Dumnezeu stie cel mai bine de ceea ce avem noi nevoie
Acum cateva luni, eram foarte suparata pentru ca parintii mei erau mai toata ziua plecati de acasa, iar eu stateam mai mereu singura. In acea perioada imi treceau tot felul de ganduri rele prin minte…eram geloasa pe fetele care au prieten, vroiam sa discut cu cineva si asa devenisem aproape dependenta de internet, eram mai mereu nervoasa si nu imi mai venea sa ma duc la scoala, sa ma intorc acasa.
La scoala nu vroiam sa ma duc pentru ca nu am nicio prietena in clasa si toti colegii meu sunt dupa interes cu mine, acasa eram singura si tot asa. Ma rugam la Dumnezeu, tin minte ca plangeam mult…sa-mi dea si mie un iubit, un prieten care sa ma iubeasca si cu care sa stau, sa invatam impreuna. Dorinta asta mai mult era izvorata din gelozie ca peste tot auzeam vorbindu-se ca x e casatorit, y are prieten, dar si din starea mea de singuratate.
Pana in acel moment eu niciodata nu ziceam ca vreu sa am un prieten, cel putin nu pana la facultate, dar nu stiu ce mi se intamplase. Bun, dupa vreo 3-4 luni de plans in fata lui Dumnezeu, El a facut in asa fel incat parintii mei sa stea mai mult acasa, sa se apropie de mine, in special mama sa discute orice cu mine.
Ei bine, dupa acest eveniment a disparut dorinta de a avea un prieten, nu mai vroiam pe niciun baiat… atat de bucuroasa eram de reintoarcerea parintilor mei! Iar Dumnezeu a facut in asa fel incat m-a ferit de baieti si nu am avut niciodata niciun prieten cu toate ca asta imi doream mai demult si tot El a stiut de fapt ca parintii mei imi fac mai mult bine decat orice baiat si ca poate inca nu e vremea sa am un iubit cu toate ca alte fete la 17 ani au fara numar. Cu toate ca o urma de gelozie fata de cei care au sot/sotie/prieten(a)…tot mai am, dar trebuie sa treaca, ma simt incomod cand citesc ceva despre casatorie sau dragostea intre 2 oameni.
Dumnezeu stie tot ce avem noi nevoie si daca ii cerem un lucru care ne poate dauna, El ne va da intotdeuna ceva bun in loc. Dupa asa o intamplare am incredere in Dumnezeu ca imi va da si un baiat (credincios, serios pe care sa-l aleg din iubire, nu din disperare), insa doar la timpul potrivit. Acum sunt atat de bucuroasa ca nu m-am stricat, ca stau iar de invatat!
(Filofteia)
Dan
iulie 30, 2010 @ 10:44 am
Ma bucur ca ai inteles aceste detalii Filofteia. Ma bucur foarte mult 😀
Ma bucur ca ai pus foarte bine in evidenta faptul ca multi tineri isi doresc sa aibe pe cineva doar pentru ca alti tineri (prieteni) de langa ei au pe cineva.
Ma bucur ca ai pus in evidenta faptul ca multi tineri isi doresc sa aibe pe cineva doar ca sa fuga de singuratate. Acestea nu sunt motive de a avea prieten(a).
Prieten(a) iti faci (vorbesc pentru toata lumea aici) pentru ca simti nevoia fireasca de a iubi si de a fi iubit.
Prieten(a) iti faci pentru ca ai ganduri serioase despre viata, iar cand ai ganduri serioase despre viata, atunci ai ganduri serioase despre iubire, si cand ai ganduri serioase despre iubire, atunci ai si ganduri de casatorie! Cati tineri se mai gandesc ca daca isi fac o prietena atunci ar trebui sa se gandeasca serios si la casatorie? Nu e o gluma. Prieten(a) se face nu numai in vederea implinirii iubirii dupa care tanjeste omul in mod normal, ci si in vederea casatoriei prin care se desavarseste si se binecuvinteaza iubirea. Ca altfel iubirea nu mai este iubire….ci vanatoare de sentimente si simtiri.
Ca incheiere, tin sa te incurajez sa nu-ti pierzi rabdarea si sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu ca nu te va dezamagi.
Apropo….fetele cuminti nu au de ce sa simta inferioare 😀
Ioana
iulie 30, 2010 @ 11:25 am
„…ci si in vederea casatoriei prin care se desavarseste si se binecuvinteaza iubirea. Ca altfel iubirea nu mai este iubire….ci [b]vanatoare de sentimente si simtiri.”[/b]
Mai pot exista si exceptii? Pe care poate ca numai Domnul le stie, la fel si rostul pe care il au, nici macar protagonistii !
Dan
iulie 30, 2010 @ 11:40 am
Desigur ca exista si exceptii. Au fost multi tineri care si-au facut o relatie de prietenie in mod cu totul superficial, dar uite ca iubirea de oameni si harul lui Dumnezeu a lucrat in ei, ajungand la o constiinta deplina a lucrurilor.
Au vazut ca prietenia nu este destul si sufiecient, si ca doar casatoria ii implineste spre mai departe.
Ideal este sa fim maturi in gandire atunci cand vrem sa ne facem prieten(a). Sa stim ce vrem de la viata, sa stim ca prietenia nu este un scop in sine ci doar o etapa spre casatorie. E adevarat ca nu toti tinerii au aceasta constiinta, dar unii o dobandesc pe drumul prieteniei, din mila Domnului. 😀
Ioana
iulie 30, 2010 @ 11:44 am
Toate se petrec prin iconomie Dumnezeiasca, si nu cred ca avem dreptul sa analizam chiar atat de in profunzime lucrarile lui Dumnezeu, caci stie El ce face; si atata timp cat nu se produce nici un rau, inseamna ca este de la Dumnezeu, si daca se produce vreun rau cuiva, sigur e de la cel rau.
Fiecare avem inefabilul nostru, si cu el umblam toata viata, vrem, nu vrem; si daca incercam sa dezlegam enigme, care nu ne-au fost date pt aceasta, ne producem rau si noua si celor din jur, fara sa ajungem de fapt la nici un rezultat, ca nu totul in aceasta lume se poate explica, de fapt ffff putin, si cu atat mai putin lucrarile Domnului.
Dar unii mai curajosi pot sa o faca, iar unii mai putin cunoscatori pot sa-i creada, si sa se mai si complexeze, culpabilizeze, si de aici pacate cat carul, unde poate ca de fapt nu sunt.
Iubirile noastre, ale celor tineri, vin si trec, si nu insisti pe ele, dar iubirea care iti este data pt implinire prin casatorie o recunosti imediat, si pe aceea insisti, iar nu pe altele, pe care le lasi sa se stinga incet,incet, si de la sine.
Florin
iulie 30, 2010 @ 12:03 pm
Exact aceste ganduri le am si eu.Ma simt atat de singur.Desi mie colegii imi erau foarte dragi,scoala s-a terminat.Colegii au prietenii lor.Simt ca pana incepe facultatea o sa inebunesc in casa.Numai gandul la Dumnezeu imi aduce bucurie. Parintii ma intreaba de ce nu ies,dar eu nu am cu cine.In discoteci nu ma duc,pentru ca nu ii locu meu acolo.
Imi doresc din tot sufletul sa am o prietena pe care sa o iubesc si cu care sa traiesc o viata placuta inaintea lui Dumnezeu,desi poate ca inca nu este momentul.Probabil ii cer lui Dumnezeu un lucru care imi poate dauna.
Am nadejdea ca Dumnezeu ma va ajuta sa trec peste aceste momente.
Rugati-va si pentru mine!
Filofteia
iulie 30, 2010 @ 2:10 pm
Multumesc frumos,Dan si multumesc si adminului ca mi-a postat articolul.Cred ca atunci cand va fi sa am prieten il voi cauta la Biserica sau prin intermediul unui preot,cu toate ca imi este putin rusine sa ii cer asa ceva unui preot:Ddar oricum asta va fi dupa liceu.
Florin,stai linistit…si eu imi doresc acelasi lucru dar ma bazez pe Dumnezeu.Mergi la Biserica,roaga-te lui Dumnezeu si El iti va indeplini dorinta,fiecare barbat are o pereche femeie si invers numai ca trebuie sa fie pregatit sa o primeasca.Esti acelasi de pe clubul de prieteni?Daca da,atunci nu are de ce sa-ti faci griji ca sigur vei gasi fata potrivita la timpul potrivit.
Inca mai sunt niste lucruri legate pe personalitatea mea pe care vreau sa le clarific si de abia dupa vreau sa-mi fac prieten.De preferabil dupa liceu dar daca ar fi sa-l intalnesc si de la vasrta asta la Biserica unde ma duc eu nu as refuza daca este baiat serios si stie sa se poarte conform varstei,cu toate ca incerc sa par cat mai optimista,ma indoiesc ca pana la facultate as putea gasi pe cineva,dar,pana la urma…cum vrea Dumnezeu.
elena
iulie 30, 2010 @ 5:02 pm
Este adevarat!Dumnezeu sti de ceea ce avem nevoie pentru mantuirea si fericirea noastra.Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare cu a ta Filofteia, si am ajuns la punctul in care ma rugam sa primesc ceva,ceva ce nu imi era de folos…si L-am batut la cap cu rugaciunile mele pana cand mi le-a implinit.Dar a facut-o din iubirea Lui cea mare si a tot stiutoare,pentru a imi arata realitatea,pentru a ma convinge ca El stie cand va fi timpul sa primesc acel ceva.Nu imi era de folos atunci si mi-a aratat asta ,dar nu m-a lasat sa cad.A facut-o pentru a ma smeri si a imi deschide ochii.De aceea trebuie sa fim pe deplin constienti de ceea ce Ii cerem Domnului…caci suntem slabi si nu stim ce e de folos sufletului nostru,ne lasam usor purtati de nimicuri si de cele ale trupului. Ma bucur mult ca ai trecut cu bine aceasta incercare…
Daniel
iulie 31, 2010 @ 6:28 pm
parerea mea
Te inteleg despre ce vorbesti in acest articol. Si eu am trecut printr-o perioada asemanatoare. Imi doream o prietena si nu aveam. Ma deranja cand auzeam ca unii s-au casatorit sau ca un prieten de-al meu si-a gasit o prietena etc. Nu stiu ce era in cazul tau dar la mine cred ca era o mica bruma de invidie. Ma simteam intr-o situatie de plans.
Cred ca in situatii de genul asta cel mai indicat e o perioada de calmare, in care dispare dorinta atat de puternica. Cred ca cel mai bine e sa ajungi chiar sa nu-ti mai doresti. Sa ajungi sa gandesti limpede si calm. De obicei nu e bine sa faci ceva fiind manat de o dorinta puternica aproape obsesiva.
Fie ca Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
gomoescu
august 25, 2010 @ 5:14 pm
Fratilor
Fratilor Domnul sa va intareasca minunata idee de a intemeia un site crestin ortodox ,in special dedicat tinerilor, ce este util si bineplacut Domnului in aceea de a se zidi(sufleteste) omul impreuna cu ceilalti frati in Iisus Hristos pe care voi Il iubiti si astefel impliniti si porunca Sfantului Pavel ce recomanda o zidire reciproca a oamenilor
ALEXANDRA
septembrie 9, 2010 @ 3:04 pm
alex
💡 cam aceeasi poveste am trait si eu numai ca nu pot spune ca mi-a intors parintii dar m-a ajuatat sa ma mut singura si cred de fapt sunt sigura ca de asta aveam nevoie felicitari
Laura
septembrie 9, 2010 @ 8:43 pm
Pfuai Filofteia…Vreau neaparat sa iti spun ca si eu i-am cerut lui Dumnezeu un prieten la un moment dat,tot pentru ca celelate fete aveau relatii de luni si ani.Am primit exact ce am vrut. Exact.Era foarte frumos fizic si se comporta destul de bine la inceput.Desi Dumnezeu stia ca nu-mi va face bine a ingaduit sa-l cunosc pe acest asa zis prieten.Problema a fost ca habar nu aveam ce cer.M-am indragostit foarte tare si NU STIAM DE CINE sunt indragostita. Iubeam doar frumusetea lui si cam atat.Nu-i cunosteam sufletul deloc si sincera sa fiu nici nu prea ma interesa.Asta pana cand a inceput sa nu-i pese si sa ma minta.Este de inteles ca relatia s-a evaporat rapid.Poate din cauza durerii am inceput sa il caut pe Dumnezeu sa vad care este sensul vietii..Inauntrul meu mi se raspundea incet incet la toate intrebarile si devenea totul foarte clar.O asemenea relatie in care nu exista Dumnezeu nu mai era pe placul meu,dar nu se termina totul cand voiam eu.
Vreau sa iti zic sa te bucuri ca nu ai cunoscut un baiat de care sa te indragostesti si dupaia sa te desparti.Poti suferi luni bune din cauza ideei de iubire.Bucura-te ca nu ti-ai irosit dragostea din inima!Indragosteala asta de inceput imi vine sa spun ca e iluzie.Iti da impresia ca totul e bine si frumos cand defapt nu e asa.Lasa,mai bine ai rabdare pana va veni baiatul acela cu care vei construi incet,incet acel bine si frumos. 🙂