Skip to content

12 Comentarii

  1. Andrei-Marin
    iunie 13, 2012 @ 5:19 pm

    Sunt pe aici practicanți de Fifa? ;))

    Reply

    • Grigore Alexandru
      iunie 13, 2012 @ 6:19 pm

      [quote name=”Andrey”]Sunt pe aici practicanți de Fifa? ;))[/quote]
      De ce întrebi?
      Eu sunt un fost practicant de Fifa.

      Interesant si util articolul!

      Reply

  2. Claudiu Balan
    iunie 13, 2012 @ 6:31 pm

    Doamne ajută!

    E musai să precizez că prin acest articol nu încurajez nicidecum petrecerea timpului în fața calculatorului cu fel de fel de jocuri video.

    Nu e păcat să joci un joc pe calculator, e păcat să pierzi mult timp și să devii dependent, neglijându-ți familia, prietenii, sufletul, și până la urmă viața adevărată.

    Ce v-am povestit în articol sunt întâmplări petrecute pe la 15-16 ani, când nu-L cunoscusem încă pe Dumnezeu și nu știam ce să fac cu timpul meu.

    Nu-mi voi crește copiii cu ochii în calculator, ci voi încerca să-i scot cât mai des în aer liber.

    Reply

  3. shtugher
    iunie 14, 2012 @ 10:58 am

    o analogie superba. Dumnezeu sa te binecuvinteze!

    Reply

  4. Neicu Mihai-Ionut
    iunie 14, 2012 @ 12:59 pm

    Trebuie sa te felicit pentru acest articol Claudiu, pentru aceasta analogie pe care ai facut-o foarte frumos intre viata de veci, o expresie des intalnita in biserica si jocurile video, fara de care copilaria din societatea actuala nu inseamna aproape nimic.
    Pamantul nu se va sfarsi de tot niciodata. Da, e adevarat, omul va pleca in vesnicie sau in iadul intunecat , depinde de faptele fiecaruia, insa creatia lui Dumnezeu va ramane vesnica si mareata asa cum a fost, este si va fi in veci Parintele nostru. Dumnezeul cel atotputernic

    Reply

  5. Claudiu Balan
    iunie 14, 2012 @ 1:32 pm

    Doamne ajuta!
    Ma bucur ca va placut ideea.
    Sper sa mai dea Dumnezeu pe viitor si alte idei de analogii interesante.

    Reply

  6. Autumn
    ianuarie 4, 2014 @ 10:07 am

    Interesantă analogie.

    Reply

  7. Aurora
    ianuarie 4, 2014 @ 3:07 pm

    Articolul este foarte fantezist si nu are legatura cu Adevarul nici cu realitatea. Pana la a ma gandi cum e in Imparatia cerurilor, eu trebuie sa ma gandesc cum sa-mi schimb viata in bine aici. Despre asta ar trebui sa se vorbeasca. Iar a spune ca nu este un pacat a juca un joc pe calculator si ca e doar pacat sa pierzi timp facand asta… e clar inselare. Adica accept un pacat mic comparandu-l cu unul mai mare, dar tot pacat e. Iar orb pe orb calauzindu-se… E foarte grav sa incerci sa vorbesti despre asemenea taine de la tine. Eu as fi indrumat pe oameni spre rugaciune, singura care nu te conduce la inselare, singura care te pune in legatura cu Dumnezeu, cu Duhul adevarului, da? Asa Il numim: Duhul Adevarului. Deci daca vreau un raspuns, de ce sa il dau de la mine? Daca eu sunt orb? Ori sunt sfant? Ori sunt in inselare si ma cred intelept sa dau de la mine? Mai am smerenie atunci? Nu cumva imaginatia asta e de la diavol? Sa imi pierd timpul gandindu-ma cum e dincolo in loc sa ma gandesc cum sunt eu aici si ce sa fac sa ma schimb in bine? Nu cumva si diavolul e teolog? Dar nu se roaga! Oare nu ne da un indiciu acest aspect, si anume ca daca pana si diavolul este teolog dar nu se roaga, noi putem depasi maiestria teologiei rugandu-ne? Multi oameni simpli au aflat adevarul rugandu-se, nu teologhisind. Nu cumva eliminandu-L pe Dumnezeu din ecuatie si incercand sa dam noi raspunsuri, suntem in inselare?

    Poate ca ideea de baza ar fi nu ca „din prisosul inimii graieste gura” ci faptul ca „din vorba multa vine si pacatul” iar acea „vorba multa” poate fi si buna si rea. Oricum ar fi deci, tot vine pacatul. Iarasi aceasta ne indeamna la rugaciune, CACI CE ESTE MAI MULT DE ATAT, DE LA DIAVOL ESTE! (Matei 5, 37)

    „Cu vorba cea fara de cumpatare nu-ti obisnui gura, ca intru aceea este cuvantul pacatului.
    De stii, raspunde aproapelui tau, iar de nu, pune-ti mana peste gura.
    Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui.
    Ca te va ispiti cu vorba cea multa si, ca si cum ar rade, te va intreba.
    Nemilostiv este cel care nu-si tine cuvintele, si nu vei scapa de rau si de legaturi.
    Este cate unul care tace si se afla intelept, si este cate unul care se face urat pentru vorba cea multa”. (Cartea Intelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Eclesiasticul))

    Daca vezi un om care se zoreste la vorba, atunci pentru un nebun e mai multa nadejde decat pentru el. (Pildele lui Solomon)

    Ce striga fata care a ramas cu icoana Sf Nicolae incremenita? „Rugati-va, rugati-va, pentru ca lumea arde in flacari! Rugati-va!”

    Reply

  8. sharbinsk
    ianuarie 4, 2014 @ 4:40 pm

    Aurora, desi nu sunt autorul articolului, mie mi-au prins bine mustrarile tale, m-au ajutat sa-mi redefinesc unele prioritati.

    Sunt de acord ca nu trebuie sa facem speculatii despre cum va fi dincolo.
    Dar eu am simtit acest articol mai mult ca pe o usoara ironie fata de universul limitat creat de programatori in general.

    Ideea ar fi ca Dumnezeu poate crea infinit mai multe universuri decat jocurile iar, in Viata de Apoi nu ne-am plictisi spre deosebire de lumea virtuala.

    Cum N-a lasat de la inceput sa ne imprastiem pe mai multe universuri virtuale, inseamna ca NU vrea sa pierdem timpul jucand in universul creat de alti oameni.

    [quote]Iar a spune ca nu este un pacat a juca un joc pe calculator si ca e doar pacat sa pierzi timp facand asta… e clar inselare.[/quote]

    Adevarul e ca pierderea timpului e pacatul principal, apoi sigur ca poti invata tot felul de porcarii din aceste jocuri, te alegi cu nerabdare si eventual devii mai violent.
    Arsenie Boca pt pierderea timpului a primit o corectie pe care nu a uitat-o toata viata.

    Legat de fantezie, mie mi se pare ca aceste jocuri limiteaza imaginatia, adica tu esti conditionat sa activezi intr-o interfata creata si limitata de imaginatia altuia.

    Nu ti se solicita prea mult mintea si dupa un timp comenzile devin robotice.
    Asta e si una din cauzele pt care tinerii si in special copiii din ziua de azi, devin tot mai talambi si mai neadaptati lumii reale, incapabili sa indeplineasca niste aplicatii minime cerute in invatamant.

    Chiar si la compozitie literara cand le ceri sa dezvolte o compunere pornind de la o situatie imaginara, unii sufera.

    Reply

  9. Dan Tudorache
    ianuarie 4, 2014 @ 8:09 pm

    Aurora, prezentul articol este o analogie… care să ne ajute să ne ducem cu gândul la Împărăția Cerurilor… nu la jocurile pe calculator! (care jocuri, fie vorba între noi, nu-s toate un păcat mai ales dacă sunt jucate la timpul potrivit. Spre exemplu, să nu uităm de câte jocuri de inteligență există… care stimulează IQ-ul)
    Nu este greșit a ne gândi cum este în Împărăția Cerurilor și prin această analogie se încearcă să se arate că acolo nu există plictiseală, ci o continuă noutate și prospețime în relația cu Domnul.

    Reply

  10. sharbinsk
    ianuarie 4, 2014 @ 11:49 pm

    [quote]Aurora, prezentul articol este o analogie… care să ne ajute să ne ducem cu gândul la Împărăția Cerurilor… nu la jocurile pe calculator! (care jocuri, fie vorba între noi, nu-s toate un păcat mai ales dacă sunt jucate la timpul potrivit. Spre exemplu, să nu uităm de câte jocuri de inteligență există… care stimulează IQ-ul)
    [/quote]
    Numai Chessmasterul are vreo 11 editii, chiar daca nu e creat de EA.

    Si paradoxal unii castiga fie din programare/testare, fie participa la Openuri de sah, de exemplu si trebuie sa stea minim 3-4 ore pe zi sa ruleze partide in continuu pt antrenament.

    Dar aceste cazuri ar fi exceptiile si in majoritatea cazurilor, jocurile sunt o pierdere de timp.

    Cine sta zi lumina sa joace poker, intra intr-un joc pacatos indiferent ca din asta isi castiga subzistenta.

    Cred ca Aurora se referea ca pacatul cel mare nu e pierderea timpului ci pierderea rugaciunii si risipirea mintii in fantezie,dar poate n-am inteles bine…

    Reply

  11. Alexandru Ionut Dragulin
    ianuarie 9, 2014 @ 9:07 pm

    Foarte inspirat articolul! Nu sunt un impatimit al jocurilor pe PC, dar grafica deosebita a unor jocuri chiar m-a impresionat si ma gandeam ca ar fi bine sa depunem eforturi de a spori duhovniceste, cel putin in aceeasi masura in care unii dintre noi se chinuie sa treaca de un anumit nivel de dificultate intr-un joc. Imi cer iertare daca este cam fortata comparatia mea. Inca o data, felicitari lui Claudiu pentru articol si mai ales pentru creativitatea sa, un dar de la Dumnezeu.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *