Eu influenţez întreaga lume

Prin faptele mele îl influenţez nu numai pe cel de lângă mine ci întreaga societate. Dacă stau şi mă gândesc şi mai profund prin ceea ce fac influenţez întreaga lume, pe cei din prezent dar chiar şi pe cei din viitor. Faptele mele pot avea consecinţe şi după moarte, tocmai de aceea dacă mor astăzi, Dumnezeu îmi rânduieşte temporar un loc în rai sau iad pâna la judecata universală, unde va participa toată omenirea. Până atunci isprăvile mele de pe pământ pot ajuta oamenii sau dimpotrivă, îi pot influenţa în rău. Până atunci Biserica prin preoţii şi credincioşii ei se va ruga pentru iertarea păcatelor şi mântuirea mea. La sfârşitul lumii, faptele mele încetează să mă aibă vreo influenţă asupra cuiva, şi în acel moment pot vedea exact cine am fost eu şi ce am făcut.  În acel moment, cu sentiţă definitivă, Dreptul Judecător îi va aşeza pe drepţi în împărăţia cerurilor, iar pe cei răi în întunericul cel mai din afară.

Ce este păcatul? De ce suntem pedepsiţi când păcătuim? Îl supără pe Dumnezeu faptele noastre, şi din acest motiv El îşi varsă mânia pe noi?

Nu, în niciun caz. Dumnezeu este neschimbat, iar acest lucru îl spune şi Sfântul Apostol Pavel:

„Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.”

Dacă Domnul s-ar supăra când greşim atunci mânia ar fi mai puternică decât El, neputând să se abţină. În acest caz El ar avea o patimă, un păcat care-L stăpâneşte, iar acest lucru nu este adevărat, pentru că Dumnezeu este Unul Sfânt, şi în El nu este urmă de păcat sau răutate.

Păcatul este pedepsit pentru că prin el facem rău aproapelui nostru. Patimele mele îl influenţează negativ pe cel de lângă mine, în mod direct sau indirect. Dacă aş mânca mai puţin aş putea da şi celor care flămânzesc. Dacă n-aş fi aşa mândru şi iubitor de sine, aş putea să-mi cumpăr haine mai puţine oferind şi celui ce stă în frig o pulover şi un pantalon. Dacă n-aş fi aşa egoist aş putea petrece mai mult timp cu cei dragi ai mei, lăsând la o parte tabieturile mele. Dacă nu mi-ar fi gândul numai la cele lumeşti m-ar durea sufletul şi pentru cel bolnav şi l-aş vizita în boala lui la spital, sau în închisoare.

Dacă bărbaţii ar bea mai puţin femeile n-ar mai suferi aşa mult, n-ar mai exista atâtea certuri, bătăi şi divorţuri. N-ar mai fi atâtea accidente rutiere, atâţia oameni răniţi, familii suferinde şi văduvite de inconştienţa unui şofer beat. Dacă femeile s-ar îmbrăca mai decent iar bărbaţii ar fi mai înfrânaţi n-ar mai exista atâtea adultere, divorţuri, vieţi în concubinaj. Dacă pofta noastră ar fi mai astâmpărată poate n-ar mai fi oraşele noastre pline de panouri cu tentă sexuală, influenţându-i pe copii încă de la 8-9 ani.

Dacă n-am fugi aşa de mult după funcţii şi onoruri lumeşti n-ar mai exista atâta ură şi invidie între oameni. Dacă iubirea banilor nu şi-ar găsi loc în inima noastră atunci am vedea cât de  mult s-a apropiat de noi împărăţia cerurilor.

Poate ne gândim, cu ce-l influenţează pe cel de lângă mine dacă eu fumez? Cu ce-i fac eu lui rău? Fumând ne îmbolnăvim, şi la un moment dat nu vom mai avea puterea să-i ajutăm pe cei din jur cu talentul nostru. Fumând sunt un exemplu viu de promovare a ţigărilor pentru toţi cei din jur, şi probabil cineva se va apuca de fumat. Acel cineva va afuma la rândul lui şi pe alţii, se va îmbolnăvi mai mult sau mai puţin, mai devreme sau mai târziu. Patima lui va fi o corvoadă pentru cei apropiaţi, iar atunci când se va îmbolnăvi din pricina tutunului va fi o cruce greu de purtat pentru familie.

Chiar şi gândurile noastre influenţează pe cei din jur. Gândurile pe care le avem în timpul zilei ne schimba puţin câte puţin, în bine sau în rău. La un moment dat comportamentul nostru va refula şi va acţiona aşa cum virtual omul a gândit. Faptele sunt o exprimare reală a personalităţii noastre, o exteriorizare a gândurilor şi năzuinţelor minţii noastre. Iată de ce spune Mântuitorul Hristos:

„Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.„

Adică curaţiţi mai întâi sufletul vostru…

„Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.”

Din inimă, însemnând din personalitatea si persoana noastră. Chiar dacă de cele mai multe ori patimile noastre le săvârşim atunci când suntem singuri, fără să ne audă sau să ne vadă cineva totuşi ele ne infectează personalitatea şi ne-o pervertesc în rău. Cu această personalitate vom ieşi în lume şi vom trăi printre oameni. Interacţionând cu cei din jur vom observa cum mintea şi personalitatea noastră infectată ne îndeamnă să facem alegeri greşite, şi să păcătuim.

Sfinţii Părinţi spun că “în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”. Mintea păcătoasă nu mai percepe realităţile aşa cum ar fi defapt, ci deformat sau deloc. Percepându-le greşit va acţiona în consecinţă, adică tot eronat. De ce spune Domnul Hristos că „luminătorul trupului este ochiul”?

Pentru că ochiul este organul cel mai puternic de percepţie a realităţii înconjurătoate.

„Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.”

Astfel orice faptă a noastră făcută în ascuns sau printre oameni mă afectează mai întâi pe mine, pe cei din jurul meu, şi intreaga omenire.

Da! faptele mele îl influenţează pe cel din Japonia sau Taiwan. Efectele faptelor mele se vor reverbera şi asupra fratelui meu din Japonia într-un timp mai lung sau mai scurt, depizând de puterea acţiunii noastre dar şi de cât de influenţi suntem. Unii oamenii au putere de a influenţa mai mult, alţii mai puţin, dar un lucru este cert:

Toţi ne înfluenţăm unii pe alţii. Societatea noastră este produsul faptelor înaintaşilor noştri şi al alegerilor făcute de noi până acum. Nimic nu este întâmplător.

La campionatul mondial încheiat acum două luni, în meciul Uruguay – Ghana desfăşurat în sfeturile de finală, dupa reprizele de prelungiri, in chiar ultimul minut de joc (min. 120), scorul era 1-1. Echipe erau la egalitate şi orice gol ar fi adus calificarea în semifinale. În ultima fază a meciului fotbaliştii africani au o ocazie extraordinară, unul din jucători depăşind portarul sutează la poartă pentru a înscrie. În poartă era un jucător de câmp uruguyan care văzând cum mingea se duce în gol şi conştientizând că echipa sa va pierde calificarea, pune mâinile şi apară mingea, făcând henţ. Uruguyanul este eliminat prin cartonaş roşu iar Ghanei i se oferă lovitură de la 11metri.

Culmea culmilor a fost că deşi cel care a executat penalty-ul avea calificarea şi bucuria fanilor din toată Africa în picior, totuşi ratează. Echipele ajung în prelunigi la penalty-uri şi aici Ghana pierde.

Fapta nesportivă a lui Luis Suarez care a salvat neregulamentar mingea cu mâna, a influenţat milioane de oameni din toată lumea, caci daca nu ar fi facut acel hent, echipa Ghanei ar fi mers  fara dubii in semifinale. Dar din cauza unui singur gest nedrept, milioane de fani ganezi au avut de indurat dezamagirea unei infrangeri nedrepte, caci daca nu ar fi fost acel hent totul se termina spre bucuria lor, asa cum ar fi fost firesc.

Mi-aduc aminte că o prietenă care trăieşte în Londra spunea că abia aşteaptă să fie eliminată Anglia de la campionatul mondial, pentru că altfel ea va sta mult mai mult la servici,  deoarece lucreaza într-un bar.

Dacă Luis Suarez nu greşea, atunci sute de mii de fani africani se bucurau si petreceau iar cursul vieţii lor în acele zile se schimba. Cu siguranţă fapta lui a adus şi bucurie mare printre conaţionalii săi de acasă care au sărbătorit calificarea în semifinale. Un singur om, o singură faptă, dar cu consecinţe asupra milioane de oameni.

Gândiţi-vă cât de mult au influenţat lumea în bine marii sfinţii ai Bisericii: apostolii, evangheliştii, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae, Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Chiril al Alexadriei… şi toţi cei cu viaţă sfântă.

Nu uita niciodată! prin ceea ce faci influenţezi întreagă lume.

(Claudiu)