A: „Eram sigură că mă iubeşte şi vrea o relaţie serioasă cu mine”
Bună tuturor!
În primul rând, vă sunt recunoscătoare că am găsit acest site minunat şi de care aveam nevoie de sfaturi duhovniceşti, de a-mi lumina mintea, să fiu mai înţeleaptă şi credincioasă. Intrând pe campania “Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie” m-am gândit să-mi spun şi eu povestea care face parte din trecutul meu. Abia că mi-am făcut curaj să vorbesc despre cele întâmplate…
Consider că sunt o fată credincioasă şi cu frică de Dumnezeu. M-am îndrăgostit de un băiat la vârsta de 19 ani, și era primul băiat de care mă îndrăgostisem cu adevărat pentru că mai avusesem prieten şi înainte de a-l cunoaşte, dar sentimentul de a fi îndrăgostită a fost unic. Am fost o perioadă lungă cu el, ne-am cunoscut, era singurul băiat care mă făcea să-l iubesc, eram sigură că şi pe mine mă iubeşte şi că el vrea o relaţie serioasă cu mine. Erau toate bune şi frumoase, cum mi-am dorit eu să fie.
După un timp am ieşit în oraş cu el, era foarte atent cu mine, îmi demonstra că mă iubeşte… și am decis să fac ”marele pas”. Înainte de a face acest lucru am discutat cu el, eram siguri de sentimentele noastre că ne iubim şi că vom fi mult timp împreună. Începusem să-l duc spre calea cea bună, să creadă în Dumnezeu… fiind o fată cuminte şi credincioasă, ba chiar îmi zicea că doreşte ca peste doi ani să fiu soţia lui. M-a convins prin iubirea lui pentru mine, am crezut în iubirea lui… și am făcut ”marele pas”, pe care acum îl regret amarnic, regret că trebuia să zic “NU!” şi să aştept până la căsătorie, să găsesc persoana potrivită.
Ne-am despărţit după vreo lună jumate de la marele pas ce-l făcusem. Nişte indivizi s-au băgat peste relaţia noastră, să fie împotriva relaţiei noastre, el a crezut şi fiecare a mers pe drumul lui… Nu îi păsa că eu sufăr şi că luptăm pentru această relaţie, să treacă peste egoismul şi orgoliul lui nemăsurat.
Acum merg des la biserică, postesc şi mă spovedesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului am trecut peste această suferinţă, am devenit mai puternică şi de acum încolo m-am hotărât să nu mai fac asemenea greşeli. Îmi pun speranţa şi credinţa în Dumnezeu că îmi voi găsi persoana potrivită până la căsătorie, cu toate că regret şi acum că am făcut ceva ce nu trebuia, ceva ce nu se merită… Nu-mi pierd răbdarea, speranţa şi credinţa în Dumnezeu că pe viitor să-mi găsesc un soţ pentru a forma o familie.
Şi fetelor nu vă lăsaţi păcălite, fiţi foarte atente şi gândiţi-vă foarte bine înainte de a face ”marele pas”!
Doamne ajută!
A. 20 de ani
sharbinsk
august 16, 2013 @ 2:21 pm
Nu ştiu dacă e ok ce zic, dar am impresia că „marele pas” nu e un termen potrivit pt a desemna pierderea fecioriei.
Marele pas e când intrii într-o taină creştină, altfel dacă „marele pas” rămâne pierderea fecioriei, căsătoria cumva are o importanţă secundară în sistemul de priorităţi actual.
Expresii de genul „marele pas”, sunt inoculate prin revistele de adolescenţi, pt a le crea anxietăţi celor ce nu l-au făcut, cumva că ar fi retrograzi şi nu avansează dacă nu fac „marele pas”.
Şi nu doar anxietăţi ci şi aşteptări nefondate, ca şi cum s-ar întâmpla ceva miraculos cu cei care o fac .
În rest, atitudinea autoarei de a nu ceda e foarte bună.
Roxana Loredana
august 16, 2013 @ 7:00 pm
După un an de zile în care mi-am oferit inima pe tavă am fost și eu părăsită. Diferența a fost că nu am acceptat relații intime. Totuși dezamăgirea rămâne… Îmi amintesc săptămâna trecută, după ce m-a pus la curent tot la insistențele mele cu decizia lui (nici nu se mai obosea să îmi vorbească), nu reușeam să îmi revin din șoc căci eu nu am crezut niciodată că el îmi va spune așa ceva. Ce mă deranjează momentan este că în sinea mea îmi mai spun că nu voi găsi pe cineva alături de care să îmi petrec clipele nu după rețeta dictată de mass-media.
Ca o concluzie… Nu putem ști ce va fi, nu putem noi ști ce lucruri ne așteaptă. Fecioria este cel mai frumos dar pe care îl putem da celui alături de care ne vom petrece tot restul vieții iar a renunța la ea de dragul de „a trăi clipa” este cea mai mare greșeală pe care o poate cineva face. Carpe diem, carpe diem, dar cu luare aminte că o să vă treziți și fără prieten, și fără feciorie.
sharbinsk
august 16, 2013 @ 8:18 pm
[quote]”Ce mă deranjează momentan este că în sinea mea îmi mai spun că nu voi găsi pe cineva alături de care să îmi petrec clipele nu după rețeta dictată de mass-media.”[/quote]
Dacă tu ai temerea asta, ce să mai zică femeile de peste 30 de ani care sunt singure ?
Încet, încet lumea a început să se cam sature de mass-media şi să gândească prin filtrul propriei minţi.
Are Domnul planurile sale cu fiecare, altfel nu ne mai trimitea în lumea asta.
Dan Tudorache
august 17, 2013 @ 5:30 am
Foarte bună observația cu ”marele pas” Ioan. Vom adăuga expresia în dicționarul vicleano-român. Noi am lăsat expresia așa cum a fost trimisă mărturia, punând-o doar în ghilimele pentru a se înțelege că e o construcție artificială. Desigur, nu e vina autoarei, care și-a pus inima rănită pe tavă, ca să învățăm cu toții și să ne înțelepțim, fapt pentru care îi mulțumim încă odată și pe această cale.
Dan Tudorache
august 17, 2013 @ 5:37 am
Roxana, rămâne dezamăgirea dar nu scârba de sine… și de celălalt. Și ca atare dezamăgirea aceasta trece repede. N-ai pierdut nimic ci ai scăpat de un băiat neserios. Deci, Bucură-te!
Nu sunt sarcastic când spun asta. Ai să vezi că totul răul acesta este spre bine. Peste câteva luni îți vei aminti de dezamăgirea asta ca de o pișcătură de țânțar.
Cât privește gândul acela din sinea ta, aceea e încurajarea vrăjmașului: intră în troaca cu porci… nu vezi că toată lumea face așa? Vrei să rămâi singură?
Așa că te rog, nu te mai învoi cu acest gând că doar nu diavolul rânduiește oamenii în lume ci Dumnezeu.
Încă odată, bucură-te!
sharbinsk
august 17, 2013 @ 6:47 am
Bineînţeles că nu e vina autoarei, nici a celor care au preluat din zbor acest termen şi e bine că l-aţi pus în paranteză.
E vina celor care au denaturat priorităţile valorice pt a face experimente pe tineri, nu ştiu dacă prin 1900 cineva asocia termenul de „mare pas” cu pierderea fecioriei..
Ni s-au creat nişte priorităţi şi aşteptări false, iar în jurul sexului s-a creat o mitologie.
Abia aştept dicţionarul.
nicoleta
august 17, 2013 @ 8:24 am
Roxana ,subscriu ceea ce iti mai spune cineva pe aici : BUCURA-TE!.
Cu noi este Dumnezeu…Maica Domnului sa ne acopere!
Dan Tudorache
august 17, 2013 @ 9:54 am
Și noi abia așteptăm! Defapt dicționarul acesta a fost o pagină aparte de pe blogul Ortodoxia Tinerilor, disponibilă vreme de aproape doi ani, dacă nu mă înseașă memoria. Ulterior, când am trecut la site, am desființat pagina dar am rămas cu conținutul. Pe baza acestui conținut vom îmbunătăți definițiile și vrem să scoatem o broșură ceva. Dar… după cum ați văzut… avem viteza broaștei țestoase așa că… răbdare 🙂