Dumnezeu este şi în noi şi, de aceea, suntem taine pentru noi înşine

„Noi suntem taine pentru noi înşine; ne mirăm cum lucrează organismul acesta al nostru fără voia noastră, căci nu există nici o organizaţie pe lume în care fiecare să-şi facă lucrarea cu atâta sârguinţă precum în trupul nostru. Dumnezeu este o taină pentru toată zidirea; Dumnezeu este şi în noi şi, de aceea, suntem taine pentru noi înşine. Dumnezeu se descoperă numai sufletelor blânde şi smerite. El este pretutindeni prezent; El este taină. Noi cunoaştem puţin despre El – câte ceva ni se descoperă din natură, dar suntem înconjuraţi de taine. După cum este de smerit şi de blând duhul omului, el sporeşte în cunoaştere.

Suntem fiinţe minunate şi ne mirăm neîncetat câte taine sunt în jurul nostru, de neînţeles pentru noi. Tot ceea ce am înţeles până acum este foarte puţin. Suntem o mare taină, îndeosebi pentru noi înşine. Ce suntem? – cugetăm la asta, dar nu ştim. Nimeni nu ne-a întrebat când ne vom naşte, nimeni nu ne-a întrebat când trebuie să părăsim această planetă. Viaţa noastră este foarte scurtă. Dar şi pentru această vreme scurtă a vieţii ne sunt date multe posibilităţi să ne desăvârşim în bine. Să ne întoarcem spre Binele desăvârşit. Abia atunci ni se va lărgi orizontul şi lucrurile ni se vor limpezi: de ce există această lume şi pentru ce este aşa. Vom înţelege că suntem călcători de lege. Că neîncetat tulburăm dragostea, pacea şi bucuria. Şi, dacă ne unim cu Izvorul Vieţii, totul se limpezeşte.

Noi, Creştinii, suntem chemaţi să răspândim pacea dumnezeiască, să lărgim atmosfera cerurilor, care este pacea şi bucuria îngerească. Puţini la număr sunt cei ce pot pricepe că oamenii trebuie să fie aşa – izvor al binelui, păcii şi liniştii. Cu rugăciunile Preasfintei Maici, ale îngerilor şi sfinţilor, Dumnezeu ne va mântui şi feri de mari necazuri. Dacă ne-am uni în cuget, ar fi mare putere şi nimeni nu ar putea să se împotrivească. Este putere dumnezeiască unită.”

(Părintele Tadei, de la Mănăstirea Vitovnița)