Dumnezeu nu se impiedica de nimeni!
Desavarsit lucreaza Dumnezeu prin oameni si nu este neputinta sau pacat de care sa se impiedice mila si harul Sau. Cu harul sau si necuprinsa Sa intelepciune ne smereste cand ne credem puternici, ne ridica cand suntem prabusiti crezand ca totul este pierdut, ne ia totul cand credem ca ceea ce avem ni se cuvine si ne da totul cand nu ne mai asteptam la nimic.
Astfel lucreaza Dumnezeu in fiecare clipa, cu stapanire peste toata suflarea si nu este nimic sa nu faca pentru mantuirea omului.
Asa se face ca intr-o zi, pe cand ma indreptam spre pangarul catedralei episcopale, un betiv ce statea pe o bancuta din apropriere, se adreseaza catre mine cu cateva cuvinte. Eu, vazandu-l in stare de ebrietate si cu o sticla de bere langa el, am gandit ca vrea probabil niste bani, si fiindca nu aveam de gand sa-i dau vreunul, linistit de gandul ca are sa-i bea, am iutit pasul ca sa intru in pangar. Nu am manifestat nici cel mai mic interes macar, sa vad ce vrea sa-mi spuna prin vorbele sale. Dupa ce mi-am luat cele trebuincioase pentru care venisem, am intrat in biserica ca sa ma inchin la icoane, gandindu-ma totusi ca sunt cam impietrit la inima.
Terminand inchinaciunea m-am indreptat ganditor spre masina cu care venisem, ce era parcata la nici 100 de metri de biserica. Cu toate acestea mi s-a parut ca din spatele meu, inca mai striga betivul cu pricina de care va pomeneam. Mi-am continuat drumul linistit pana la masina, si cand am ajuns sa ma asez la volan, l-am vazut tocmai pe betivul acela trecand prin fata masinii si proptindu-se langa geamul de la portiera. Facandu-mi semn ca vrea sa-mi vorbeasca, am intredeschis geamul masinii mai mult in sila, gandind ca n-ar avea ceva mai mult sa-mi zica decat sa ceara niste bani.
Si-atunci, apropiindu-se mai mult de mine, ma intreaba bland:
Auzi…tu iubesti lumea? Incerc…Ii raspund eu surprins de intrebare. Cu siguranta nu puteam sa spun ca iubesc pe toti oamenii caci constiinta ma mustra ca sunt departe de acest lucru.
Bine…dar tu iubesti lumea? ma intreaba betivul a doua oara. Ii ranspund din nou ca incerc sa iubesc, oarecum stanjenit de repetarea intrebarii. Vazand ca sunt scump la vorba, imi spune atunci ca eu sunt tanar si am 20 de ani. Ma gandeam ca probabil se straduia sa lege un dialog cu mine si i-am spus ca am un pic mai mult de 20.
Atunci el ma intreaba: Dar pe Dumnezeu il iubesti? Incerc…ii raspund eu la fel de stanjenit de situatie. Nu puteam spune ca il iubesc pe Domnul caci ar fi fost o minciuna. Si-atunci betivul ma fixeaza bine cu privirea, zicandu-mi ferm si convingator: Sa te straduiesti de-acum incolo sa-L iubesti mai mult pe Dumnezeu si pe oameni, dupa care imi ureaza sanatate si pleaca mai departe cu mersul lui, un pic leganat.
Ca traznit de fulger, stateam acum in masina si ma gandeam: prin cine m-ai smerit tu Doamne!? Nici mama si tata, nici bunicii, nici prietenii, si nimeni de pe acest pamant nu m-a invatat si nu m-a incurajat sa-i iubesc pe oameni si pe Dumnezeu.
Si tocmai cine m-a invatat?! Betivul pe care l-am judecat si pe care l-am tratat cu toata ignoranta posibila. Ultimul om din lumea aceasta de la care ma asteptam sa primesc ceva, iata ca mi-a aratat si mi-a daruit comoara cea mai de pret a noastra: iubirea.
Mi-a aratat tot ceea ce conteaza in viata noastra, tot ceea ce este mai important, mi-a aratat calea mantuirii si toata legea cuprinsa aici: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Ev. Luca 10:27) Da Doamne, daca dintr-un betiv ai facut apostol, chiar si pentru o clipa, binevoieste Doamne sa faci ce iti doresti cu sufletul pe care Ti-l asternem la picioare. Slava tie Doamne.
(Răzvan)
andreea c
septembrie 4, 2009 @ 7:37 pm
:-)…Doamne ce frumos..mi s’a parut una din cele mai interesanate rubrici…multa bucurie! Doamne ajuta!
cin
septembrie 4, 2009 @ 7:39 pm
Foarte frumos! Mia placut foarte mult intamplarea cu betivul,care se pare ca nu era un simplu betiv :-)…in ce mod frumos lucreaza Dumnezeu! Mi-am amintit de o alta intamplare: Era a zi frumoasa si speciala de duminica in care am mers la o alta biserica(nu la biserica de parohie) sa ma impartasesc cu Sfintele Taine.Dupa ce m-am impartasit si s-a terminat si slujba am plecat spre casa.La 50 de m de biserica vazusem un batran pe care-l cunosteam din vedere.Pe acest batran il vazusem de vreo cateva ori cu Biblia in mana stigand prin piata sau pe drumuri catre femeile care erau cu pantaloni,sau vopsite sau cu parul scurt.Si pentru o clipa am gandit ca acum mie nu are sa-mi spuna nimic pentru ca aveam si fusta si esarfa pe cap :-).Si am continuat sa merg linistita numai ca mi-am scos telefonul din genata sa-l deschid.Si cand am trecut pe langa dumnealui numai il aud ca striga :”Nu iubiti lumea si nici lucrurile ei!”.In acel moment am gandit ca poate nu mi se adreseaza mie dar apoi a adaugat:”…ce Maica Domnului avea celular?”.Eu mi-am vazut mai departe de drum dar cuvintele lui mi-au ramas ca un ecou in mine:”Nu iubiti lumea nici lucrurile ei!”
D
septembrie 4, 2009 @ 9:05 pm
Da, fratilor. Dumnezeu ne vorbeste prin oricine si prin orice. Un betiv, un copil, chiar si un animal. Noi sa avem inima deschisa. Caci El face orice pentru a ne aduce la El.
Dan
septembrie 4, 2009 @ 9:41 pm
Frumoasa relatarea povestita de tine sora Cin, si de mare folos. Mi-a asternut pe chip un zambet larg. Poate ca acel batranel haios era chiar un nebun pentru Hristos al zilelor noastre. Nu se stie niciodata cu cine avem de-a face…si in general noi trecem muti, surzi si orbi pe langa margaritarele lui Dumnezeu. Bine ca ne mai trag ei de maneca… 🙂
D
septembrie 4, 2009 @ 9:51 pm
Pe la p. Savatie mai intalnesti intamplari de genul asta. 🙂
veronica
septembrie 6, 2009 @ 3:03 am
Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce va faceti timp sa va ocupati si de suflet. Minunat!!! Extraordinar de insufletitor ceea ce dezbateti voi aici. Rog pe bunul Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, nu-i al meu sa judec;unul singur e adevarat Judecator-Dumnezeu; dar nu stiu de ce am eu impresia ca tot mai putini tineri sint preocupati de aceasta importanta tematica.Valul puternic al lumii acesteia i-a luat pe cei mai multi si pribegesc sarmanii prin intunericul acesta dens al pacatelor. Ori e goana nebuna dupa bani, care le fura tot timpul si nu mai au un strop de ragaz sa se gindeasca la Dumnezeu, ori e cealalta pacoste prin care satana vrea sa ne rupa de Dumnezeu- placerile trupesti.Aceste preocupari umple viata lor si nu mai ramane timp pentru mintuire. Cred ca de aceea ma impresioneaza zelul vostru, dragi tineri si vreau sa va spun ca va admir foarte mult. Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va intareasca credinta atit de fierbinte incit sa ramineti uniti cu El pentru totdeauna. Amin. Doamne ajuta!!!
Fereste-te de judecata cea ind
octombrie 19, 2009 @ 9:56 am
[…] “-)umnezeu nu se impiedica de nimeni!” […]