Este posibil ca oamenii să trăiască în abstinenţă o viaţă cu adevărat curată?
Este posibil ca oamenii să trăiască în abstinenţă o viaţă cu adevărat curată? Cum reuşesc călugării acest lucru?
De câţiva ani mă tot străduiesc să aflu un limbaj prin care să ajung la urechile celor care pun această întrebare şi mă tem că nu voi reuşi să-l aflu.
De ce? Pentru că majoritatea oamenilor aud cu urechile mentalităţii acestei lumi, interpretează prin reţeaua de sinapse impusă de cei din jur, uneori prin experienţe destul de traumatizante…
Apoi, oamenii aud ce vor ei să audă, pentru că cel ce întreabă crede deja că „nu se poate!” şi că cei care afirmă altfel „ascund ei ceva” (aşa credea şi unul din securiştii care mă „cercetau”). Şi au dreptate.
Da, toţi cei care s-au oprit şi au cunoscut în viaţa lor, în sufletul şi în trupul lor, că Dumnezeu nu ne-a adus la viaţă pentru chin şi plăceri efemere, ci pentru a ne împărtăşi de Bucuria Lui de a fi, îşi ascund propria viaţă cu Hristos în Dumnezeu. Nu este o metaforă biblică, ci o realitate. Adică, viaţa creştinului viu este ascunsă chiar şi pentru el în Dumnezeu, nici chiar el nu înţelege raţional cum a devenit imposibilul posibil. Nu înţelege intelectual, dar constată pe „pielea lui”. Pur şi simplu: zice „Doamne!”, şi „Doamne” vine şi le face pe toate posibile. Nu în locul omului, ci în om, cu puterea omului pătrunsă, îmbrăţişată, susţinută de harul Lui. Tot meşteşugul omului este acela de a învăţa să-şi cunoască neputinţa şi, prin asceză, să dobândească şi să păstreze harul.
Călugării şi toţi cei care duc o viaţă curată primesc de la Dumnezeu, în mod simţit, ceva atât de bun încât strădania de a dobândi şi păstra harul (asceza) devine o bucurie, iar sărmana plăcere senzuală adusă de păcat devine jalnică şi demnă de dispreţuit. Abstinenţa nu este decât calea (la început strâmtă) prin care obţinem acel Ceva pe care îl pierdem prin păcat.
Despre Acest Ceva atât de bun, nu se poate povesti. Vă pot spune doar atât: Veniţi şi vedeţi! Faceţi o probă: faceţi tot ce vă porunceşte Domnul, respiraţi Răsuflarea Lui, mâncaţi Trupul Lui, beţi Sângele Lui, ascultaţi cuvintele şi tăcerea Lui şi veţi vedea.
Restul sunt vorbe goale, fiori trecători şi multă suferinţă şi angoasă.
Cu înţelegere şi respect,
stefania
decembrie 18, 2009 @ 12:04 pm
interesant…
eee
decembrie 18, 2009 @ 12:09 pm
frumos
ADA
decembrie 18, 2009 @ 2:27 pm
Frumos…si greu de implinit
Ioana
decembrie 18, 2009 @ 3:31 pm
Da, se poate trai in curatie, daca vrei asta, dupa ce Domnul te-a curatat de patimile trupesti, si mai departe te feresti de orice fel de factor, cat de mic, care te-ar arunca iarasi in patima; curatia trebuie pazita cu toate puterile, dupa ce ai primit-o. Dar pana ajungi la curatie, dupa ce ai trait lumeste, Domnul ingaduie peste tine multa suferinta, dar El te tine in Sfanta Sa mana, si trebuie sa stai cuminte in suferinta, fara sa cauti iesiri, ca te scoate Domnul din ea, cand stie El. Nu te tine in suferinta mai mult decat poti suporta, dar la urma esti curat, ca nascut din nou. DA, SE POATE TRAI IN CURATIE !
Maria
februarie 16, 2010 @ 11:18 am
O fecioara cearta un tâlhar
(Bun de citit)
Spunea Ioan, egumenul de la manastirea Gigant, care este in Ierusalim: A venit la mine un oarecare tanar, zicand:
Pentru Dumnezeu, primeste-ma pe mine, ca vreau sa ma pocaiesc. Si aceasta o spunea cu multe lacrimi, iar eu, vazandu-l pe el foarte umilit, i-am grait lui:
Cum ai ajuns la atata smerenie? Spune-mi mie, fiule, pricina; si Dumnezeu iti va ajuta tie.
Iar acesta a zis:
Cu adevarat, parinte, sunt foarte pacatos.
Iar eu am zis:
Multe sunt, fiule, si in multe feluri, pacatele, si, asemenea, multe sunt si in multe chipuri, ajutorarile. Dar, de voiesti sa afli vindecare, spune-mi mie, cu adevarat, marturisirea ta. ca si eu sa-ti dau tie tamaduirea cea potrivita. Si, ca sa nu-ti spun tie mai multe, numai aceasta sa stii, ca, precum la bolile cele trupesti, multe feluri de tamaduiri sunt, asa si la patimile sufletului, multe sunt vindecarile.
Iar el, suspinand mult, cu lacrimi se batea in piept, topindu-se de supararea inimii, si nu putea sa graiasca nimic.
Deci, vazandu-l pe el intru asemenea umilinta, i-am zis:
Fiule, asculta-ma pe mine si-mi spune ce ai facut, ca poate Dumnezeul nostru iti va da tie, prin mine , tamaduire, ca El, prin multa Lui Iubire de oameni, toate le-a facut pentru a noastra mantuire. Cu vamesii impreuna a locuit, si de la desfranati nu si-a intors fata, pe talhar l-a primit si prieten pacatosilor s-a facut. Apoi, pe tine, cela ce te intorci la pocainta, oare nu te va primi in bratele Sale? Ca nu vrea moartea pacatosului, ci ii asteapta intoarcerea, ca sa fie viu.
Atunci, cuprins fiind de mare amaraciune, a inceput a-mi spune mie:
Eu, parinte sfinte, de toate pacatele sunt plin, nevrednic fiind in fata cerului si pamantului. Ca, fiind eu in cetatea mea, am auzit ca a murit o fecioara, fiica a marelui cetatii si a ingropat-o in haine de mult pret, in afara de cetate. iar eu, auzind acestea, din obiceiul cel rau, m-am dus noaptea la mormant si, intrand intr-insul, am inceput a o dezbraca pe ea. Si am dezbracat-o de toate, nici camasa cea de in lasandu-i. Si voiam acum sa ies din groapa. Iar ea, ridicandu-se, m-a apucat cu stanga de mana cea dreapta si mi-a zis mie:
Omule, dar in asa hal ti-a placut tie a ma dezgoli pe mine? Dar nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu te-ai infricosat de dreapta judecata ce va sa fie si de rasplatirea cea dupa fapte? Nu ti-e rusine de firea cea de obste? Si, crestin fiind tu, asa ai voit ca sa stau inaintea lui Hristos? Au nu esti nascut din femeie? Au n-o ocarasti astfel si pe maica ta impreuna cu mine? Si ce raspuns, ticalosule om, vei da, pentru mine, lui Dumnezeu, in ziua judecatii, caci, cat am fost vie, om strain n-a vazut goliciunea mea, iar tu, moarta si dupa ingropare fiind eu, m-ai dezbracat si tot trupul meu gol l-ai vazut? Om nenorocit ce esti! Cu ce fel de inima si cu ce fel de maini vei primi Sfantul si de viata facatorul Trup si constitul sange al lui Hristos, Domnul?
Iar eu, daca am vazut si am auzit acestea, de spaima mare am fost cuprins, si tremurand, abia i-am grait eu:
Slobozeste-ma, ca dupa aceasta nu voi mai face asa. Iar ea mi-a zis mie:
Cu adevarat, nu va fi asa, ca ai intrat aici cum ai voit, dar nu vei iesi de aici, asa cum vei voi, ci mormantul acesta, de obste, ne va fi noua. Si sa nu socotesti ca degraba vei muri, ci in multe zile, muncindu-te, iti vei da sufletul tau.
Iar eu m-am rugat ei cu lacrimi si cu suspinuri amare ca sa ma slobozeasca si m-am jurat ei, pe Atottiitorul Dumnezeu, ca nu voi mai face unele ca acestea, lucruri fara de lege si, rugandu-ma, multe lacrimi am varsat. Deci, raspunzand, mi-a zis mie:
De voiesti sa scapi de primejdia aceasta si sa fii viu, sa-mi dai fagaduinta ca, daca te voi slobozi, nu numai de aceste ticaloase pacate te vei curata, ci si de lume inca te vei lepada si te vei face calugar si, pocaindu-te de cele ce ai gresit, vei sluji lui Hristos. Iar eu m-am jurat zicand:
Asa ma jur, pe Dumnezeu, Cel ce-mi va lua sufletul meu, ca din ceasul acesta nu mai voi duce la casa mea, ci, de aici, ma voi duce la manastire. Atunci, mi-a zis mie fecioara:
Imbraca-ma pe mine, precum m-ai aflat.
Si, imbracand-o eu iarasi, culcandu-se, a adormit.
Deci, eu acestea auzindu-le de la acel tanar si invatandu-l pe el cele despre pocainta, l-am tuns pe el si l-am imbracat in chipul cel calugaresc. Si l-am incuiat pe el intr-o pestera si, mult laudand pe Domnul Dumnezeu, se nevoia pentru sufletul sau. Si, a luat adeverire si incredintare de la Dumnezeu, ca i s-au iertat pacatele. Si, imbolnavindu-se, s-a mutat la Dumnezeu, intru vesnica viata”. Dumnezeului nostru, Slava! Amin.
(l-am găsit aici: http://mugureinflorit.wordpress.com)
Ioana Istrate
februarie 24, 2010 @ 10:17 am
Foarte interesant,frumos si sensibil.Se poate trai in curatie.Trebuie numai sa doresti si sa crezi cu adevarat ca numai asa vei dobandi bucuriile ce vor sa vina. Nu trebuie sa ne pese de ce cred ceilalti despre curatie. Daca oavem trebuie sa o pastram.Daca nu avem trebuie sa o redobandim.Numai asa ne vom simti impliniti, curatiti si numai asa il vom simti pe Dumnezeu aproape. Doamne ajuta!
Edy
octombrie 29, 2011 @ 6:58 pm
daca vor abstinenta calugarie spune si un sfant cei care nu se pot abtine sa se casatoreasca.