Dumnezeu nu se descoperă în zgomot, Dumnezeu se descoperă în tăcere
Liniştea domneşte în micuţa cameră iar mireasma dulce face sufletul să tresară. Paşi mărunţi se aud din ce în ce mai tare. Cineva bate la uşă.
– Intră! Zice o voce în care se evidenţia tăria sufletului şi, totodată, o blândeţe duioasă.
Uşa se deschide, permiţându-i bărbatului cu ochi negri să intre în cameră.
– Binecuvântaţi, părinte!
– Domnul să te binecuvânteze!
Vocea părintelui îl uimeşte pe bărbat, acesta uitând motivul pentru care venise.
– Ia loc! Se aude aceeaşi voce caldă şi fermă.
Bărbatul îl ascultă şi, după câteva secunde în care s-a gândit cum să înceapă discuţia, îndrăzneşte:
– Părinte, o întrebare îmi încearcă sufletul şi nu găsesc răspunsul: de ce ne simţim adesea atât de singuri?
– Băiete… omul nici când e singur, nu e singur.
– Nu înţeleg…
– Dacă ai putea vedea cu ochii sufletului, dacă ai putea vedea. Dacă am fi conştienţi în fiecare clipă că Dumnezeu este lângă noi, nu ne-am mai simţi singuri, nu am mai vorbi fără rost, iar întreaga supărare ar dispărea într-o clipă.
Bărbatul, înţelegând acum sensul cuvintelor spuse de părinte, îşi pleacă, ruşinat, capul.
– Şi totuşi… ne simţim singuri, iar această singurătate e apăsătoare de multe ori.
– În singurătate îţi poţi descoperi sufletul, îţi poţi face un bilanţ al faptelor. Dumnezeu nu se descoperă în zgomot, Dumnezeu se descoperă în tăcere. Învaţă să asculţi tăcerea!
– Băiete drag, singur te simţi când nu cunoşti adevăratul sens al vieţii, când te complaci în lucrurile mărunte ale lumii efemere. Nu aceasta este adevărata viaţă! Ea nu este plină de zgomote, ură, vorbe goale… ea este plină de o tăcere sfântă, de pace, de iubire.
– Învaţă să taci atunci când e nevoie şi nu vorbi niciodată fără a te gândi înainte, pentru a nu-ţi regreta mai apoi cuvintele. Este un timp când trebuie să râzi, un timp când trebuie să plângi, este un timp când trebuie să vorbeşti şi un timp când trebuie să taci. Fă-le pe toate la timpul lor!
– Trăieşte în simplitatea inimii, hrăneşte-te cu bunătate şi întăreşte-te cu iubire. Nu este simplu să trăieşti, dar este esenţial să trăieşti bine: în adevăr, nu în minciună, în iubire, nu în ură. Întotdeauna unde vei merge, lasă în urma ta o vorbă bună, un zâmbet cald, o amintire frumoasă. Numai un suflet curat poate atrage alte suflete!
– Să nu uiţi niciodată cine eşti, de unde vii şi unde te îndrepţi, să nu uiţi niciodată de Dumnezeu, iar atunci singurătatea nu are ce caută în inima ta!
(Mihaela Gligan)
Boitos
februarie 20, 2014 @ 11:46 am
Multumim , Mihaela.
Ca de obicei ne incanti cu povestioare frumoase care ne fac sa zambim.
Iti trimit un zambet larg.
mihaela G
februarie 20, 2014 @ 12:03 pm
Multumesc, Simona. Va imbratisez pe toti, cu drag