Emisiunea „Jocuri de putere”. Invitat: Pr. Constantin Necula și Mitropolitul Andrei Andreicuț
Dragilor, vă invităm să urmăriți o ediție foarte interesantă a emisiunii „Jocuri de putere” realizată de domnul Rareș Bogdan. Invitați au fost în emisiune: Pr. Constanton Necula, Mitropolitul Andrei Andreicuț (prin intervenție telefonică), dna Ecaterina Andronescu, dl. dl.George Grigoriu, dl.Gheorghe Iancu (fost Avocat al Poporului), dl.Emil Moise și dl. Remus Cernea.
{jcomments off}
(Visited 1 times, 1 visits today)
sharbinsk
martie 6, 2015 @ 8:33 am
Am urmărit mare parte din emisiune, constat că Remus Cernea este un tichetist care ștampilează replica interlocutorilor ba pe motiv de „ad hominem”, ba pe motiv de „argumentul autoritatii” și care încerca să smulgă de la pr Necula măcar o amenințare sau ceva pentru a se victimiza.
Și deși cuvintele nu au fost deloc grele față de discursul încrâncenat internautic, R.Cernea a ținut să ne mai convingă spre finalul emisiuni de lozinca[i] „clericilor inchizitori și a ortodocșilor intoleranți care vor să închidă gura luptătorilor „inocenți” pentru drepturile omului”[/i] printr-o victimizare ipocrită.
Nu mai pun că tehnic vorbind, orice referire la o decizie a unei instituții care constituie arsenalul discursului său e tot un argument la autoritate.
La un moment dat chiar îi reproșează părintelui Necula: [i]„Dumneavoastră veniți aici în studio [b]în reverendă [/b]și încercați să ne spuneți…”[/i]
[b]Un exemplu clasic de ad-hominem speculat de anti-clericali și anume că un preot se consideră superior în reverendă și că umblă pe stradă în veștmânt preoțesc pentru a impune o intimidare prin ținută și pentru a vorbi de pe o poziție de autoritate.[/b]
Nimic mai fals, din perspectiva preotului mărturisitor dulama reprezintă mărturisirea identității sale de misionar activ în cetate care își asumă și înjurăturile și scuipații pe care-i primește de la diverși cetățeni pentru că alege să-și urmeze crezul.
Îmi pare rău că nu a avut inspirația părintele să i-o întoarcă direct în freză „[i][i]Dumneavoastră mă anunțați indirect că peste câțiva ani veți încerca să atentați și la dreptul meu de a purta dulama pe stradă și simboluri religioase ?
Vă generează sentimente de intoleranță ținuta mea ?
Nu aveți dumneavoastră fire în cap câte jigniri primesc preoții pentru că aleg să mărturisească și printr-o ținută decentă o moștenire spirituală bi-milenară.[/i]”
[b]Obsesia față de dulamă și mitologizarea excesivă în sens negativ a ei, pentru niște rațiuni fabricate pe care ortodocșii nu le-au gândit și urmărit când au început să o poarte, e produsul protestantismului.[/b]
Se ajunge până acolo încat comparații cromatice gen [i]haină neagră- călugăr negru la suflet[/i] constituie „argumente” în teze facute împotriva monahismului, iar sentimentul acesta negativ împotriva simbolurilor religioase văd că e speculat pe mai departe de seculariști.
De aceea spuneam că protestantismul e focarul secularismului și ultimul filtru până la anti-teism care crește în sânul ei generațiile anti-teiste radicale de mâine.