Daniela Ont: „Cred în Dumnezeu pentru că mi-a inundat sufletul în vremea copilăriei mele cu pacea Sa cerească”
Cred în Dumnezeu, pentru că atunci când marea vieții mele era învolburată, El a venit la mine pe apă şi mi-a întins mâna, asemeni lui Petru odinioară. A potolit furtuna, a risipit norii negri şi a readus lumina…
Cred în Dumnezeu, pentru că de fiecare dată când L-am chemat din inimă m-a auzit şi m-a ajutat fără să-mi reproşeze nevrednicia mea, fără să-mi spună că nu merit ajutorul Lui, fără să mă certe. Doar m-a ajutat. Cu infinită gingăşie, cu infinită dragoste…
Cred în Dumnezeu, pentru că mi-a dăruit daruri bogate – cele necesare acestei vieți, dar mai ales daruri sufleteşti şi, cu toate că nu am ştiut să am grijă cum se cuvine de ele, ca de nişte pietre prețioase, ci le-am risipit din prea multă nebăgare de seamă, a continuat să-mi ofere daruri…
Cred în Dumnezeu pentru că mi-a inundat sufletul în vremea copilăriei mele cu pacea Sa cerească, mi-a luminat mintea şi mi-a atins inima în aşa fel încât, peste ani, când mă voi fi depărtat prea mult, să tânjesc mereu la a-L regăsi, pentru că urmele lăsate într-un suflet omenesc de atingerea harului Dumnezeiesc nu se pot şterge niciodată…
Cred în Dumnezeu pentru că, în ciuda tuturor căderilor, rătăcirilor, îndărătniciilor mele, şi Dumnezeu crede în mine. Încă crede şi aşteaptă întoarcerea mea, ridicarea, voința lucrătoare, râvna cea bună, luminarea, curățirea, îndreptarea mea. Aşa cum vrea un părinte bun ca propriul copil să învețe a umbla singur în picioare, dar are o răbdare infinită în aşteptarea aceasta învăluită într-o iubire părintească fără limite…
P.S. Poate nu întâmplător, am citit ieri o povestioară care mi se pare că merge foarte bine cu această temă. O regăsiți mai jos.
(Daniela Ont, 33 de ani, din Baia Mare)
Daniela este vocea minunată de la Radio Ortodoxia Tinerilor, care ne încântă în fiecare zi:
Despre ateism. „Du-te acasă şi întreabă-te când ai avut nevoie pentru prima oară ca Dumnezeu să nu existe!”
Mitropolitul Antonie al Surojului
„Uneori, omul devine necredincios pentru faptul că acesta este unicul său scut împotriva conştiinţei. Cineva a fost „ateu”, adică trăia fără Dumnezeu şi se considera prea elevat şi inteligent pentru a-şi permite să gândească despre convertirea la credinţă. A discutat mai apoi cu un preot. Preotul fiind de la ţară, fără cine ştie ce studii deosebite, care a emigrat din Rusia, după ce l-a ascultat mult timp, i-a spus doar două lucruri: „În primul rând, Saşa, nu este chiar atât de important faptul că tu nu crezi în Dumnezeu – Lui nu I se poate întâmpla nimic de la asta, minunat însă este că Dumnezeu crede în tine”. Şi altul: „Tu, însă, Saşa, mergi acasă şi gândeşte-te, când anume ai pierdut credinţa, anume când ai avut nevoie ca Dumnezeu să nu existe?”
Saşa a venit acasă şi se gândea; era nedumerit de o astfel de prezentare a problemei: se aştepta la un discurs misionar sau la nişte instrucţiuni pentru consultarea unor tratate, iar în loc – nu mai înţelegea nimic. Şi el, după cum spunea mai târziu, a căutat cauzele mai întâi în cunoştinţele primite la Facultatea de Teologie din Paris, apoi în perioada prerevoluţionara de la Facultatea din Rusia, apoi altundeva şi nicidecum nu putea găsi, până a ajuns la timpul când avea şase ani. Locuia într-un oraş din Rusia, era un băieţel drăguţ, mergea la biserică în toată duminică şi era considerat a fi un copil evlavios: intra, făcea semnul crucii, se oprea în mijlocul bisericii, în faţă, şi se ruga lui Dumnezeu. În fiecare duminică primea un bănuţ, pe care era dator să-l pună în căciula cerşetorului orb. Punea bănuţul şi mergea la biserică cu sentimentul că a săvârşit o faptă bună, de dragoste, i-a acordat orbului atenţie şi poate sta acum liniştit în faţa lui Dumnezeu.
Odată, înaintea sărbătorilor de Crăciun, plimbându-se cu mama prin oraş, a descoperit un magazin unde a văzut un minunat căluţ de lemn care costă şase bănuţi. A rugat-o pe mama să i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a venit acasă foarte trist. Duminica următoare, pe când mergea la biserică, ajungând în fata cerşetorului, s-a gândit că, dacă nu-i va da de şase ori acest bănuţ, şi-ar putea cumpăra căluţul. Zis şi făcut. A procedat astfel de patru ori, iar a cincea oară s-a gândit: dacă ar fi să iau de la el un bănuţ, atunci voi cumpăra cu două săptămâni mai devreme căluţul. Şi a furat de la orb bănuţul. După care, intrând în biserică a simţit că nu poate sta în faţă: dacă Dumnezeu îl va observa? S-a dus şi s-a ascuns într-un colţ al bisericii. Dădaca a venit cu el acasă şi a povestit totul părinţilor acestuia, care au fost profund uimiţi: până acum era mic, stătea în faţa lui Dumnezeu, iar acum s-a adâncit în sine, viaţa lui în Dumnezeu a devenit mai interiorizata, el caută un loc ascuns unde ar putea în tăcere şi contemplare să fie cu Dumnezeu (era o mămică destul de optimistă!).
Iar Saşa simţea că situaţia se înrăutăţeşte şi că trebuie să se ascundă de Dumnezeu. Şi iată că de la universitate a venit fratele său mai mare, încărcat de cunoştinţe ateiste, care s-a apucat să-i demonstreze că, de fapt, Dumnezeu nu există. Şi Saşa mi-a spus: m-am agăţat de această idee. Dacă nu este Dumnezeu, atunci nu are importanţă dacă am furat bănuţul şi n-am pus în căciula acei cinci. Acesta a fost începutul „ateismul ca învăţătură despre faptul că Dumnezeu nu există, copilul a primit-o că pe un colac salvator împotriva propriilor mustrări de conştiinţă.
Traducere din ruseşte de Ludmila Tudos
DavidG
noiembrie 9, 2014 @ 11:12 am
Buna ziua!
Mi-am creat cont pe acest site pentru ca sunt in cautarea unor raspunsuri.
Un prieten mi-a dat acest articol acum cateva zile. El stie ca sunt credincios, si ca merg la biserica regulat. Cu toate acestea, acest articol m-a pus pe ganduri. Oare o fi adevarat?
http://www.rawstory.com/rs/2014/08/did-jesus-exist-growing-number-of-scholars-dont-think-so/
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
noiembrie 9, 2014 @ 12:10 pm
Aici mi se pare un loc bun pentru a începe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Historicity_of_Jesus
Mai apoi puteți folosi referințele articolului pentru a intra în detalii pe anumite probleme.
Personal cred că rezultatul la care veți ajunge nu trebuie să vă afecteze prea mult spiritual. Învățătura există indiferent dacă autorul ei a existat sau nu. 🙂
DavidG
noiembrie 9, 2014 @ 12:49 pm
[quote name=”Feon”]Aici mi se pare un loc bun pentru a începe:
http://en.wikipedia.org/wiki/Historicity_of_Jesus
Mai apoi puteți folosi referințele articolului pentru a intra în detalii pe anumite probleme.
Personal cred că rezultatul la care veți ajunge nu trebuie să vă afecteze prea mult spiritual. Învățătura există indiferent dacă autorul ei a existat sau nu. :)[/quote]
O sa citesc din referinte, multumesc!
Invatatura ramane, da. Dar asta inseamna ca… crestinismul se bazeaza pe un mit? E fictional? Miliarde de oameni cred in cineva ce n-a existat niciodata? Nu pot sa cred asta….
Dan Tudorache
noiembrie 9, 2014 @ 2:16 pm
Feon, cred că din neatenție sau greabă ai formulat o eroare de logică cam țipătoare:
”Învățătura există indiferent dacă autorul ei a existat sau nu.”
Dacă învățătura există cum ar putea exista fără un autor? Cum ar putea exista un mesaj, un set de valori, fără un emitent?
Cred că ești și tu de acord că orice învățătură are un autor, fie că acel autor este cunoscut sau nu. Dar oricum ar fi, autorul există.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
noiembrie 9, 2014 @ 4:25 pm
[quote name=”Dan”]Feon, cred că din neatenție sau greabă ai formulat o eroare de logică cam țipătoare:
”Învățătura există indiferent dacă autorul ei a existat sau nu.”
Dacă învățătura există cum ar putea exista fără un autor? Cum ar putea exista un mesaj, un set de valori, fără un emitent?
Cred că ești și tu de acord că orice învățătură are un autor, fie că acel autor este cunoscut sau nu. Dar oricum ar fi, autorul există.[/quote]
Am greșit din grabă. Reformulez.
Învățătura există indiferent ca a fost alcătuită de către un autor, un colectiv de autori sau de către un group populațional (cum sunt povestirile folclorice).
Și apropo de asta, eu văd aici o dovadă bună pentru existanța lui Iisus. Învățătura sa este coerentă, unitară și sistematizată. Mai mult ea este bine diferențiată de tot ce s-a scris înainte (vechiul testament) sau după (scrisori). Ea este deseori predată în contrast cu învățătura partidelor politico-religioase iudaice ale vremii (cărturari, farisei, sicari) și mai nu a fost preluată după răstignire de niciunul din acestea (primul aport teologic și intelectual semnificativ în creștinism fiind scris în grecia în limba greacă).
Din toate acestea eu trag concluzia că a fost un singur autor și nu un colectiv.
Dan Tudorache
noiembrie 9, 2014 @ 2:33 pm
Salutare și bun venit David!
Cred că dacă acel articol te-a pus pe gânduri, credința ta este abia la începutul începuturilor. Dar nu-i nimic, cu toții am avut un început.
Să o luăm și altfel:
Să presupunem că Iisus, ca om, nu a existat niciodată.
Atunci cum e posibil ca pe baza a ceva inexistent să se fi creeat cea mai mare mișcare religios-social-culturală a lumii? Cum e posibil ca milioane de oameni să-și fi pus viața în pericol de moarte și chiar să moară în chinuri cumplite pentru cineva inexistent?
Cum e posibil ca ceva inexistent să fi resetat efectiv măsura timpului, ceea ce n-a făcut niciun Împărat/rege/om politic, și niciun savant, om de cultură și nimeni niciodată în afară de acel ”inexistent” Iisus. Pentru că e evident, suntem în anul 2014, luna noiembrie… de la nașterea acelui Iisus care spun unii că nu a existat niciodată. Dacă nici resetarea timpului umanității nu este cea mai mare dovadă a existenței pe care o poate lăsa cineva… înseamnă că avem o mare mare problemă: înseamnă că nicio altă dovadă nu este suficientă… chiar dacă s-ar aduce 1000 de dovezi arheologice sau din izvoarele istorice.
Deci… ori creștinii sunt toți nebuni de legat, pentru că ei cred nu doar într-un Dumnezeu care nu există (după cum pretind ateii) ci cred într-un om care nu a existat vreodată!…. ori ateii care declară că Iisus nu a existat ca om sunt nebuni fără acte.
Eu cred că cuvintele sunt de prisos.
Desigur, specific că doar unii atei declară că Iisus nu a existat ca om. Dar sunt atei pentru care punerea la îndoială a acestei chestiuni de ordin istoric li se pare cel puțin caraghioasă, chiar dacă acestă contestare vine din partea altor atei.
DavidG
noiembrie 9, 2014 @ 5:13 pm
[quote name=”Dan”]Salutare și bun venit David!
Cred că dacă acel articol te-a pus pe gânduri, credința ta este abia la începutul începuturilor. Dar nu-i nimic, cu toții am avut un început.
Să o luăm și altfel:
Să presupunem că Iisus, ca om, nu a existat niciodată.
Atunci cum e posibil ca pe baza a ceva inexistent să se fi creeat cea mai mare mișcare religios-social-culturală a lumii? Cum e posibil ca milioane de oameni să-și fi pus viața în pericol de moarte și chiar să moară în chinuri cumplite pentru cineva inexistent?
Cum e posibil ca ceva inexistent să fi resetat efectiv măsura timpului, ceea ce n-a făcut niciun Împărat/rege/om politic, și niciun savant, om de cultură și nimeni niciodată în afară de acel ”inexistent” Iisus. Pentru că e evident, suntem în anul 2014, luna noiembrie… de la nașterea acelui Iisus care spun unii că nu a existat niciodată. Dacă nici resetarea timpului umanității nu este cea mai mare dovadă a existenței pe care o poate lăsa cineva… înseamnă că avem o mare mare problemă: înseamnă că nicio altă dovadă nu este suficientă… chiar dacă s-ar aduce 1000 de dovezi arheologice sau din izvoarele istorice.
Deci… ori creștinii sunt toți nebuni de legat, pentru că ei cred nu doar într-un Dumnezeu care nu există (după cum pretind ateii) ci cred într-un om care nu a existat vreodată!…. ori ateii care declară că Iisus nu a existat ca om sunt nebuni fără acte.
Eu cred că cuvintele sunt de prisos.
Desigur, specific că doar unii atei declară că Iisus nu a existat ca om. Dar sunt atei pentru care punerea la îndoială a acestei chestiuni de ordin istoric li se pare cel puțin caraghioasă, chiar dacă acestă contestare vine din partea altor atei.[/quote]
Am tot citit azi pe tema asta. Ma gandesc ca, la fel cum zeii greciei antice au reusit sa influenteze vietile tuturor grecilor, desi sunt un mit, asa ar fi comparabila situatia… nu? Sau cum exista un miliard de hindusi…
Si m-am uitat si in Biblie azi. Aparent astia chiar au dreptate, evangheliile se contrazic in unele idei.
Dar nu conteaza asta, nu? Conteaza mesajul transmis, chiar daca acest mesaj nu vine de la cine credem: mesajul iubirii aproapelui, dusmanului.
Andrei Calin
noiembrie 9, 2014 @ 6:46 pm
[quote name=”DavidG”]
Am tot citit azi pe tema asta. Ma gandesc ca, la fel cum zeii greciei antice au reusit sa influenteze vietile tuturor grecilor, desi sunt un mit, asa ar fi comparabila situatia… nu? Sau cum exista un miliard de hindusi…
Si m-am uitat si in Biblie azi. Aparent astia chiar au dreptate, evangheliile se contrazic in unele idei.
Dar nu conteaza asta, nu? Conteaza mesajul transmis, chiar daca acest mesaj nu vine de la cine credem: mesajul iubirii aproapelui, dusmanului.[/quote]
Bun venit la realitate. Mai citeste un pic, si o sa vezi multe.
Dan Tudorache
noiembrie 9, 2014 @ 7:44 pm
Și câți din grecii antici și-au dat viața pentru zeii lor? Câți au ieșit la mărturisire de credință cu mâinile goale și doar credința în inimă?
Câți dintre hinduși și-au apărat credința cu prețul vieții, nesiliți de nimeni și nimic?
Asta e diferența dintre creștinism și restul religiilor: că e supra-firesc… e din altă parte decât de la firea omului de vreme ce tocmai prin credința nestrămutată milioanele de mucenici au învins instinctul conservării vieții.
Însă dincolo de orice argument asta rămâne în picioare: că oamenii mor pentru adevăr nu pentru minciună. Nimeni nu-și angajează viața pentru iluzii.
Și tocmai asta contează în mod esențial: de unde e creștinismul? de la un Dumnezeu sau de la oameni?
Așadar David, dacă primești un mesaj de iubire sinceră dar anonim pe telefonul tău mobil, nu contează de la cine l-ai primit? Nu te strădui să afli cine te iubește? Cine ți-a lăsat mesajul de iubire? Te mulțumești doar să fi primit mesajul, fără să intri în relație cu persoana care ți l-a trimis?
Tot așa este și cu Evanghelia Iubirii… e mesajul lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Cum să ne mulțumim cu mesajul de iubire fără a întoarce iubirea Celui care ne-a arătat-o?
Te invit la o introspecție serioasă și crede-mă că va fi crucială pentru restul vieții tale.
DavidG
noiembrie 9, 2014 @ 8:04 pm
[quote name=”Dan”]Și câți din grecii antici și-au dat viața pentru zeii lor? Câți au ieșit la mărturisire de credință cu mâinile goale și doar credința în inimă?
Câți dintre hinduși și-au apărat credința cu prețul vieții, nesiliți de nimeni și nimic?
Asta e diferența dintre creștinism și restul religiilor: că e supra-firesc… e din altă parte decât de la firea omului de vreme ce tocmai prin credința nestrămutată milioanele de mucenici au învins instinctul conservării vieții.
Însă dincolo de orice argument asta rămâne în picioare: că oamenii mor pentru adevăr nu pentru minciună. Nimeni nu-și angajează viața pentru iluzii.
Și tocmai asta contează în mod esențial: de unde e creștinismul? de la un Dumnezeu sau de la oameni?
Așadar David, dacă primești un mesaj de iubire sinceră dar anonim pe telefonul tău mobil, nu contează de la cine l-ai primit? Nu te strădui să afli cine te iubește? Cine ți-a lăsat mesajul de iubire? Te mulțumești doar să fi primit mesajul, fără să intri în relație cu persoana care ți l-a trimis?
Tot așa este și cu Evanghelia Iubirii… e mesajul lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Cum să ne mulțumim cu mesajul de iubire fără a întoarce iubirea Celui care ne-a arătat-o?
Te invit la o introspecție serioasă și crede-mă că va fi crucială pentru restul vieții tale.[/quote]
Ei bine, in razboi mergeau cu zeii lor. Musulmanii isi dau viata (poate prea mult) pentru credinta lor. Nici asa nu e bine, nu?
AndreiCalin. Stiu ce vrei sa faci. N-o face.
Dan Sorin
noiembrie 9, 2014 @ 8:57 pm
[quote name=”DavidG”]
Am tot citit azi pe tema asta. Ma gandesc ca, la fel cum zeii greciei antice au reusit sa influenteze vietile tuturor grecilor, desi sunt un mit, asa ar fi comparabila situatia… nu?
[/quote]
Cu ce au influențat zeii greci pe greci? Te referi la artă și la niște temple? Pentru că eu nu am găsit nicăieri în istoria Greciei Antice că un zeu a adus un mesaj ce a schimbat modul grecilor de a se raporta la cei din jur. Toate marile reușite ale grecilor, cum ar fi democrația, are ca sursă un om normal. Hristos a adus un mesaj ce nu a existat dinainte: iubește-ți dușmanii, fă bine celor ce îți fac rău sau nici cu gândul să nu păcătuiești și multe altele.
[quote name=”DavidG”]
Sau cum exista un miliard de hindusi…
[/quote]
Tu ești conștient că acel miliard de hinduși e format doar din indieni. Adică în India sunt aproximativ un miliard de indieni și de acolo religia hindusă are un miliard de adepți. Nu prea vei găsi hinduși în alte părți (exceptând cazul indienilor care trăiesc în alte zone ale lumii, eventual).
[quote name=”DavidG”]
Si m-am uitat si in Biblie azi. Aparent astia chiar au dreptate, evangheliile se contrazic in unele idei.
[/quote]
Ai putea da niște exemple? Sf. Scriptură nu se contrazice decât pentru cei care o citesc superficial. Poate există anumite amănunte ce nu apar în anumite Evanghelii dar asta e doarece fiecare Evanghelie a fost scrisă de o altă persoană și la o dată diferită și se baza pe amintirile celor care au trăit în timpul lui Iisus.
[quote name=”DavidG”]
Dar nu conteaza asta, nu? Conteaza mesajul transmis, chiar daca acest mesaj nu vine de la cine credem: mesajul iubirii aproapelui, dusmanului.[/quote]
Ba contează foarte mult. Aceasta e greșeala multor adepți ai new-age-ului: le place să vorbească despre iubire dar o cam dau prost cu practica. Parcă păr. Sofronie spunea: „Virtuțile sunt imposibile pentru firea umană. Dar ceea ce e cu neputință la om, e cu putință la Dumnezeu”. Nici un creștin adevărat nu va considera că virtutea și fapta bună e a sa ci va recunoaște că el/ea a fost doar un instrument al harului dumnezeiesc.
Contează a cui este mesajul deoarece au fost destule cazuri în care demoni se prefăceau în îngeri și le vorbeau lucuri frumoase la nevoitori. Dar încetul cu încetul îi duceau la nebunie și la moarte.
Și Antihristul va veni cu mesajul iubirii. De asta și Hristos spune că mulți vor fi înșelați de el….
DavidG
noiembrie 10, 2014 @ 12:16 pm
[quote name=”dan-s”][quote name=”DavidG”]
Am tot citit azi pe tema asta. Ma gandesc ca, la fel cum zeii greciei antice au reusit sa influenteze vietile tuturor grecilor, desi sunt un mit, asa ar fi comparabila situatia… nu?
[/quote]
Cu ce au influențat zeii greci pe greci? Te referi la artă și la niște temple? Pentru că eu nu am găsit nicăieri în istoria Greciei Antice că un zeu a adus un mesaj ce a schimbat modul grecilor de a se raporta la cei din jur. Toate marile reușite ale grecilor, cum ar fi democrația, are ca sursă un om normal. Hristos a adus un mesaj ce nu a existat dinainte: iubește-ți dușmanii, fă bine celor ce îți fac rău sau nici cu gândul să nu păcătuiești și multe altele.
[quote name=”DavidG”]
Sau cum exista un miliard de hindusi…
[/quote]
Tu ești conștient că acel miliard de hinduși e format doar din indieni. Adică în India sunt aproximativ un miliard de indieni și de acolo religia hindusă are un miliard de adepți. Nu prea vei găsi hinduși în alte părți (exceptând cazul indienilor care trăiesc în alte zone ale lumii, eventual).
[quote name=”DavidG”]
Si m-am uitat si in Biblie azi. Aparent astia chiar au dreptate, evangheliile se contrazic in unele idei.
[/quote]
Ai putea da niște exemple? Sf. Scriptură nu se contrazice decât pentru cei care o citesc superficial. Poate există anumite amănunte ce nu apar în anumite Evanghelii dar asta e doarece fiecare Evanghelie a fost scrisă de o altă persoană și la o dată diferită și se baza pe amintirile celor care au trăit în timpul lui Iisus.
[quote name=”DavidG”]
Dar nu conteaza asta, nu? Conteaza mesajul transmis, chiar daca acest mesaj nu vine de la cine credem: mesajul iubirii aproapelui, dusmanului.[/quote]
Ba contează foarte mult. Aceasta e greșeala multor adepți ai new-age-ului: le place să vorbească despre iubire dar o cam dau prost cu practica. Parcă păr. Sofronie spunea: „Virtuțile sunt imposibile pentru firea umană. Dar ceea ce e cu neputință la om, e cu putință la Dumnezeu”. Nici un creștin adevărat nu va considera că virtutea și fapta bună e a sa ci va recunoaște că el/ea a fost doar un instrument al harului dumnezeiesc.
Contează a cui este mesajul deoarece au fost destule cazuri în care demoni se prefăceau în îngeri și le vorbeau lucuri frumoase la nevoitori. Dar încetul cu încetul îi duceau la nebunie și la moarte.
Și Antihristul va veni cu mesajul iubirii. De asta și Hristos spune că mulți vor fi înșelați de el….[/quote]
Acest link mi-a fost dat, tot de prietenul acela.
http://www.skeptically.org/bible/id6.html
Claudiu Balan
noiembrie 10, 2014 @ 1:10 pm
DavidG,
Ți-am șters toate comentariile.
Joci la dublu, adică blufezi.
Nu-ți vom mai accepta postarea niciunui link de acum la comentarii.
Dacă ai ceva de spus, spune cu vorbele tale fără a face propagandă ateistă.
Dacă vrei să-ți promovezi ideile, crează-ți un blog și poți scrie zilnic acolo articole.
Dacă insiști cu acest joc îți vom bloca contul.
Laura Nicoleta
noiembrie 10, 2014 @ 5:01 pm
Interesanta ideea despre ateism. Nu pot spune ca toti sunt atei ptr. ca au constiinta incarcata, mai ales cei care au crescut asa, dar se potriveste multora. Si nu doar la atei e valabila chesiunea asta, ci si la crestini. Crestinii, ca sa isi usureze constiinta, zica ca Dumnezeu nu se supara, ca El e doar dragoste, sau rastalmacesc Scripturile si scrierile Sf.Parinti.
In prezent multi il neaga pe Dumnezeu, mai ales in Vest, din cauza sexului si din cauza desfranarii(stiti ca desfranarea nu se refera neaparat la sex, ci si la lacomia pantecului, la manie etc.)