„E greu să rămâi doar la un sărut… Are în el şi ce urmează după asta.”

Doamne ajută,
Vă trimit şi eu mărturia mea, după o experienţă frumoasă pe care am avut-o într-o tabără organizată de Ortodoxia Tinerilor. Am întâlnit oameni frumoşi, iubitori de Dumnezeu, şi mai mici şi mai mari, şi familii cu copii, alături de care L-am simţit pe Dumnezeul cel Viu împreună cu noi. Şi mă întreb cum ar fi fost dacă…
Acum ceva mai mult de zece ani, am terminat facultatea şi aveam un an şi ceva de când mă angajasem. Aveam 23 de ani… S-au potrivit toate, nu am apucat să îmi dau licenţa că Dumnezeu m-a ajutat să îmi găsesc de lucru, urmăm un master şi mai trebuia să găsesc pe cineva cu care să îmi fac o familie. Şi am găsit… Un băiat cuminte, cu un an mai mare decât mine, ne ştiam din liceu, doar că atunci nu vorbeam unul cu altul. Şi am fost împreună. Ne înţelegeam bine, doar că am mers mai departe… Mai întâi cu sfială, apoi fără, am ajuns să ne culcăm împreună… Se putea, doar aveam deja mai mult de 18 ani. De curiozitate, sau cu gândul că vom fi oricum şi mai departe împreună, dar încă nepregătiţi să ne asumăm mai mult.
Nu te ajută să cunoşti mai bine persoană cu care faci asta, nu te împlineşte, te simţi gol şi pustiit şi murdar, parcă lipseşte ceva. Nu consolidează o relaţie, ba din contră. Poate un copilaş ar fi „convins” să ne unim şi prin căsătorie. Am transmis mai departe hepatită B pe care nu ştiam că o am, nu am mai avut relaţii intime înainte cu altcineva. În câteva luni s-a făcut bine trupeşte, dar era dărâmat sufleteşte, au fost şi alte lucruri care l-au tulburat şi s-au amplificat în sufletul lui… A plecat dintre noi…
Cum ar fi fost dacă… mai aşteptăm să ne cunoaştem mai bine, să avem o prietenie frumoasă împreună, să ne păzim curaţi… Să primim binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei… Să ne sprijinim unul pe altul mai mult… Să renunţăm la relaţie înainte să ne cunoaştem trupeşte dacă constatăm că nu ne potrivim unul cu altul şi să putem să mergem mai departe fiecare pe calea lui. Să am acum trei copii pe lângă mine. Dumnezeu m-a ajutat prin părintele duhovnic, să pot trece peste, să fiu „cuminte”, să nu fac iarăşi ce am făcut. Dar urmele păcatului sunt tot în mine. Şi gânduri tot vin să fac iarăşi, şi singură. Şi trebuie luptat cu ele… Te despart de Dumnezeu, nu El pleacă de lângă tine, singur tu alegi să te depărtezi de El. Şi simţi că nu e bine ce faci, că e un gest egoist, că te murdăreşti. Şi vrei să te opreşti, Îl rogi să te ajute, şi nu te lasă, îţi dă putere, să poţi să te ţii de El.
Şi toate pornesc de la ce vezi, la filme, în reviste, în jurul tău. Nu neapărat cele „interzise”, şi de la gesturi simple, un sărut, o atingere, auzi ceva, citeşti ceva, fără să cauţi anume… până şi bancurile sunt pline de lucruri care îţi plimba mintea peste tot. E greu să te păzeşti curat. Ţi se spune că e bine să îţi cunoşti organismul, şi anumite zone. Eram atunci la liceu, se poate să fi avut 15 ani… Cu vreo 8 ani înainte de „prima dată”… E greu să rămâi doar la un sărut… Are în el şi ce urmează după asta… Cel mai bine e să eviţi să fii singur cu acea persoană într-un loc care să îţi permită să mergi mai departe. O dată pornit „mecanismul” e tare greu de oprit. Nu însă imposibil. Dacă te îndrepţi cu toată mintea şi sufletul către Dumnezeu se poate opri. Ajută Dumnezeu.
Au trecut mai mulţi ani de atunci, n-am mai făcut lucrul ăsta. Aş vrea să mă păzesc, cu ajutorul lui Dumnezeu curată. Mi-aş dori să am o familie întru Hristos, de ani de zile mă gândesc ce să fac mai departe cu viaţa mea şi nu mă pot hotărî. Am mai întâlnit pe cineva la câtva timp după şi apoi ne-am despărţit, el ştia ce vrea şi eu nu. Şi e deja târziu, poate totuşi încă nu prea târziu. Dar văzând în tabăra oameni curaţi, cu frică de Dumnezeu, care îl poartă pe Dumnezeu şi înlăuntrul lor, fiind în lume, între oameni, începe să nu îmi mai fie frică, uite că se poate.
Nu ştiu dacă voi putea fi o soţie sau o mamă bună, dar mi-aş dori, aş încerca, cu milă şi ajutorul lui Dumnezeu. Va fi greu orice am alege să facem, cum spunea cineva, nu pe pământ e raiul, aici sunt greutăţile, dar împreună cu Dumnezeu e bine Oriunde am fi (chiar şi pe munte!!:))… şi de acum ştiu că NU suntem singuri, numai dacă noi alegem să fim…
M.
Vezi toate mărturiile aici: Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie
Raul Rus
mai 26, 2023 @ 11:47 am
Avem nevoie să se vorbească pe aceasta temă.