Dumnezeu nostru este din fire iubitor de vrăjmași
Dimineață, Filoteia, fetița noastră cea mică de trei anișori, se uita pe un album cu icoane numit: „Calendarul Sfinților din fresca Mănăstirii Sucevița„. Îa majoritatea zilelor din calendar Biserica Ortodoxă serbează mucenici, oameni care și-au vărsat sângele, și-au dat viața lor pentru credința în Dumnezeul nostru cel Bun.
Filoteia îmi arăta aproape la fiecare pagină un sfânt căruia i s-a tăiat capul, altul răstignit pe cruce, altul mâncat de leu, altul căruia i-a tăiat limba, altul spânzurat cu picioarele în sus, cum sunt arși, cum le sare sângele, cum sunt străpunși cu sulița și așa mai departe. La prima vedere pare un adevărat masacru… Sinaxarul este cu adevărat un măcel al sfinților. Și totuși Filoteia nu părea afectată, ba dimpotrivă, știind că e un calendar cu sfinți, că e de la Doamne-Doamne, părea foarte relaxată.
Frumoasa pictură bizantină din fresca Mănăstirii Sucevița expune violența într-un alt fel decât o expun filmele, desenele animate și în general cultura modernă.
Culorile și cromatica fiecărui cadru din sinaxar arată bucuria și lumina acelui eveniment. Par a fi culorile unui pastel, unui câmp de primăvară… Chipurile sfinților torturați sunt împăcate cu moartea, pregătite de Înviere, trăiesc deja nădejdea Învierii, îl au pe Dumnezeu ca nădejde de nezdruncinat a sufletului lor.
Fiecare filă de sinaxar sărbătorește Învierea, nu accentuiează durerile chinurilor. Fiecare sfânt tăiat și răstignit e un câștig pentru lumea întreagă, inclusiv pentru călăul său.
Biserica nu-și plânge Dumnezeul de pe cruce, nu se tânguie de chinurile îndurate de mucenicii ei ci prăznuiește transfigurarea violenței… în iubire.
Calendarul ortodox este în mod real o fotografie în istoria umanității a întâlnirii omului cu Dumnezeu. Toate torturile mucenicilor sunt răspunsul respingător al omenirii la adresa lui Dumnezeu. Cu cât chinurile sunt mai feroce cu atât oamenii par că zic și mai accentuat: „Nu te vrem, Doamne! Pleacă de la noi!”
Dar când Iubirea e răstignită, măcelărită, sfârtecată, ea izvorăște și mai multă iertare și mai multă îngăduință față de cei răpiți de tatăl minciunii. De ce? Pentru că Dumnezeu nostru este din fire iubitor de vrăjmași, din fire neclintit în iubirea Sa față de orice creatură.
Același Dumnezeu-Om răstignit pe cruce și respins de omenire, e răstignit iarăși în fiecare mucenic trăind împreună cu el refuzul lumii de a primi iubirea lui Dumnezeu.
Și așa vor merge lucrurile până la sfârșitul veacurilor, sinaxarul se va umple de mucenici și martiri, iar iubirea lui Dumnezeu va umple întreg pământul, și atunci totul va fi atât de evident încât nimeni nu va mai putea minți ci doar va putea alege: pe Dumnezeu sau pe cel rău.
(Claudiu Balan)
