Iulia: „Eu mergeam pe atunci la biserică, dar nu conştientizam diferenţa dintre dragoste şi desfrâu”

Doamne ajută,

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la o vârstă tânără să conștientizez acest păcat (relații intime înainte de căsătorie n.n.), chiar dacă până atunci media şi lumea din jurul meu mă îndemna prin atitudinea pozitivă spre aşa ceva.

Desfrâul cu mintea l-am cunoscut la vârste fragede, mai ales când citeam reviste pentru tineri, de asemenea din filme. Eu mergeam pe atunci la biserică, dar nu conştientizam diferenţa dintre dragoste şi desfrâu.

Trăiam cu impresia că dacă iubeşti pe cineva este ceva natural să te împreunezi, chiar dacă nu eşti căsătorit. Datorită apropierii de Biserică am pus mâna la un moment dat pe cărţile părintelui Arsenie Boca unde aceste păcate sunt explicate şi condamnate, având urmări grave asupra oamenilor, dar şi mai mult, asupra copiilor lor. În prima fază m-am oripilat şi îngrozit, dar psihicul meu a avut o repulsie faţă de învăţătura părintelui, deoarece eu crescusem câțiva ani cu ideea că este ceva normal.

Abia în facultate mi-a scos Domnul în cale pe primul meu duhovnic, care mi-a explicat (eu mă spovedeam şi până atunci şi mărturiseam păcatul, singurul lucru la care mă îndemnau preoţii respectivi era să mă căsătoresc, la o vârstă destul de fragedă) de ce trebuie să lepăd acest stil de viaţă şi să mă înfrânez până la căsătorie. El chiar m-a îndemnat să pun capăt relaţiei în care eram la acel moment, lucru care l-am comunicat partenerului, chiar dacă ţineam la el, dar am ajuns să conştientizez că nu pot continua aşa, vreau ceva mai bun mai ales pentru copiii mei, nu vreau să-i încarc cu păcate.

Perioada în care am trăit în desfrâu a fost groaznică din punct de vedere spiritual, aveam căderi în deznădejde, nu ştiam ce se întâmplă cu mine, plângeam foarte des, slavă Domnului că nu am părăsit credinţa.

Odată încheiat acest capitol, vreau să vă spun că simţeam că pluteam. Când în sfârşit m-am împărtăşit (după canon şi o scurtă perioadă de oprire de la Sfânta Împărtăşanie), toată viaţa mea parcă era numai în mâinile Domnului şi la fiecare pas întâlneam oameni minunaţi care urmăreau aceleaşi lucruri ca şi mine. Astfel ne-am format un grup de prieteni, fiecare cu viaţa lui anterioară, mai mult sau mai puţin păcătoasă şi ne-am căsătorit trăind curaţi în relaţiile noastre, chiar dacă a durat un an sau doi sau cinci, dar avem acum familii împlinite (toţi care s-au căsătorit), copii frumoşi şi dăm Slava lui Dumnezeu pentru toate bucuriile familiei. Nici în familie nu este uşor, dar cu ajutorul Lui bucuriile fac ca greutăţile să fie şterse şi ne bucurăm împreună de fiecare dată când altă familie aşteaptă un copilaş!

Vă îndemn spre această curăţie care nu poate fi înlocuită de nimic, mai mult unde lăsăm loc vrăjmaşului acesta se cuibăreşte şi distruge vieţi, relaţii şi chiar oameni.

Dumnezeu să ne ajute!

(Iulia)