„Am înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viaţă”
O mare minune a Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor
„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin… Într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă, fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri, care m-au adus până în pragul disperării. Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o.
În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu… Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se făcea pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov.
În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe sfânt, unde greşisem de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul. Ei bine, vă rog să mă credeţi că in noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram!
Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime. Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al pruncilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: „Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsura ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…”.
De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat o cu totul altă întorsătura în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat.
Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător, pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al 13-lea, că totul se plăteşte în viată, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune „obişnuită”, nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez, prin propriile mele fapte.” (ALEXE I., medic specialist chirurg obstetrică si ginecologie – Bucureşti)
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
dany
octombrie 27, 2009 @ 12:19 pm
Doamne, cum lucrezi Tu si azi si cat de greu ne este sa Te primim
Slava Tie!
corina
octombrie 31, 2009 @ 2:51 pm
slava Tie Doamne pentru puterea si milostivirea Ta fata de noi toti!
Angelica
octombrie 31, 2009 @ 6:44 pm
si sa nu credem in minuni? cand Dumnezeu ni le arata la tot pasul… Doamne ajuta!
Veronica
octombrie 31, 2009 @ 10:41 pm
Avortul e un pacat foarte mare. Pedeapsa pentru savarsirea lui insa ,se imparte in mai multe parti. Cea mai mare parte ii revine mamei, care a decis sa distruga creatia minunata a lui Dumnezeu. In al doilea rand, e tata, care a fost si el de acord si numai in al treilea rand, vine cel care accepta sa desavirseasca actul .Oricit de mare ar fi acest pacat, nu intrece nicidecum mila fara margini a lui Dumnezeu. De aceea, chiar daca din nefericire s-a intimplat, sa nu deznadajduim. Dumnezeu ne iubeste atat de mult, cit nici nu ne dam noi seama. Daca ne cerem iertare din toata inima, El e atat de fericit ca ne-am intors. Si totusi daca exista fete tinere care gindind prea usor si crezind ca aceasta ar fi o solutie- ele se inseala amarnic. Tare dureros trebuie sa platim in viata pentru orice gresim. Deci, va rog,nu faceti avorturi!. Orice-ar fi ! Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti! Amin!
Florian
februarie 28, 2010 @ 11:20 pm
wow…Dumnezeu sa ne fereasca de aceste crime.Doamne ajuta!
Daniel
august 7, 2010 @ 11:26 am
Veronica, o femeie insarcinata care nu gaseste un sprijin in barbat, sau mai rau acesta o indeamna sa faca avort, devine disperata si de frica face acest gest. Eu personal cred ca barbatul este principalul vinovat (asa cum spunea si parintele Arsenia Boca) dar mai bine sa lasam pe Dumnezeu sa hotarasca cine e vinovat si in ce ordine.
Guest
august 7, 2010 @ 7:03 pm
Chestia asta nu am intese-o niciodata in Ortodoxie.Adica poti sa omori sute de oameni si apoi cu o simpla rugaciune te-asi sters de pacat…dar copii aia tot morti raman,deci raul facut tot rau ramane oricat ai regreta.Asta inseamna ca poti duce o viata aiurea si apoi sa regreti si totul iti este iertat ca si cum nu ai fi facut nimic,ce sens mai are atunci sa traim corect?
Cand o sa vina vremea sa fiu si eu mama,daca mi s-ar intampla sa pataeasca ceva copilul meu nu l-asi ierta pe medicul ala nici daca imi da mii de copii in schimb,pt mine tot criminal ramane.In fine,nu vreau sa se simta cel care a scris articolul jignit din partea mea,are Dumnezeu grija de fiecare.
Filofteia
august 7, 2010 @ 7:16 pm
Am uitat sa ma semnez mai sus,scuze.
Este regretabil sa sunt si astfel de medici cand meseria lor este sa aiba grija de copii….Daniel,eu sunt de parere ca nicio femeie care intr-adevar isi iubeste copilul nu il da afara.Daca ar fi sa ma pun in locul unei femei gravide,pai cred ca as prefera sa divortez de sot sau sa fug de acasa daca m-ar obliga sa-mi omor copilul…de la mine nimeni nu-l va lua decat daca ma omoara pe mine prima,as prefera mai bine sa ma supun oricarui risc de nastere decat sa-mi dau copilul din mine inainte de termen.
Veronica
septembrie 6, 2010 @ 2:47 am
Daniel draga, tot de la un preot am aflat si eu ceea ce am scris in comentariul precedent. Dumnezeu sa fie cu tine si cu noi toti ! Amin!
bamby
octombrie 21, 2010 @ 4:05 pm
e ca si cum ai bate niste cuie intr/un lemnn,dupa aia le scoti…si ramai cu gaurile.asa si noi cand gresim ne spovedim ne impartasim si scapam dar nu putem uita niciodata ce pacate am savarsit. cel mai important in viata sa incercam sa nu ne mai intoarcem la pacatul pe care l/am savarsit.intradevar trebuie sa luptam…viata e o lupta pentru propria credinta….doamne ajuta la toata lumea.
Ana
octombrie 21, 2010 @ 11:13 pm
Minunat doctor
Abia acum am reusit sa citesc articolul pana la cap. E uimitoare povestea si schimbarea doctorului. Sa-i dea Dumnezeu sanatate.
Doamne ajuta la cati mai multi doctori ca el.
Ionela
octombrie 26, 2010 @ 6:37 am
Slava lui Dumnezeu pentru toate pentru ca-L lucreaza zi de zi pentru mantuirea noastra. Nu trebuie sa judecam pe nimeni, orice pacatos are dreptul la pocainta si Dumnezeu are mila si de el. Sa ne gandim numai la apostolul Pavel cu ce inversunare ii vina pe evrei, sau cu omul indracit care statea prin morminte si de care oamenii se fereau de el. Important este sa ne para rau de pacatele noastre si daca vedem pe cineva ca face ceva rau sa-i spunem cu mila si blandete ca nu e bine ce face.Doamne ajuta!!!!
Ionela
octombrie 26, 2010 @ 6:40 am
Am vrut sa scriu crestini si nu evrei.
niculina,
octombrie 26, 2010 @ 10:06 am
slava lui Dumnezeu ptr toate minunile ce le face prin sfinti,doamne ajuta dr!a-ti fost mare norocos ca va luat in paza Domnul,ce bine ar fi daca ar disparea toti acesti doctori care fac chiuretaje,ati pute drept recunostinta Domnului sa va rugati pentru colegii dumneavoastra care fac AVORTURI sa-i lumineze la minte asa cum va luminat si pe d-voastra!DOMNUL sa va fie in paza.
niculina,ptr Filofteia
octombrie 26, 2010 @ 10:31 am
acel DOCTOR de la ajutat Domnul atat de mult inseamna ca a regretat foarte mult!sa cait mult si a trecut la pocainta,nu cred ca era o simpla rugaciune el sa rugat cu lacrimi si suspin de aceia Dumnezeu la ajutat,si sa nu ne mai gandim ca e asa usor sa ajungi la pocainta!sunt foarte incalcite cararile Domnului,doar cu pocainta si durere in suflet putem ajunge pe ultima treapta, ca tare ne mai chinuie cel rau,nu ne lasa sa ajungem aproape de Domnul,cum Domnului ii pare rau ca ne-a scapat in mana vrasmasului tot asa de rau ii pare si vrasmasului atunci cand ajungem la pocainta,pot sa spun ca pe mine Domnul ma scapat un pic in groapa cu flacarile vrasmasului ptr ca se saturase sa ma astepte la pocainta si eu nu veneam,asa ca ma lasat sa cad un pic in groapa si dupa ce ma scos ma zguduit asa de tare ca nu cred ca m-as mai intoarce vreodata pe calea cea rea,ma-m rugat mult si cu efort sa-mi pot creste fetita in liniste si pace,acum punema sa fac avort??????nu prea cred stiu ca am o ceapa o sparg in 2,3,4 sau cat pot o mananc cu copii si bine mi-ar fi,dar la avort nu ma-s mai duce!ASTA PENTRU CA dumnezeu mi-a aratat ca azi pot sa am si maine nu!in viata tre sa stim sa iertam sa iubim aproapele mai mult decat ne iubim pe noi,si cine merge pe cararile Domnului stie foarte bine,doamne ajuta,DUMNEZEU SA NE BINECUVANTEZE SI Sfantul Dimitrie sa ne miruiasca cu mirul lui mirositor si facator de minuni.
Ramona
aprilie 6, 2013 @ 12:00 pm
pentru filofteia:
Cred ca nu trebuie sa judecam atat de usor..ti-am citit cometariul si am simtit nevoia sa scriu si eu ceva pe marginea acestui articol.Are dreptate Ana,el nu a constientizat gravitatea acestui mare pacat,probabil avea un suflet bun si de asta i-a ascultat Dumnezeu rugaciunea pt ca nu a savarsit pacat cu buna stiinta.Si dupa ce a constatat gravitatea faptelor sale,s-a indreptat total si A PARASIT PACATUL.asta cred eu ca este cel mai important,ai vazut ca sunt sfinti care in trecut au savarsit pacare ff grele,insa au plans pt ele si LE-AU LASAT,au primit darul pocaintei adevarate prin rugaciune si harul Domnului in inima,asa cum cred ca a fost cazul si aici.Sper ca te-ai mai lamurit;
Ramona
aprilie 6, 2013 @ 12:03 pm
si,ca sa mai adaug ceva,el a devenit un om CU ADEVARAT credincios,dupa cum singur afirma.Iarta-ma,Filofteia,sper ca nu te-am suparat cu ceva prin cele ce am scris!