Alina: „Cred în Dumnezeu pentru că mi-a salvat viaţa mea şi prin ea, a părinţilor mei”
Doamne ajută! Cred în Dumnezeu pentru că este dragoste. Iar dragostea mi-a salvat viaţa ori de câte ori am căzut în hăurile deznădejdii. Pentru dragoste am luptat şi lupt dar nu singură ci strâns legată de lumina crucii lui Hristos. Cred în Dumnezeu pentru că mi-a salvat viaţa mea şi prin ea, a părinţilor mei.
Cred în Dumnezeu pentru că de altceva sunt străină şi nu pricep. Cred în Dumnezeu pentru că, precum un copil crede ce-i spun părinţii aşa cred eu Crezul nicenian scris de episcopii întregii Biserici, în data de 20 mai 325, în timpul împăratului Constantin cel Mare.
Cred în Dumnezeu pentru că vreau ca şi alţii să creadă după cum spune Psalmul 50.
Când mă pierd, cred în Dumnezeu pentru că părintele meu duhovnic ce a împlinit 90 de ani crede. Şi e simplu. Dar greu.
Cred în Dumnezeu pentru că mi-am câştigat cu chinuri acest strop de credinţă în curs de îndreptare continuă şi nu strâmbă, cum o aveam înainte să trec printr-o perioadă de suferinţă extremă.
Cred în Dumnezeu pentru că după 7 ore de mers de-acasă până pe autostradă spre mare, la ora 23 seara, când deja mă apropiam de pericole iminente căci oricum n-aş fi reuşit să-mi îndeplinesc scopul mârşav pe care nu pot să-l denumesc, dar de care atunci nu puteam scăpa, având o cruce mai deosebită uitată în trecut, prea grea.
Pentru că pe autostradă a apărut, exact venind spre mine, un camion mare, negru cu argintiu, pe care erau dispuse nişte becuri strălucitoare care descriau o cruce imensă. Am rămas impresionată. Am zâmbit ca la un buchet cu flori şi-am zis bine, dacă e atâta iubire şi mi se mai şi potriveşte ca dar de înduplecare, mă întorc înapoi. Şi m-am întors la o benzinărie şi i-am rugat pe nişte oameni buni să-i sune pe părinţii mei să vină să mă ia acasă.
Eu plâng şi Dumnezeu mă iubeşte până şi atunci când merg spre pieire. De aceea plâng căci este atât de bun şi răbdător.
Cred în Dumnezeu pentru că m-a luminat Dumnezeu să cred în Fecioara maria, Iisus Hristos, Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Ciprian, Sfântul Fanurie, Sfântul Efrem cel Nou. Dar mai ales pe Fecioara cu Pruncul prin minunea de a vedea în icoane şi în vieţile lor pe Fiul lui Dumnezeu, întrupat prin Duhului Sfânt și din Fecioara Maria care au trăit şi locuit pe acest pământ, iar sfinţii deasemenea oameni pe acelaşi pământ pe care calc şi eu. M-a luminat Dumnezeu după o orbire dureroasă uneori, alteori insensibil să nu îi mai percep autist ca pe nişte personaje dintr-o carte. Dumnezeu a avut răbdare. Dumnezeu fie binecuvântat.
Mulţumesc. Doamne ajută!
Cu consideraţie,
Alina, 30 de ani, din București