[Istorie și spiritualitate] Elisabeta Rizea – Eroina de la Nucșoara

1 Comment

1. Laura Stifter
   iunie 5, 2014 @ 10:31 pm

   Foarte impresionantă emisiune… 🙁 Cine a scris un text atât de frumos formulat şi persuasiv? Îl/ o felicit din tot sufletul!
   Cu acest prilej, aş vrea să vă propun să ne amintim cu recunoştinţă şi de o categorie mai puţin cunoscută de martiri şi eroi din perioada comunismului: categoria deţinuţilor politici care, după 1964, pentru a nu mai fi duşi la închisoare (în vederea păstrării unei aparenţe de „libertate”, „toleranţă” etc), au fost închişi şi torturaţi în spitalele de psihiatrie. Cât de cumplite au fost acele persecuţii… şi cât de apropiate de noi în timp!
   Iată doar un singur exemplu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Paraschiv
   Articolul de pe Wiki l-am găsit acum, la o căutare rapidă, dar când am aflat prima dată despre cazul acestui luptător anticomunist, am găsit foarte multe articole interesante şi cutremurătoare despre spiritul său de sacrificiu.
   Ca el au mai fost mulţi, atât în ţara noastră, cât şi-n alte state foste membre ale lagărului comunist (exemplu, Sf. Amfilohie de la Poceaev). Ei sunt „nebunii” lui Hristos, căutătorii „nebuni” ai libertăţii într-o lume strivită de teroarea totalitarismului anticreştin. Propun să discutăm, să scriem şi să citim mai mult despre această categorie de eroi din cel puţin trei motive:
   1. fiindcă sunt prea puţin cunoscuţi, deşi sacrificiile lor merită recunoştinţa noastră în exact aceeaşi măsură ca cei terorizaţi în închisori şi ca eroii Revoluţiei;
   2. pentru că, având în vedere faptul că internarea adversarilor politici la psihiatrie e o metodă de persecuţie mult mai apropiată de noi în timp, aproape contemporană nouă(perioada poststalinistă… la noi, între 1964-1989), este foarte posibil ca mulţi dintre protagonişti (atât torţionari, cât şi persecutaţi) să fie încă în viaţă, aşa încât cei prigoniţi să ştie că li se face dreptate, iar torţionarii să poată fi cât de cât mai uşor identificaţi (să ne gândim că unii dintre ei poate că lucrează în continuare, ca „medici”, în spitalele de psihiatrie şi se ocupă de bolnavi, în condiţiile în care, acum 24 de ani, comiteau crime);
   3. nu în ultimul rând, pentru că unii dintre tineri au impresia, citind despre atât de multe cazuri de persecuţii petrecute înainte de 1964, că ultimii ani ai comunismului ar fi fost mai liniştiţi (că ar fi existat chiar un progres în acest sens).
   Se vorbeşte atât de mult despre medicii nazişti (care făceau experimente criminale asupra deţinuţilor), dar atât de puţin despre ceea ce s-a întâmplat, în perioada comunismului, în instituţiile psihiatrice.
   E o idee la care m-am gândit de mult timp, nu ştiu de ce o scriu abia acum.
   Dumnezeu să-i odihnească în pace, întru Împărăţia Sa, pe toţi eroii libertăţii din anii de infern ai comunismului, iar pe cei care sunt încă în viaţă să-i întărească, să-i vindece de tristeţe şi de amintirile suferinţelor şi să-i umple de pacea Lui!

   Reply