie să-i iubească pe toţi copiii şi să împartă cu ei jucăriile pe care le are, pentru că şi ea la rându-i s-a jucat de atâtea ori cu jucăriile altora. Am rămas supărat pe ea până acasă pentru a conștientiza greșeala pe care a făcut-o. După ceva timp ea mă întreabă: „Tati îți place rochița mea?”

Supărat, i-am explicat că pe mine nu mă interesează în primul rând cum se îmbracă ci mă interesează în mod special cum se comportă, acesta e motivul pentru care ne rugăm în fiecare zi la Dumnezeu, mergem la biserică în fiecare duminică şi sărbătoare, ne împărtăşim des cu Trupul şi Sângele Domnului… pentru ca să învăţăm să ne iubim unii pe alţii.

I-am spus că scopul educaţiei pe care i-o oferim nu este de a-i cumpăra hăinuţe cât mai frumoase, dulciuri cât mai bune şi jucării alese, deşi ea şi le doreşte pe toate acestea, ci e de a deveni om, creştin adevărat, demn de numele lui Hristos.

Deşi îmi stă în putere să-i ofer tot ce vrea, nu i le voi oferi până ce nu va învăţa să iubească. Sau mai bine spus, mă voi concentra în primul rând pe caracterul și sufletul ei și abia apoi îi voi face mofturile.

Explicându-i acest lucruri mi-a trecut prin minte un cuvânt al Domnului Hristos. Îl puteți vedea în textul de mai jos, accentuat prin îngroșare.

„Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6, 31-34)

Am redat mai multe versete ca să puteți înțelege contextul în care a spus Mântuitorul acel lucru.

Dacă eu, că tata păcătos vreau să ofer fiicei mele tot ce este mai bun şi mă feresc să-i fac toate mofturile pentru a nu se vatămă sufleteşte, e de la sine înțeles că Dumnezeu, Unul Sfânt, va face același lucru cu noi, fii Săi, ba va fi și mai râvnitor în a-și duce la bun sfârșit acest plan.

Noi vrem distracții, plăceri, bani, averi, lux, putete, faimă, și multe altele, și ne așteptăm ca Dumnezeu să ni le dea, ba uneori chiar i le cerem special la rugăciune. Alteori ne supărăm că nu le avem și alții le au. Dar Dumnezeu nu ni le va da decât atunci când pornim pe calea cea bună a iubirii de aproapele, pe calea pocăinței, a lăsării păcatelor, a îndreptării noastre sufletești. 

Dacă eu nu-i fac Sofiei toate mofturile pentru a nu deveni un copil obraznic și răsfățat, cum oare să cred că Dumnezeu mi le va face mie? Nu voi deveni și eu la fel de obraznic și plin de mine? Scopul lui Dumnezeu este unul foarte clar: îndreptarea păcătosului, nu umplerea lui de bani și traiul lui într-o viață plină de plăceri egoiste.

Îmi place mult și acest termen: adăuga. Deci căutănd mai întâi împărăția cerurilor și dreptatea Lui, toate acestea, menționate în versetul 31 din capitolul 6 (mâncarea, băutura și hainele) ni se vor adăuga.Termenul denotă o importanță secundară, ca și cum ele n-ar fi strict necesare. De fapt înainte de căderea în păcat, Adam și Eva nu aveau nevoie de niciuna din cele trei, și după moarte și noi vom învia și nu vom mai avea nevoie de ele, căci vom fi săturați și îmbrăcați de harul Duhului Sfânt.

Sărac fiind și necăjit, ar trebui mai întâi să mă îngrijesc să fiu cinstit, bine-credincios, cuviincios, milostiv, iertător, blând, rugător, și cu siguranță vor veni și cele care-mi lipsesc. De fapt, când începi să guști din bunătatea acestor virtuți, începi să treci pe plan secundar mâncarea, băutura și hainele.

Și mai e un lucru: abia când ai început să mergi pe calea poruncilor lui Dumnezeu, abia atunci știi ce să faci cu cele pe care Dumnezeu le adaugă în viața ta. Atunci ești mai înfrânat, mai înțelept, mai milostiv, și cele pe care ți le dă Hristos din belșug le dai și tu altora mai departe, ca nu cumva cei din jurul tău să sufere și tu să te simți bine în mod egoist.

În concluzie, dacă vă întrebați de ce Dumnezeu întârzie să vă dea cele materiale, gândiți-vă mai întâi dacă sunteți cu adevărat în căutarea Împărăției Cerurilor și a dreptății lui Dumnezeu, sau vă este gândul mai întâi la cele lumești.

(Claudiu)