Dumnezeu – Managerul general al istoriei
E imposibil să gândeşti o lume creată de Dumnezeu care apoi să se guverneze singură, să nu aibe nevoie de ajutorul Lui. E absurd să gândeşti că Dumnezeu, care l-a creat pe om din cea mai mare dragoste ca să ajungă asemenea Lui, l-a părăsit lăsându-l să se descurce fără nici o susţinere.
Sfântul Prooroc David vorbeşte foarte frumos în pslami de cum e lumea cu Dumenzeu şi cum ar fi fără :
Psalmul 103 e o capodoperă a Sfintei Scripturi şi o dovadă excepţională despre cum are grijă Domnul de lumea aceasta, de păsări, animale, de plante, şi mai ales de noi.
Istoria universală a fost întotdeauna un martor incomod al lui Dumnezeu pentru cei necredincioşi, şi o încurajare pentru cei care au crezut în El. Istoria lumii este pentru toată lumea, creştini şi atei, împărţită în doua: î. Hr. (înainte de Hristos) şi d. Hr. (după Hristos). Chiar dacă astăzi Dumnezeu este eliminat din discuţiile noastre şi din gândurile noastre, totuşi tot Pământul se odihneşte duminca care este Ziua Învierii Domnului, în ziua în care Domnul ne-a spus să nu lucrăm în amintirea Lui.
Prin anii 20-10 î.Hr. în afară de cei din Israel, toţi locuitorii planetei erau păgâni şi se-nchinau la tot felul de zeităţi. Întruparea Fiului lui Dumnezeu în istoria va schimba lumea întreagă. Iisus Hristos Dumnezeu se-ntrupează şi se face om şi „ia frâiele istoriei” şi schimbă definitiv lumea.
Prin anii 50-60 apostolii Domnului sunt trimiţi să vorbească lumii întregi (în Imperiul Roman, Asia Mică, Orient, Nordul Europei, şi-n Africa) de Dumnezeul Cel adevărat, de Cel pe care nimeni nu-L cunoştea şi doar prin cuvânt şi prin minunile pe care le făceau au făcut milioane de oameni să se închine Creatorului şi nu creaturii.
Cei care treceau la creştinism erau persecutaţi şi preferau să moară decât să se-chine idolilor astfel că miloane şi milioane de mucenici şi-au vărsat sângele pentru credinţa în Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
În anul 313 Dumnezeu intervine în mod excepţional în istorie şi schimbă tot cursul ei la 180 de grade, influenţând toată istoria modernă până astăzi. Împăratului Imperiului Roman – Constantin cel Mare – îi apare pe cer semnul sfintei cruci şi fiind păgân, se converteşte la creştinism, şi crede în Dumnezeul cel adevărat. Creştinismul persecutat de toţi împăraţii din urma lui (Nero, Diocleţian, Maximian, etc.) devine religie acceptată şi astfel toţi locuitorii imperiului urmează religia Sfântului Împărat Constatin. Astfel milioane de locuitori ai Imperiului se convertesc la creştinism, mii de biserici apar, se dau legi care susţin creştinismul ca religie de stat.
Astăzi datorită Sfântului Constantin cel Mare toată Europa este creştină şi prin Europa toată America de Sud, mare parte din America de Nord şi parte din Africa.
Cei care s-au împotrivit planurilor lui Dumnezeu luptând împotriva creştinismului n-au făcut decât să creeze un efect invers.
Împăraţii Imperiului Roman ucideau pe creştini ca să extermine creştinismul şi prin asta mai mult l-au sporit şi l-au menţinut viu şi luptător prin puterea lui Dumnezeu. Comunismul a distrus mii de biserici şi mănăstiri şi a omorât zeci de mii de creştini dar după sfârşitul lui Ortodoxia a apărut mai înfloritoare şi mai puternica ca niciodată. Hitler a exterminat câteva milioane de evrei, dar statul Israel – poporul ales al Domnului a reuşit chiar şi aşa să se adune şi să-şi înfăptuiască un stat independent, deşi evreii puţini rămaşi erau răsfiraţi în toată lumea.
Istoria arată că omul fară Dumnezeu este mai rău decât animalele pentru că ele nu ucid pentru ideologii, nu răpesc, nu înjosesc….nu torturează.
Dumnezeu va conduce mereu lumea prin dragostea Lui, şi oricât s-ar împotrivi cei răi, biruitor va fi tot Dumnezeu.
(Balan Claudiu)