Dumnezeu eşti chiar tu!

Eram în Madrid şi mergeam pe strădă şi deodată văd un panou publicitar mare pe care era o fata îmbrăcată în blugi stând într-o poziţie oarecum provocatoare şi lângă scria: „A Lee is you”. Blugii pe care-i purta acea femeie erau marca Lee iar mesajul reclamei este cam aşa: „Tu eşti un Lee!” sau „Blugii Lee sunt de fapt o parte din tine” sau „Marca Lee eşti chiar tu”.

Nu e singurul mesaj de acest gen, sunt foarte multe, şi toate provin din strategii psihologice de marketing care urmăresc transmiterea unui mesaj subliminal, unui înţeles ascuns. Vom discuta despre asta puţin mai târziu. Aş vrea să vă mai amintesc alte câteva reclame cu acelaşi mesaj:

Campania de promovare a postului de radio ZU: „Zu is you!”
Sloganul companiei de telefonie mobilă Cosmote pentru noua sa imagine: „Lumea noastră eşti tu!”
Campania de promovare a magazinului de haine Bonprix: „Bon Prix it’s me!”
Sloganul băuturii Gatorade: „Gatorade is it in you!”
Sloganului firmei de asigurări Eureko: „Despre tine, despre încredere”

Exemplele pot continua, dar cred că aţi înţeles ideea. Toate sloganurile de mai sus au acelaşi mesaj, aproape identic, şi urmăresc acelaşi lucru: o poziţionarea pozitivă a brandului lor în mintea noastră, o identificare a personalității noastre în brandul cu pricina.

Înainte de a comenta aceste sloganuri vreau să vă spun care este părerea mea despre publicitate şi promovarea produselor şi serviciilor în general. Majoritatea covârşitoare a reclamelor mint, creând iluzii, jucându-se cu percepţiile noastre, amestecând sentimentele şi dorinţele noastre cu caracteristicile produselor pe care le vând. Reclamele mint parţial, pentru că dacă ar minţi în totalitate nu ar mai vinde nimic. Amestecarea minciunii cu adevărul este cea mai bună tactică la care apelează. Dacă i-am acuza în mod direct de acest lucru ar da vina simplu pe diferenţa de percepţia a oamenilor şi pe subiectivitatea înţelegerii mesajelor publicitare. În general sunt foarte atent la mesajele pe care firmele le transmit pentru că încerc să-mi dau seama dacă au intenţii bune în ceea ce fac sau totul este numai din interesul banilor.

Cu foarte mici excepţii marketerii se folosesc de orice mijloace pentru a vinde, apelând inclusiv la cele mai profunde şi înălţătoare sentimente ale noastre. Se folosesc până şi de tradiţii, de credinţă în Dumnezeu, de amintirile din copilărie, de post, de dorinţa oamenilor de a fi cinstiţi, curaţi, se folosesc de orice atâta timp cât pot face bani.

„A Lee is you!”

Pentru a ne convinge să cumpărăm blugii Lee, reclama apelează la un slogan menit să ne atragă: blugii Lee sunt o parte din tine.

„Ai purtat blugi Lee de când te ştii încât au devenit o parte din felul tau de de a fi. Cumpară Lee pentru ca de fapt cumperi ceva ce îţi este aşa de apropiat firii tale. Cumpărând nu ne faci nouă o favoarea ci te comporţi natural, îţi faci tie însuşi un bine. Scopul nostru nu este de a face bani ci facem totul ca tu să fii fericit. Producem pentru tine, inovam pentru ca tu sa te simţi bine, nu pentru profituri mari. Îţi dorim binele dezinteresat, te iubim fără să cerem nimic.”

Un produs convinge prin reclamă abia atunci când speculeaza ceva din noi, când se foloseşte de sentimentele noastre intorcandu-le in favoarea lor. Aşa a fost omul creat de Dumnezeu să poata fi convins, captivat, doar atunci când cel care îl abordeaza se arată dezinteresat de vreun câştig imediat. Reclamele se folosesc de dorinţa naturală o omului de a primi atenţie si iubire, pervertind-o in favoarea lor, ascunzând interesul lor material sub haina grijii neegoiste faţă de client.

Veţi fi surprinşi să vedeţi că sfinţii apostoli se folosesc în propovăduirea Evangheliei Mântuitorului Hristos de exact acelaşi mod de abordare, desigur în altă direcție.

Domnul Hristos acuzat fiind de iudei că se face pe Sine Dumnezeu, deşi e om ca şi ei, le răspunde:

„Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi?” Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată – Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.”

Mântuitorul face referire la un verset din psalmul 82:„Eu am zis: „Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”

Dacă ar fi să promovăm creştinismul cam acesta ar fi sloganul lui: „Dumnezeu eşti tu” sau mai corect spus „Dumnezeu poţi fi chiar tu”. Sfântul Atanasie cel Mare spune asta încă de la începuturile propovăduirii evanghelice: „Dumnezeu s-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiască.”

Preoţii care îl vestesc astăzi pe Dumnezeu în toată lumea ar putea zice simplu: „Evanghelia pe care o propovăduim noi eşti chiar tu.” Părinte Rafiil Noica confirmă aşa de frumos acest lucru: „Ortodoxia este firea omului.” Deci credinţa în Dumnezeu este aşa de apropiată de firea noastră şi aşa de naturală construcţiei omului, încât se pliază perfect pe năzuinţele lui. Crezând în Dumnezeu nu-i faci Lui o favoare, ci îţi faci un mare bine ţie şi familiei tale. Singurul scop al lui Dumnezeu este ca toţi să se împărtăşească din noianul iubirii Sale.

Dacă Dumnezeu şi-ar face un panou publicitar mare, ar fi cam aşa: L-ar pune Hristos Domnul în mijloc şi lângă ar scrie: „Dumnezeu eşti chiar tu!”.

Şi aşa şi este, Dumnezeu este atât de bun încât ne permite ca noi să participăm la tot ceea ce El simte şi trăieşte. Când sfinţii spun că putem ajunge ca Dumnezeu este exact ca o mamă care promite că va avea mereu grijă de copilul ei oferindu-i tot cei mai bun pe această lume, iar tot ce este al ei va fi şi al puiului ei.

Reclamele se folosesc de dorinţa omului de fi fericit şi de a ne uni cu Dumnezeu, în favoarea lor. Dragilor, Hristos este Cel care a sădit în om năzuinţa către Dumnezeu.

Analizaţi orice mesaj publicitar şi rumegaţi-l puţin şi veţi vedea că toate, dar absolut toate promit că oferă ceva ce doar Dumnezeu poate să ne ofere.

Nu suntem de râs oare dacă ne lăsăm duşi de sloganuri puerile de genul: „Blugii aceştia sunteţi voi!” sau „Lumea lui Cosmote suntem chiar noi!”.

Voi chiar credeţi toate astea?! Credeţi că îi doare pe antreprenori că noi n-avem ce mânca, sau că avem datorii, că stăm pe stradă, sau că n-avem servicii, sau că suntem trişti, şi aşa mai departe…? Nu, ei doar se folosesc de aceste cuvinte frumoase pentru a atinge o coardă sensibilă a sufletului nostru, iar noi slabi fiind să asociam Cosmote-ul cu mântuirea şi fericirea, blugii Lee cu bucuria şi confortul unei familii, Gatorade cu băutura care ne dă viaţă, şi aşa mai departe.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu e păcat să porţi blugi sau să fii abonat Cosmote, ci e un mare păcat să confunzi lucrurile, să cauţi fericirea acolo unde nu e.

Poate e trist ca v-o spun, dar Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt e singurul căruia îi pasă cu adevărat de noi la modul absolut, orice s-ar întâmpla, orice am face, oriunde am fi. Oamenii sunt mereu schimbători şi interesaţi în acţiunile lor.

„Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi, şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.” (Efeseni 5, 1)

(Claudiu Balan)