Ange:”După o adolescență zbuciumată m-a pus Dumnezeu la locul meu.”

La 15 ani, orbită și fără Dumnezeu m-am aruncat în valurile patimilor. Indiferentă și plină de dorința de a-mi demonstra prostia m-am aruncat în brațele unui băiat, pe care îl știam de aproximativ o lună. Detaliile nu își mai au rostul, dar consecințele da.

Părinții, prietenii, colegii, rudele, vecinii s-au opus cu vehemență acestei relații premature. Tăria cu care se opuneau m-a împins să continui și să nu-i ascult. ba chiar ajunsesem să plec de acasă seara. Mi se părea, că eu conduc lumea, că fac ce vreau și nimeni nu mă poate opri.

Transformarea a fost crucială, din eleva eminentă, premiantă și cuminte, ajunsesem să fiu subiectul principal de dezbatere în tot orașul. Toată lumea cunoștea drama familiei și toți ne arătau cu mâna.

Să revenim la consecințe: tata s-a îmbolnăvit de inimă (un bătrânel de 60 de ani dintr-o familie de profesori, doctori și preoți, el fiind maistru și fost primar) a ajuns să fie terfelit de propria fiică. Plângea zilnic, mă pedepsea, se rugă de mine să-l părăsesc pe X, încurajându-mă că el mă înțelege că am greșit, acceptă și mă iartă, dar să-l las, pentru că îmi va ruina viața. Nu am vrut să-l ascult un an. Îl consideram un încuiat (eh! Bătrânii ăștia nu știu nimic) până când au început să apară problemele din „cuplu „.

Dumnezeu începuse să mă lumineze, datorită insistenţelor și lacrimilor familiei mele. Voiam să țin post (nu doar abstinenţă de la mâncare ci și abstinența trupească), dar el se opunea (fiind și de altă religie). Am fost să mă spovedesc (după câțiva ani), părintele m-a sfătuiesc să-l părăsesc, pentru că nu este demn de mine și că îmi face rău. Inițial nu l-am ascultat până când am zis: „gata, totul s-a terminat! „. Ca să scap de presiunile lui, pentru că mă amenința cu moartea și ca să-i alin durerea tatălui meu am decis să plec în America. Zis și făcut.

Am plecat în America, unde m-am lovit de o lume nouă, diferită de occident, emancipată, dar foarte superficială. Am crezut, că așa tată va fi mai liniștit, dar… Dumnezeu nu a lăsat să fie așa. După 4 luni a trebuit să mă întorc în România, pentru că tata murise.
Durerea a fost cumplită, când am deschis ochii și am vrut să atenuez răul, Dumnezeu nu m-a mai lăsat și au apărut consecințele.

L-am cunoscut pe Mihai, student la teologie, i-am ascuns adevărul (despre virginitatea mea) multă vreme, dar am considerat, că ar trebui să afle adevărul. Groaznic! A avut o decepție, a fost foarte supărat, pentru că visul lui din copilărie a fost să aibă o singură prietenă cu care să se căsătorească și să fie fecioară. M-a acceptat cu greu, dar are momente, când îşi aduce aminte și se întristează.

Ce m-a deranjat foarte tare la el a fost faptul că, acum ştiind situația mea, fiind în antiteză cu dorințele lui, începuse să-și facă speranțe că va avea o șansă cu mine și să anuleze tot, dar m-am opus. Datorită lui Dumnezeu, Mihai, a înțeles, că până la nuntă nu îl voi mai supăra pe Dumnezeu și că acum voi fi mai precaută. Tot Mihai m-a învățat, că viața nu se rezumă doar la plăceri. M-a învățat să mă rog, să merg la biserică, să mă schimb. (de fapt Mihai m-a învățat să merg, pentru că eu sărisem peste această etapă, aruncându-mă cu capul în nori).

Ca atare, relațiile înaintea căsătoriei duc la pierderea sufletului și a discernământului, îi fac loc diavolului să sălășluiască în noi, nicidecum nu lui Dumnezeu.;

Astăzi sufăr, pentru că nu am învățat prima oară să iubesc, să înțeleg scopul nostru „aici „, să apreciez calităţile spirituale ale unei persoane, să descopăr bucuriile vieții creștine, ci m-am aruncat în flăcări omorându-mi sufletul și identitatea creștină.

Mă rog ca Dumnezeu să mă ierte și să mă lumineze. de aceea am hotărât să scriu pe scurt povestioara mea „tragică „, deși sunt conștientă, că cei, care pătimesc și trăiesc în desfrânare nu vor înțelege mesajul meu doar după ce va fi prea târziu.

Slavă Domnului, pentru că mi-a mai oferit o șansă, precum, fiului risipitor!

(Ange)