E la modă să te-mpărtăşeşti

Dacă tot e „cool” să fii îmbrăcat la modă, dă bine în faţa prietenilor şi să te arăţi credincios…

Eee…am fost la biserica, m-am împărtăşit. Nu conteaza că nu postesc, nu conteaza că  azi noapte am fost la discoteca, am baut şi am desfrânat. De unde să ştie părintele ce fac eu? Doar el mă întreabă dacă fumez, dacă beau şi îmi dă Împărtăşanie….La fel şi înainte de nuntă, ce contează că trăiesc în preacurvie, doar e la moda, dacă nu, înseamnă că nu sunt în rândul celorlalţi… Desfrâul e la putere printre toţi prietenii, altfel nu se mai uită la tine…cu cât mai mult cu atât eşti mai tare printre ei….

Ce conteaza că am luat Sfânta  Îmăpărtăşanie cu nevrednicie şi pe  urmă am scuipat, am ieşit din biserică şi mi-am aprins ţigara, am ajuns acasă şi continui să fac aceleaşi păcate?

Din nefericire ăsta e tristul adevar. Mai deunăzi îmi spunea un părinte că a încercat să apropie un suflet de femeie de biserică, a spovedit-o dar nu i-a putut da Sfânta Împărtăşanie ci i-a dat un mic canon şi se pregătea să-i dea aghiazmă mare. A trebuit să-i dea aghiazma într-o cămăruţă mică să nu o vadă vecinele şi să râdă de ea, şi de atunci n-a mai călcat la biserică.

Din păcate asta se întâmplă în modernismul actual de la oraşe. N-a vrut părintele să mă împărtăşească, nu mă mai duc la biserică, mai bine mă duc la altul sau deloc, doar ce păcate am eu (fără să ştie că asta e înşelătoria satanei)? Ce dacă m-a atenţionat părintele că m-am dus machiată, aranjată şi la modă, doar m-am dus să mă împărtăşesc şi să vadă ceilalţi, nu?

De unde să stie bietul suflet că de fapt trăieşte pentru Bunul Dumnezeu şi nu pentru oameni, şi nu trebuie să fii la modă ci plăcut în faţa Lui Dumnezeu.

Postul şi rugăciunea alungă gândurile negre şi păcatele, iar spovedania spală sufletul de murdăria păcatelor şi îl curăţă. De unde să ştie că în momentul în care te spovedeşti eşti de fapt în faţa Domnului nostru Iisus Hristos care este prezent şi care iţi iartă nevredniciile tale.

Spălarea păcatelor prin canon şi aghiazmă mare ar trebui să fie o imensa bucurie că vei putea fi iertat!

Dar la oraş nu se prea obişnuieşte, (probabil din lipsa timpului?) să se faca spovedania generală de la 7 ani şi foarte mulţi nu o iau in seamă. Nu ştiu ce înseamnă să-ţi cureţi sufletul curat. E adevărat că poate nu toţi ştiu acest lucru.

Eu aveam duhovnic la oraş, de fapt nu era doar unul anume….el mă întrebă, eu îi răspundeam şi atât, nu mă gândeam să-i spun şi altceva decât ceea ce mă întreaba. Până acum vreo 6 ani în urmă, când am mers la o mănăstire la un sfânt părinte şi am zis să mă spovedesc. Am citit rugăciunea pentru spovedanie şi aşteptam să intru, dar îmi era atât de ruşine încât vroiam să plec de acolo (de unde să ştiu eu că satana încerca să mă scoată de acolo?).

În sfârşit, mi-am luat „inima în dinţi”, m-am rugat la părintele să mă binecuvinteze pentru a-mi mărturisi toate păcatele şi am început. Sincer, în acel moment mă simţeam ca doua fiinţe la un loc, mă miram cum de vorbeşte gura mea atât?! De fapt, Sfântul Părinte era văzător cu Duhul, dar din smerenia pe care o avea şi o are n-a lăsat să se simtă…îmi spunea doar pilde şi eu îmi aduceam aminte de toate murdăriile pe care le făcusem şi mă mărturiseam…..de unde erau atâtea nici eu nu-mi dădeam seama.

La sfarşit mi-a spus că data viitoare când voi veni, să vin cu  păcatele scrise pe o hârtie, păcate de la şapte ani încoace şi să mi le amintesc după îndreptarele de spovedanie sau din „Pelerinul Român”. Când am ieşit de acolo îmi venea să zbor…mă uşurasem iar aghiazma mare a fost (si este) cel mai preţios lucru… Nu aveam şi nu am cuvinte să mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru bucuria care mi-a  făcut-o. De atunci am simţit încet, încet cum mă schimb, şi dacă încercam să mai fac vreun păcat din cele pe care le mărturisisem îl vedeam în faţa mea pe părintele care mă mustra.

Adevărata bucurie de după spovedania curată nu are cuvinte pentru a putea fi descrisă….

Ce lucru minunat ar fi dacă noi am conştientiza acest lucru, care este de fapt cel mai important. Tot acest sfânt părinte ne aduce aminte mereu „că nu stiti ceasul nici locul în care se termină viaţa şi cum vă veţi afla, aşa vă v-a lua şi de aceea să fim pregătiţi tot timpul”.

Spovedania şi Sfânta Împărtăsanie sunt cele mai de preţ daruri pe care ni le-a lăsat Bunul Dumnezeu, care omoarâ rădăcinile păcatelor şi a necazurilor.

Doamne Ajuta si post uşor şi binecuvantat!

(Carmen)