Dumnezeu-Tatăl pictat în mijlocul celor douăsprezece zodii în bisericile ortodoxe
Zilele trecute soția mea s-a întâlnit cu câteva prietene de-ale ei și discuția a ajuns la un moment dat la horoscop, la compatabilitatea dintre persoanele din zodii diferite, și la alte lucruri asemenea. Știind că Iulia este soția mea și că eu sunt împotriva credinței în horoscop, una din fete s-a simțit datoare să aducă un argument în favoarea veridicității astrologiei zicând: „Zodiile sunt pictate chiar și în Biserică”.
Întâmplarea face ca această scenă să fie pictată chiar în biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Galați, acolo unde slujește duhovnicul nostru. (Cineva spunea că întâmplarea/coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonimc atunci când intervine viața noastră) Am fotografiat această icoană ca să o puteți vedea și voi, și să putem discuta mai în detaliu despre ea.
În primul rând această icoană este pictată în pronaos, la intrarea în biserică. De obicei aici se pictează scene legate de Vechiul Testament, această zona reprezentând primii pași ai lumii spre cunoașterea lui Dumnezeu, culminând apoi cu naosul (propovăduirea Evangheliei, descoperirea lui Dumnezeu ca Treime de Persoane întregii lumi) și Sfântul Altar (Patimile și Înverea Domnului Hristos).
De ce în mijlocul celor douăsprezece zodii nu se află Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci se află Tatăl, Cel vechi de zile, așa cum e numit în iconografie?
„Astrologia este știința ce se ocupă de studierea influențelor astrelor (soarele, planetele, stelele, constelațiile, etc) asupra vieții omenești și asupra destinului universului. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să facă o legătură între ceea ce vedeau pe cer și ceea ce li se întâmpla în viața de zi cu zi. Cercetările istorice atestă faptul că practicarea astrologiei avea o largă răspândire la popoarele păgâne: în Babilon, în Egipt, în Grecia și în Imperiul Roman, în India, în Persia, în China si Japonia. Această răspândire pe un teritoriu atât de întins justifică într-un fel amploarea revenirii practicilor astrologice în vremurile noastre. Astrologia este una din ușile prin care credințele păgâne intră în forță în societatea contemporană.” (Danion Vasile)
Între cele douăsprezece zodii se află pictat Dumnezeu-Tatăl din două motive:
-
Pentru că astrologia își are începuturile cu mult înainte de întruparea Fiului lui Dumnezeu, fiind considerată o închinare la idoli încă din Vechiul Testament, iar atunci evreii cunoșteau doar un Dumnezeu mono-personal. Abia în Noul Testament (după anul 30 d.Hr.), Domnul se revelează ca fiind Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
-
Pentru că Dumnezeu-Tatăl este perceput mai lesne ca fiind Creatorul. Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Sfințitorul.
Teologul Danon Vasile prezintă în carte sa „Despre horoscop, cutremure și ghicirea viitorului” aspectele generale ale astrologiei:
„Există trei tipuri de astrologie: în primul (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeităti, în al doilea planetele sunt considerate obiecte ale căror emanatii impersonale influentează vietile oamenilor, iar în al treilea astrologia simbolică – planetele se află într-o corespondentă magică cu oamenii, pe care îi influentează prin rezonantă. Pentru astrologi, zodiacul este o „centură” imaginară a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice despre care consideră că i-ar influenta pe oameni (Balantă, Săgetător, Fecioară, …)”
Pe lângă cele douăspreze zodii pictate, cel mai important lucru pe care-l veți observa în această icoană este textul scris de jur împrejur care explică prezența ei în biserică: „Tu ai săvârșit zorile și soarele, Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului, vara și primăvara, Tu le-a zidit pre ele.”
Acest text este o frumoasă sinteză a Sfintei Scripturi în legătură cu acest subiect, unde Duhul Sfânt de nenumărate ori amintește că Dumnezeu este Creatorul acestei lumi, dar și Purtătorul de grijă, secundă de secundă, și nimic nu este întâmplător sau predestinat. Iată ce frumos spune Isaia în capitolul 44:
„Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul maicii tale: „Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a fost într-ajutor? Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.” (Isaia 44, 24-25)
Ghicitorii în stele sunt considerați închinători la idoli, ca unii ce confundă Creația cu Creatorul, iar râvna lor de a minți oamenii cu fel de fel de invenții astrologice cade sub blestemul lui Dumnezeu.
E foarte interesant de observat că această scenă cu Dumnezeu-Tatăl și cele douăspreze zodii apare și la Mănăstirea Voroneț:
„În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de șindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e șocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Teologii medievali nu neagă așadar ocultul, tot așa cum nu neagă existența Diavolului, figurat și el în frescă, dar țin să sublinieze diferența dramatică dintre veacul acesta și veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăției lui Dumnezeu.” (Victor Grigore)
Observați că la Voroneț, în plus față de reprezentarea Tatălui între cele douăspreze zodii, pictorii au așezat și doi îngeri care strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Această imagine are la bază tot un pasaj din Cartea lui Isaia:
„Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile. Eu le chem şi iată ele stau de faţă.” (Isaia 48, 12, 13)
Dumnezeu a desfășurat creația ca un sul la începutul lumii și tot El este Cel ce va înfășura totul înapoi la sfârșitul veacurilor. Toate sunt în mâna lui Dumnezeu și viața noastră are sens doar în relația permanentă cu El.
Un alt argument foarte puternic din Sfânta Scriptură îl reprezintă un pasaj din cartea ProoroculuI Ieremia, în care Dumnezeu vestește tuturor voința Sa ca Imperiul Babilonian să triumfe peste toate popoarele lumii, zicând:
„Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştrii cititori de stele care vă zic: „Nu veţi sluji regelui Babilonului”, Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriţi. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el”.. (Ieremia 27, 9-11)
Ce frumos ne învață Sfânta Scriptura! Cei care ghicesc destinele oamenilor prin citirea în stele ne „prezic minciună”!
Sfântul Ioan Damaschin, în Dogmatica sa, acuza credința în astrologie zicând:
“Elinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin conjuncţia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi (creştinii) susţinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi şi de altele asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre.”
Un alt aspect foarte interesant de observat în această scenă este că Dumnezeu-Tatăl stă în mijlocul a două lumi: prima, este universul creat, simbolizat de soare, de lună, și de stele, și ce-a de-a doua este lumea necreată, simbolizată prin îngerii pictați împrejur.
Amintiți-vă că pe pereții bisericilor ortodoxe, pe fundalul scenelor biblice și împrejurul sfinților, se află pictate stele, simbolizând cerul… dar nu cerul pe care-l vedem noi noaptea ci Împărăția Cerurilor. Priviți încă odată icoana din dreapta și observați cum fundalul celor două ceruri este diferit, unul fiind închis la culoare simbolizând noaptea și stelele din galaxia noastră, și al doilea fiind deschis la culoarea, auriu, culoarea strălucirii, culoarea demnității dumnezeiești.
În concluzie Dumnezeu-Tatăl nu este doar în mijlocul Universului ci este și în mijlocul Împărăției Cerurilor. Zodiacul pictat în biserici nu are de-a face cu prezicerile zodiacale care speculează viața pe acest pământ, ci este o reprezentare a trecerii timpului peste care stăpân este Dumnezeu, pentru a aminti tuturor că cele două vieți ale noastre, cea de pe pământ și cea veșnică, stau în mâinile Lui. În Biserică, zodiile simbolizează lunile anului, ”pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”, după cum mărturisește Hristos Domnul (Faptele Apostolilor 1:7).
Zodiile din jurul lui Dumnezeu-Tatăl sunt doar constelații ale Universului zidite așa de frumos de Creatorul nostru, fără a ne influența alegerile pe care le facem în viața noastră. Dacă planetele ne influențează viața, atunci cu siguranță și munții, și oceanele, și norii ne influențează deciziile și asta ar însemna să nu mai avem voință liberă ci decizii predeterminate. Cu cât un lucru este mai necunoscut și mai departe de om (planetele, galaxiile, stelele, etc.) cu atât mai mult se poate specula asupra lui (se pot emite tot felul de idei și teorii). Pentru că astăzi omul a ajuns pe lună, sunt sigur că Luna Pământului nu mai pare așa de „mistică” ci devine din ce în ce mai mult, un element al creației ca oricare altul. Dacă omul ar putea explora întregul Univers așa cum explorează planeta noastră, atunci cu siguranță zodiile n-ar mai fi așa de atrăgătoare pentru speculații.
În Molitfele Sfântului Vasile cel Mare care se citesc persoanelor aflate sub puterea diavolului, una din rugăciuni zice așa: „Aşa, Dumnezeule, goneşte de la robul tău (N) toată lucrarea diavolului, toată vrajba, toată fermecătura, slujirea idolească, vrăjirea cu stelele, căutarea în stele…”
Iar la final tot Sfântul Vasile cel Mare ne luminează zicând în lucrarea sa, Hexaimeron:
„Omule nebun, ce legătură poate să aibă zodia de pe cer, cu naşterea ta pe pămînt? Niciodată nu are legătură steaua ta de pe cer cu naşterea ta. Ne-am făcut răi din cauza răutăţii noastre. Am dat voinţa noastră în mâna satanei, ne-am făcut răi de bunăvoie, nu de silă. Nu ne-a silit nici luna la rău, nici zodiile, nici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră şi voia noastră proprie, iar aceasta aduce munca veşnică.”
(Claudiu Balan)
Sorin
iunie 6, 2012 @ 5:24 pm
În primul rând în legătură cu semnele zodiacale citisem undeva ( nu mai ţin minte unde ) că ele aveau şi o conotaţie ştiinţifică ( avea ceva însemnătate de genul pe care îl are lunile anului calendaristic ) ce era folosită în agricultură. În plus din ce am înţeles sunt şi constelaţii care au denumirea respectivelor zodii iar faptul că ele sunt pictate în Biserică ar arăta că Hristos e Domnul Universului ( constelaţiile ) sau a Timpului ( lunile calendaristice ).
Acum în legătură cu aceste zodii am şi eu o anumită părere din cunoştinţele proprii, o părere care e mai mult personală. Am observat atât la mine cât şi la alte persoane că atributele ce ar corespunde unei anumite persoane ce s-a născut într-o zodie se cam potriveşte. Mi se pare prea mare coincidenţa. De aceea mă gândesc că poate ar avea şi o anumită explicaţie ştiinţifica naşterea într-o perioadă a anului. Noi suntem o alcătuire foarte complexă influenţaţi foarte tare de mediul înconjurător. Astfel că nu putem şti dacă biologicul şi psihicul din nou nu e influenţat şi de poziţia planetelor şi a stelelor dintr-o anumită perioadă. Asta nu înseamnă că am avea o soartă ci că ne naştem cu anumite calităţi şi defecte în noi ce provin de la părinţi, bunici, mediu în care ne-am născut şi poate şi perioada în care ne-am născut şi care pot fi biruite. Repet că e doar o părere personală fără vreo bază teologică.
marcel
iunie 6, 2012 @ 5:37 pm
Si eu am observat asta si analizam oamenii dupa zodiile lor si vedeam ca au dreptate eu m-am lasat de prostiile astea dar totusi parca sunt adevarate si asta ma cam enerveaza 😐
Administrator
iunie 7, 2012 @ 2:48 am
Doamne ajută, Saurian!
Zodia este o denumire tradițională pentru un semn astrologic, și definește reprezentarea grafică a unei constelații. O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împărțită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc.
În Biserica Ortodoxă noi toți avem o singură credință și recunoaștem un singur Adevăr, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Dumnezeu ne descoperă Adevărul prin Revelație, și acest Adevăr noi îl aflăm cel mai ușor de la persoanele cu viață sfântă, pentru că ei reușesc să se apropie cel mai mult de Dumnezeu. Faptele și sfaturile Sfinților Părinți sunt pentru noi, alături de lucrarea de propovăduire a Mântuitorului Hristos, nivelul maxim de descoperire a Adevărului în lume.
Așa stând lucrurile, dacă Proorocii din Vechiul Testament și Sfinții Părinți au combătut astrologia ca o practică păgână și mincinoasă atunci cuviincios ar fi să credem și noi asemenea, ca unii ce nu am ajuns încă la măsura lor.
Cât privește faptul că unele atribute se potrivesc la persoanele din aceleași zodii, sunt mai multe aspecte de discutat:
1. În primul rând dacă ar fi să vedem cu adevărat dacă oamenii născuți în aceeași perioadă au caractere asemănătoare, ar trebuie să facem o statistică la nivelul întregii planete, la cei aproape 7 miliarde de oameni. Nu e logic să tragi o astfel de concluzie văzând doar 10-20 de oameni în jurul tău care se aseamănă. Noi oamenii tindem să generalizăm prea repede.
2. E firesc ca unii oameni să aibă caractere asemenea… și cred că această asemănare nu este determinată direct de perioada în care s-au născut, ci poate fi efectul multor alți factori.
3. Astrologia este o lucrare diavolească de depărtare a omului de Dumnezeu. Ca orice lucrare diavolească, ea nu ar avea putere dacă nu ar amăgi oamenii amestecând binele cu răul. Și vrăjile au efect, și blestemele, și ghicitoarele nimeresc uneori viitorul, dar asta nu înseamnă că toate acestea au vreun efect benefic asupra omului. Ba dimpotrivă. Îngăduie Dumnezeu ca unii oameni să fie posedați de duhurile rele, dar asta nu înseamnă că posedarea e o stare de dorit, sau acceptabilă omului.
4. Da, mediul înconjurător ne influențează viața, dar de la aici până a spune că planetele și stelele au vreun efect direct asupra caracterului omului care se zămislește în pântece, este cale lungă, și multe minciuni s-au inventat pentru a susține acest lucu. Influența planetelor asupra vieții unui om este la fel de mare ca influența munților de lângă casa lui.
Prin urmare, orice creștin care-și apropie sufletul de această practică păgână se depărtează de Dumnezeu, pentru că e o lume a minciunii și manipulării, e o încercare de a substitui năzuința curata a sufletului către Dumnezeu, cu o superstiție impersonală, care te adâncește și mai tare în egoism.
Marcel spunea „totusi parca sunt adevarate si asta ma cam enerveaza”.
Marcel! Dumnezeu este Adevărul și orice revelare a Adevărului ne luminează, ne aduce liniște și pace în suflet. Dacă pe tine veridicitatea zodiilor te enervează, te tulbură, înseamnă că la mijloc nu este lucrarea lui Dumnezeu, ci a diavolului.
Dacă ghicirea viitorului după zodii și horoscoape ar avea vreun miez de adevăr atunci să fii sigur că Sfinții Părinți nu le-ar fi combătut și sufletul tău ar fi simțit pace și liniște când le-ar fi auzit.
Pentru lămuriri pe larg voi posta aici o serie de linkuri către articole care dezbat mai pe larga problema horoscopului:
https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/ispite-moderne/659-pacaleala-horoscopului.html
https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/ispite-moderne/7252-horoscopul-in-ortodoxie.html
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/despre-horoscop-cutremure-ghicirea-viitorului/
http://www.sfaturiortodoxe.ro/_horoscop.htm
http://despreortodoxie.wordpress.com/2008/10/19/ce-nu-stiati-despre-horoscop/
http://logos.md/2009/01/29/astrologia-si-magia-in-lumina-invataturii-ortodoxe/
http://logos.md/2007/08/18/despre-farmece-vrajitorie-astrologie-vise-si-magie-de-arhim-cleopa-ilie/
http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/934
Sorin
iunie 7, 2012 @ 5:03 am
Şterge te rog acest mesaj. Până la urmă e vorba de o părere personală aşa că nu are rost să mă bag în polemici.
Ana
iunie 7, 2012 @ 6:09 am
Saurian, e bine ca ai deschis aceasta discutie. Dupa cum observam multi credinciosi cred si in zodii dar si in Dumnezeu. Personal cand am inteles despre zodii, m-am ferit sa imi mai pun intrebari.
Datorita mesajului tau, admin a adus o explicatie simpla dar semnificativa legata de asemanarea dintre noi. Ma bucura mesajul:
[quote]În primul rând dacă ar fi să vedem cu adevărat dacă oamenii născuți în aceeași perioadă au caractere asemănătoare, ar trebuie să facem o [b]statistică la nivelul întregii planete[/b], la cei aproape 7 miliarde de oameni. [b]Nu e logic să tragi o astfel de concluzie văzând doar 10-20 de oameni în jurul tău care se aseamănă. Noi oamenii tindem să generalizăm prea repede[/b].[/quote]
Si ca un exercitiu simplu uitati-va la noi cum am crescut si cum am fost educati. Educatia la fete a diferit si difera de educatia la baieti, de jucarii, de haine de culori. Fetele in culori deschise, baietii in culori inchise. Poate la baieti s-au mai folosit culori deschise, insa in nici un caz culoarea roz. Pentru fetite papusi, ptr baieti masini, scule de construit, intr-un fel meserii potrivite adecvate lor. Si am crescut in functie de educatia primita si de mediu.
[b]Ce minunat cand un copil este crescut in credinta ortodoxa si inca de la nastere este familiarizat cu sfintii, cu povestiri, cu frumusetea ortodoxiei, cu desenat icoane si nu barbie si spiderman.[/b] Un copil educat de mic asa, nu are cum sa fie infleuntat mai tarziu de zodiacuri, horoscoape sau alte lucrari demonice.
Din nefericire la noi a fost o asa o nevoie de aflat ceva despre viitor, incat horoscopul a devenit un fel de minciuna colectiva. Nu cred ca a ramas copil care sa nu stie „ce zodie are”:(. Din asta s-a format o credinta falsa prin care s-au cautat asemanari cu cele cuprinse in zodiac.
Devenim ceea ce gandim sau ce ni se infiltreaza de-a lungul existentei noastre.
Doamne ajuta
Sorin
iunie 7, 2012 @ 7:43 am
S-a înţeles greşit ce am spus dar după cum am explicat mai sus nu voi intra în polemici pe aceste subiecte.
Boitos
iunie 7, 2012 @ 9:31 am
Saurian, bineinteles ca s-a inteles gresit ce ai vrut sa spui mai sus.Lasa-ma pe mine sa intru in polemici sa vezi ce iese.Deja prevad intr-un glob de cristal ( am glumit ).
Deci, eu in urma cu ceva vreme am pus mana pe o carte f.f veche, este destul de groasa, din care mai sunt doar vreo 270 de pagini.Mi-a imprumutat-o cineva.Inca nu am apucat sa o citesc.
Cartea este compusa din 3 parti, fara ca acele parti sau capitole sa aiba legatura intre ele.Adica o carte mare care contine 3 carti .
Si este impartita astfel:
– istoria omenirii : cu ceva date mai importante religioase, de prin anul 5000 i.H. si date istorice cu privire la tara noastra pana prin secolul 18.
-un fel de zodiac : componenta zodilor, caracteristici,
-un fel de calendar agricol: care contine diverse previziuni in functie de anotimpuri, semne din aer, apa, pamant.
Cartea se refera pt o perioada de 150 de ani.La ea au contribuit atat astrologi, diversi regi, preoti, oameni de stiinta din acea vreme.S-a inceput la ea de la sfarsitul secolului 18 si pana prin 1902 s-au adaugat diverse lucruri.Se refera pt o perioada de vreo 100 de ani.
Este considerata carte profana ( la acele vremuri ).
Eu m-am tot gandit de ce este considerata profana, si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca cineva prin anul 1902 ar fi spus ca ,,daca in ziua 28 din luna decembrie este soare cu nor rosu, aunci in anul ce va veni vor fi multe mere”, probabil ca toti l-ar fi considerat vrajitor pe cel ce spune asta.Doar ca cel ce spune asta a avut la baza scrieri veci de sute de ani, bazate pe diverse intamplari, si a facut un fel de generalizare.
Adica in majoritatea aniilor in care in ziua respectiva a fost asa, in anul urmator s-a produs aceea intamplare.
La fel si cu zodiile din acea carte, legatura dintre ele-planete-oamneii .
Astfel din cate imi aduc aminte se spune ca la o anumita zodie: vor fi iuti la manie, nervosi, suparati, nesupusi, prea putin bolnavi, si cum vor suferi din cauza bolilor.Asta nu insemana ca toti cei din acea zodie vor fi exact la fel.Altii vor fi numai suparati, altii nervosi, etc.
Inainte de a incepe partea cu zodiacul pe o pagina este trecuta imaginea de mai sus din articol cu cele 12 zodii si cu Dumezeu in mijlocul lor.Putin diferit, caci in mijlocul zodiilor este o ramura de copac, si un spic de grau, iar deasupra zodiilor este Dumezeu cu un citat asemanator cu cel de aci.
Deci imaginea din biserica din Galati vine din trecut.
Dar nicaieri in acea carte nu am gasit o previziune despre viitor, ci doar generalitati care duc la documente vechi.Nicaieri nu am vazut ca scrie despre sf lumii, despre ce vom face, cum vom fi noi: buni sau rai.
Deci eu ca individ, Dumezeu m-a lasat cu anumite caracteristici, (care sunt sau nu in zodiac), dar depinde de mine daca eu vreau sa fac fapte bune sau rele.Ca degeaba o sa imi zica mie ca sunt o persoana buna su inimoasa daca fac rau vecinului meu (ca exemplu ).
Iar ceea ce exista acuma in zodiace, horoscoape, prin toate ziarele , pe mine chiar ma distreaza.Fac si ei un ban.
Sunt curioasa cine va avea curajul, peste cativa zeci de ani sa mai scoata o asemena carte, bazata pe documente vechi, pe intamplari reale, nu pe povesti si pe minciuni.
Asa ca trebuie sa avem grija ce citim, cum ne crestem copii ca atunci cand vor fi mari sa poata face diferenta dintre bine si rau.Si nu cumva atunci cand vor citi zodiacul sa creada ca li se va intampla numai bine sau numai rau si sa uite ca desupra tuturor zodilor se afla Dumezeu.
Dan Tudorache
iunie 7, 2012 @ 10:17 am
Astrologia, fiind și ea o ramură a ghicitului, cei drept fardată ”științific”, funcționează după această banală lege: cu cât se mărește aria speculațiilor despre ceva anume, cu atât mai mult cresc posibilitățile de a te încadra (fie și parțial) în acea arie.
Mai simplu vorbind, cu cât oferi mai multe caracteristici despre o zodie, cu atât mai mult cresc posiblitățile ca un om să se regăsească în ceea ce s-a ghicit. Spui că oamenii din zodia cutare au caracteristicile (A,B,C,D,E,F,G) și atunci, cel care într-adevăr are caracteristica A sau B sau A și C (și alte combinații) se va regăsi în ceea ce s-a ”prooricit”. Și omul nostru, când vede că se regăsește în ceea ce se ghicește, percepe horoscopul ca pe o știință demnă de toată încrederea.
Nu știu dacă v-am mai spus cu altă ocazie, dar mama mea a avut odată un coleg de servici care își conducea toată viața și percepțiile despre oameni, așa cum dictau horoscoapele. El știa lucruri ”sigure”, printre care și faptul că este incompatibil cu gemenii, de aceea acționa în consecință: se ferea de cei născuți în zodia gemenilor.
Cu mama se înțelegea foarte bine dar ceea ce nu știa era faptul că mama era născută în gemeni. Și mama nu i-a spus mai bine de jumate de an treaba asta iar colegialitatea lor a mers frumos înainte. După multe luni, văzând că nu poate să-l convingă de păcăleala horoscopului, mama i-a spus că e născută în gemeni. Și atunci colegul respectiv a rămas bulversat cu totul: ”nu pot să cred!”. Alte cuvinte sunt de prisos.
Personal, mă deranjează când sunt întrebat ce zodie sunt ca să fiu cântărit în funcție de ”standardele” zodiei. Dar răspund că ”nu le am cu zodiile” și că ”sunt născut în luna X”, ca să risipesc entuziasmul celui care vrea să mă ”standardizeze”. Altă strategie nu am.
Sorin
iunie 7, 2012 @ 11:40 am
Simona, eşti din Bucureşti? Aş vrea să văd şi eu cartea de care vorbeşti.
Ana
iunie 7, 2012 @ 3:59 pm
Dan
[quote]Personal, mă deranjează când sunt întrebat ce zodie sunt ca să fiu cântărit în funcție de ”standardele” zodiei. Dar răspund că ”nu le am cu zodiile” și că ”sunt născut în luna X”, ca să risipesc entuziasmul celui care vrea să mă ”standardizeze”. Altă strategie nu am. [/quote]
M-am confruntat si eu cu aceasta intrebare. Am incercat sa raspund la fel dar nu a mers. Am raspuns apoi simplu ca [i]cred in Dumnezeu[/i] si mi s-a raspus : [i]Si eu cred in Dumnezeu dar asta nu are nici o legatura cu credinta”[/i]. Si apoi a insistat si m-a intrebat luna in care sunt nascuta.
Nu am cuvinte asupra unei astfel de insistente, si-mi dau seama ca impulsul celui care intreaba vine din patima instapanita in el.
Ana
iunie 7, 2012 @ 4:46 pm
Simona
[quote]Iar ceea ce exista acuma in zodiace, horoscoape, prin toate ziarele , pe mine chiar ma distreaza.Fac si ei un ban.[/quote]
Ce fina esti tu Simona. Nu ar fi chiar atat de rau daca horoscopul ar fi doar o sursa de bani. Asta cred cei care il compun zilnic, insa mintile care ordona aceste horoscoape nu au credinta in Dumnezeu, ci [u]dincontra[/u]. La fel ca pornografia, sexualitatea si toate revistele cu barfe, toate au un acelasi scop; indepartarea omului de credinta in Dumnezeu si adancirea lui in pacat.
Sfantul Siluan care traia credinta la un nivel inalt, povesteste cum s-a lasat prins de o imagine si apoi cum l-au chinuit diavolii si cat de greu ia fost sa iasa din aceasta lupta (poate ai citit sau ascultat cartea cu marturiile lui). Noi insa care suntem slabi in credinta putem cadea mult mai usor si mult mai rapid din cauza oricarui text mincinos citit fara macar sa ne dam seama.
Doamne ajuta
Radu
iunie 8, 2012 @ 10:14 am
Am o nelămurire de mai multă vreme în ceea ce privește reprezentarea iconografică al lui Dumnezeu – Tatăl. Am căutat în mai multe surse și la un moment am găsit ceva, dar care vine în contradicție cu cele scrise în acest articol. Am să redau câteva fragmente despre aceasta ca să fie mai clar despre ce vreau să zic:
[i]
Poate indrazni cineva sa spuna ca L-a vazut pe Dumnezeu Tatal ca sa-L poata picta, se intreaba Ilarie din Poitiers? In Iesirea 33,20 si in Judecatori 13,22 este scris: ”Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate omul sa vada fata Mea si sa traiasca”. Sfantul Evanghelist Ioan de asemenea afirma: ”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (1, 18).
Cel mai obisnuit simbol, dar si cel mai des intalnit in Bisericile noastre, este chipul batranului, Celui Vechi de zile. Cei care sustin ca Dumnezeu Tatal poate fi pictat, se bazeaza pe vedeniile prorocilor, in special pe ale prorocului Isaia (6, 5: Domnul Savaot) si Daniel (7, 9 si 13: Cel Vechi de zile).
Chiar si in Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna putem citi: ”Noi Il inchipuim pe Dumnezeu Tatal Cel fara de inceput in chipul unui Batran, asa cum L-a vazut Daniel”.
Insa, potrivit talcuirilor facute de Sfintii Parinti la prorociile din Vechiul Testament, putem vedea ca aceste vedenii sunt intelese ca fiind referiri la Dumnezeu Fiul si nu la Dumnezeu Tatal.
Potrivit lui Alexandru Mihaila, lector in cadrul Catedrei de Teologie Biblica a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, „regasim si in Traditia Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatal. De exemplu, s-a spus: „Cel Vechi de zile S-a facut copil“ (Pseudo-Atanasie, Cuvant la Nasterea lui Hristos, in: PG 28 961).
De aceea nici Sinodul al VII-lea Ecumenic nu a prevazut nicio hotarare care sa legifereze pictarea chipului lui Dumnezeu Tatal.
Parintii Sinodului chiar au reluat argumentul Papei Grigorie II din scrisoarea acestuia catre imparatul Leon Isaurul: „De ce nu-L reprezentam si nici nu-L descriem pe Tatal Domnului nostru Iisus Hristos? Pentru ca nu stim cum este. (…) Numai daca L-am fi vazut si cunoscut precum L-am vazut si cunoscut pe Fiul Sau, atunci am fi incercat sa-L descriem si sa-L reprezentam cu ajutorul artei”.
Alti doi mari aparatori ai sfintelor icoane, Sfantul Teodor Studitul si Ioan Damaschin, s-au opus reprezentarii lui Dumnezeu Tatal. Ioan Damaschin afirma: ”Nu Il reprezentam pe Domnul Dumnezeu , deoarece nu Il vedem; daca L-am fi vazut, L-am fi reprezentat”.
Imaginea lui Dumnezeu-Tatal a fost interzisa la marele Sinod de la Moscova din 1666-1667. In Actele Sinodale se spune: ”Hotaram ca un pictor iscusit, care sa fie si om vrednic, sa fie numit mai-marele iconografilor conducator si supravetuitorul lor. Ca sa nu mai batjocoreasca cei neinvatati sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Sale si ale Sfintilor Lui, infatisandu-i urat si nepotrivit; si sa inceteze orice vanitate a pretinsei intelepciuni de a picta fiecare dupa fantezia sa, fara a avea vreo referinta autentica, adica de a-l zugravi in diferite chipuri pe Domnul Savaot […]. Hotaram ca de acum inainte chipul Domnului sa nu fie pictat in reprezentarile cele absurde si nepotrivnice pentru ca nimeni nu L-a vazut niciodata in trup. Numai Hristos care a fost vazut in trup este zugravit asa, adica in trup, iar nu dupa Dumnezeire […].
Este intru totul absurd si necuviincios a-L picta pe Domnul Savaot cu barba alba, iar pe Fiul in sanul Lui, sezand, si un porumbel intre Ei, pentru ca nimeni nu L-a vazut pe Tatal, dupa Dumnezeire; pentru ca Tatal nu a avut trup si nu in trup S-a nascut Fiul din Tatal mai inainte de toti vecii, asa cum zice si David proorocul: ”din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut” (Psalmul 109, 3) aratand ca acea nastere nu este trupeasca, ci negraita si nepatrunsa.”
Sinodul a hotarat definitiv ca reprezentarea ca batran, Cel vechi de zile, nu mai trebuie raportata la Tatal, ci doar la Hristos.
[/i]
Fragmentele sunt preluate de aici: http://www.crestinortodox.ro/diverse/icoana-eretica-120447.html
Mulțumesc pentru eventualele răspunsuri sau explicații.
Doamne ajută!
Administrator
iunie 8, 2012 @ 10:51 am
Radu, tot ce pot sa-ti spun este ca Tatal este reprezentat in multe biserici ortodoxe in picturile murale. Nu cred ca e o erezie. Asa cum Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt pictati sub chipul a trei ingeri, si ne inchinam Sfintei Treimi prin ei, atunci nu cred ca e o blasfemie sa te inchini Celui Vechi de zile, simbolizat ca un batran intelept.
Atat timp cat Sinoadele Ecumenice nu au luat pozitie explicita asupra acestei probleme, atunci cred ca lucrurile nu sunt asa de grave.
E de bun simt ca vazand o pictura intr-o biserica sa ne smerim in primul rand, si sa ne gandim ca pictorul bisericesc acceptat de Sfantul Sinod, care a facut pictura, apoi preotul din parohie si apoi episcopul locului au cazut deacord asupra reprezentarilor iconografice.
Daca toti acestia au ajuns la concluzia ca e cuviincios ca Tatal sa fie reprezentat in icoane, atunci eu personal nu mai cred ca e cazul sa aducem critici.
Exista intr-adevar cazuri de picturi neconforme canonic.
Radu
iunie 8, 2012 @ 11:52 am
Tocmai de aici vine nelămurirea mea, deoarece am văzut în multe biserici reprezentarea Tatălui în acest mod și eram oarecum derutat. Știam că singura reprezentare corectă e cea de care ai pomenit, a lui Andrei Rublev.
Mulțumesc pentru răspuns!
Sorin
iunie 8, 2012 @ 3:36 pm
Este o erezie să fie pictat Dumnezeu+Tatăl ca un om bătrân deoarece toate acele imagini în care apare Dumnezeu bătrân ( în Vechiul Testament ) se face referire la Hristos. E adevărat că Biserica acceptă astfel de icoane dar nu înseamnă că sunt dogmatic corect. Pentru că atunci înseamnă că ar fi icoane şi acele picturi puţin renascentiste ce sunt în unele biseric cum e biserica de la Mănăstirea Cernica sau biserica Sf. Spiridon din Bucureşti. Toate icoanele de acest gen vin cam din sec. XIX când Ortodoxia a suferit influenţe din apus. Uitaţi ce spune Alecsis Chryssostalis, istoric bizantinist din cadrul Centrului Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Paris: „Singura Persoană a Sfintei Treimi pe Care o putem reprezenta într-o icoană este Hristos, pentru că răspunsul stă în Întrupare.
Aţi vorbit despre icoana lui Hristos şi de fundamentul teologic al reprezentării ei ca fiind Întruparea. Dar, de-a lungul istoriei au apărut şi icoane ale lui Dumnezeu – Tatăl şi Dumnezeu-Sfântul Duh. Este posibilă o astfel de reprezentare sau nu?
Răspunsul teologic este unul singur: Nu, nu este posibilă o astfel de reprezentare. Singura Persoană a Sfintei Treimi pe Care o putem reprezenta într-o icoană este Hristos, pentru că, aşa cum am zis, răspunsul stă în Întrupare. Fără Întrupare nu există această posibilitate. Este adevărat ca întâlnim adeseori aceste feluri de icoane, fie cu Dumnezeu-Tatăl sub forma unui bătrân înţelept, fie a Sfântului Duh, mai ales în Bisericile tardive, imagini care au apărut sub influenţă occidentală. Ele provin din Rusia lui Petru cel Mare, foarte influenţată de Occident în special în secolul al XIX-lea. Trebuie să înţelegem că persoanele care le-au făcut nu cunoşteau acest aspect, nu le-au făcut expres, dar trebuie să ştim că este o eroare majoră. Nici Sfântul Duh nu S-a întrupat niciodată. Porumbelul este un simbol şi este legat de un eveniment: Botezul lui Hristos, atunci când Scripturile ne spun că Sfântul Duh a coborât asupra lui Hristos în formă de porumbel, dar acest lucru nu vrea să spună că Sfântul Duh S-a întrupat într-un porumbel. Iar, mai apoi, la Cincizecime a luat formă de limbi de foc. Câteodată vedem în icoane reprezentarea Sfântului Duh sub aceste două forme de porumbel şi de limbi de foc. În tradiţia iconografică întâlnim des doar o rază pentru a arăta prezenţa Sfântului Duh. Răspunsul este foarte clar: nu trebuie inovat în acest sens, iconografii care fac asta o fac pentru că vor să decoreze mai bine icoanele, dar un lucru trebuie să fie clar: nu putem să facem aşa ceva, pentru că atunci chiar putem fi acuzaţi că vrem să reprezentăm divinitatea şi am da dreptate iconoclasmului. Din moment ce aceste Persoane divine nu S-au întrupat niciodată, dacă pretindem că Le putem reprezenta într-o icoană, atunci pretindem că reprezentăm natura lor divină, iar acest lucru nu este posibil. Repet, doar Întruparea, adică faptul că Hristos a luat trup omenesc complet, permite reprezentarea Sa sub forma unei imagini.
Întruparea este un fapt istoric. Dacă de câteva secole am făcut-o să înainteze înseamnă că nu credem în ea într-o manieră fermă, nu credem cu adevărat că este un fapt istoric şi putem atunci să o punem în orice moment al istoriei, ceea ce vrea să însemne că Dumnezeu nu a intrat cu adevărat în istorie ca om. Facem din asta ceva filosofic, o idee, ceea ce este catastrofic deoarece distruge complet şi contrazice Biserica şi Tradiţia patristică unanimă asupra acestei probleme. Deci, trebuie avută mare grijă cu icoanele şi teologia icoanelor. Sfântul Teodor Studitul spune că iconograful are o foarte mare responsabilitate atunci când pictează o icoană, pentru că devine interpretul voinţei lui Dumnezeu şi în acest moment devine un adevărat teolog. Acesta este un lucru adevărat şi trebuie ştiut că un iconograf trebuie să fie, în primul rând, un bun pictor, să cunoască tehnica picturii, iar mai apoi trebuie să aibă un adevărat suport teologic. Orice imagine creştină nu este o icoană în sens teologic şi nu de fiecare dată când reprezentăm ceva putem să ne prosternăm înainte şi să ne exprimăm în acest fel adoraţia noastră spre Dumnezeu Întrupat. ” Vezi link aici: http://www.basilica.ro/ro/interviuri/icoana_chipul_omului_in_vesnicie_interviu_cu_alecsis_chryssostalis_istoric_bizantinist_din_cadrul_centrului_national_de_cercetare_stiintifica_din_paris.html
Ruxanda
iunie 9, 2012 @ 11:37 am
Foarte binevenit articolul. Daca as fi vazut aceasta pictura in vreo Biserica, cu siguranta m-ar fi tulburat.
Ina
iulie 7, 2016 @ 6:02 pm
Doamne ajuta!
Imi cer iertare ca intervin, dar reprezentarea „Cel Vechi de Zile” nu este eretica, dar cu siguranta nu este o reprezentare a lui Dumnezeu-Tatal. Daca va uitati cu atentie, chiar are nimbul cruciger, cu inscriptia „Cel ce este”, caracteristice reprezentarii lui Dumnezeu-Fiul, si se bazeaza pe proorocia Sf. Pr. Daniel. (Daniel 7, 9-10)
Va recomand doua articole pe aceasta tema:
[url]https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/07/21/doua-icoane-in-care-este-infatisat-hristos-cel-vechi-de-zile/[/url]
[url]https://theologiepatristica.wordpress.com/2014/07/21/doua-icoane-in-care-este-infatisat-hristos-cel-vechi-de-zile/[/url]
Putina documentare nu strica, inainte de a publica articole. Altfel, tema este buna pentru cei care cred in zodii. Reprezentarea lor iconografica nu are nici o legatura cu credintele astrale sau cu reminiscente vetero-testamentare, ci este una pur simbolica – a cerului creat. Este utilizata astronomia, nu astrologia.
Pace si bucurii!